Povestea săpunului, din Antichitate până în prezent

De-a lungul timpului, săpunul a avut un rol determinant în societate, precum și o istorie fascinantă ce își are originile încă din Antichitate, iar în zilele noastre este considerat ca „un fel de vaccin pe care ţi-l poţi face singur”. Prima reclamă din industria publicitară a fost cea a unui săpun și tot săpunul a fost motorul economiei în multe ţări europene precum Franţa, Italia, Anglia sau Germania.

Încă din Antichitate sunt mărturii care atestă cunoașterea reţetelor de săpun (folosite ca inspiraţie chiar și pentru cele de azi), precum și a obiceiurilor legate de spălat.

Reţeta și fabricarea săpunului

În vechiul Babilon a fost găsit îngropat în pământ un cilindru ceramic inscripționat cu detalii despre fierberea grăsimii și a cenușii, care conținea o substanță similară săpunului, dar papirusul Ebers (1550 î.e.n.), scris în limba veche egipteană și care conţinea reţete, combinaţii de uleiuri și anumite săruri alcaline folosite pentru spălat și pentru tratarea unor boli ale pielii, este considerat primul document care definește săpunul.

Denumirea de „săpun” provine de la Muntele Sapo din vechea Romă, unde grăsimea provenită de la sacrificarea animalelor se amesteca cu cenușă și curgea spre râu,atunci când ploua acest amestec curăţând rufele mult mai bine decât apa simplă.

De altfel, romanii aveau cunoștinţe despre fabricarea săpunului, confirmate prin descoperirile de la Pompei, băi publice deosebit de complexe și elaborate fiind construite în toate orașele de pe întinderea Imperiului Roman. Prima menţionare documentară despre spălarea corpului cu săpun este datorată doctorului Galenus, în secolul al II-lea.

Chimiștii arabi au fost însă primii care au produs săpunuri din uleiuri vegetale (ex. uleiul de măsline), uleiuri aromatice (ex. uleiul de cimbru) și liane.

Declinul Imperiului Roman (467) a dus la dispariţia obiceiului de îmbăiere, ceea ce a contribuit la apariţia marilor epidemii din Evul Mediu (când oamenii „fugeau de săpun”) și mai ales a așa-numitei „Morţi negre” din secolul al XIV-lea.

Manufacturile și inconfundabilul săpun de Marsilia

Încă din secolul al IX-lea Marsilia era considerată capitala producerii săpunului, la egalitate cu Genova și Savona. Săpunul se fabrica utilizând cenușă de plante marine și uleiul de măsline, materii prime tipice Mediteranei. Prin adăugarea la reţetă a uleiului esenţial de lămâiţă a fost obţinut tipicul și inconfundabilul parfum al săpunului de Marsilia.

În anul 1688, Regele Ludovic al XIV-lea, care a decapitat trei producători de săpun pentru că au adus produse ce i-au iritat pielea foarte sensibilă, a stabilit reguli în ce privește numele și ingredientele folosite la fabricarea autenticului săpun de Marsilia.

În Franţa, Italia și Spania predominau săpunurile pe bază de ulei de măsline folosite pentru igiena personală, considerate superioare celor fabricate din seu, în Anglia și nordul Franţei, utilizate cu precădere pentru spălarea textilelor.

Săpunul Pears a devenit cea mai veche marcă comercială existentă din lume în urma promovării produsului în 1789, prin picturile lui John Everett Millas. Una dintre creaţiile acestuia, „Bubbles“, în care apare un copil făcând baie, a fost completată cu numele săpunului,scris vizibil.

Cheia, una dintre cele mai vechi mărci de produse de îngrijire personală

În cartea „Istoria trudită a fabricilor uitate”,istoricul Tudose Tatu menţionează că la 3 martie 1886 Lipa Braunstein obţine de la Primărie dreptul de a-și deschide fabrica pentru brandul Cheia ,aceasta fiind una dintre cele mai vechi mărci de produse de îngrijire personală la nivel mondial.

Fabrica “Apollo” din Galaţi, unde a fost produs pentru prima dată săpunul Cheia, printre sortimente regăsindu-se și varianta de „săpun românesc”,a supravieţuit până în 2009, când autorităţile locale au demolat-o și au vândut utilajele la fier vechi(!).În perioada interbelică Cheia devenise un săpun universal, acoperind toate funcţiile, de la spălarea mâinilor, corpului și părului la bărbierire, spălarea rufelor sau a covoarelor. Glumele specifice acelor vremuri de tipul „Vrei să cucerești Femeia? Folosești săpunul Cheia!?” devin sloganuri hazlii.

Este de remarcat că a fost editată și Istoria Săpunului din România, un tratat realizat de dr. ing. I. Semp în 1936. „Săpunul are o mare însemnătate socială deoarece mărirea consumului său aduce cu sine o crescândă stare de sănătate a masei“, spune Semp în acest tratat.

Povestea merge mai departe: Săpunul Centenar

„Pentru că săpunul are tradiţie în România de peste 100 de ani și pentru că avem convingerea că artiștii pot să ducă la un alt nivel viaţa,marcăm Centenarul Marii Uniri, într-un mod inedit, prin Săpunul Centenar”, a spus Monica Popescu, coordonator program iCleanInfoMagazin „Cele 7 principii ale curăţeniei”, la târgul INDAGRA, cu ocazia lansării noului brand de săpun IMPAKT+.

O imensă bucată de săpun, de 100 cm lungime, 90 cm lăţime și 20 cm grosime, a fost pregătită special în noua fabrică de săpun HBP EKO și adusă în standul firmei de la INDAGRA.Doi binecunoscuţi artiști plastici, sculptorii Andrei Marina și Titi Ceară, au realizat la faţa locului o operă de artă ce va intra în Cartea Recordurilor, după macheta porţii Catedralei de la Alba Iulia, unde a avut loc ceremonia Marii Uniri acum un secol.