De la CIFA-1 la aMIC

În aceste zile marcăm cincizeci de ani de cercetare românească în domeniul cel mai înalt al tehnologiei, cel al IT-ului, o istorie plină de dinamism și nostalgie cu implicaţii profunde în societatea de azi și de mâine. Între aceste cercetări s-au numărat și primele experimente legate de utilizarea calculatoarelor de către copii.

Apariţia calculatoarelor personale în a doua jumătate a deceniului șapte a provocat schimbări majore la nivelul întregii societăţi. Dacă până atunci calculatorul era utilizat în scopuri știinţifice sau de către companii pentru gestiune sau proiectare (deci de către specialiști), acum calculatorul era la îndemâna oricui și oricând, pentru uzul propriu, mult mai ușor de manevrat și la un preţ abordabil.Putea deveni deci și o unealtă cu largă folosire în educaţie, mai ales datorită răspândirii lui în milioane de exemplare. Situaţia din ţara noastră nu oglindea nici pe de parte acest lucru. La ITC se dezvoltau calculatoarele din gama FELIX, precum și gamele de mini și microcalculatoare care se produceau în serie la fabrică. Preocuparea principală a “conducerii de partid și stat” era pe economie, în special industrie, nicidecum pe educaţie sau divertisment, domenii pentru care calculatorul era considerat un moft nenecesar.De altfel, contactul cu Occidentul era foarte slab, tot mai puţini oameni aveau permisiunea să plece “afară”, chiar și în interes de serviciu, iar calculatoarele erau sub embargo. Practic nu aveai posibilitatea să aduci un calculator în ţară și chiar dacă treceai de vama occidentalilor (puţin îi interesa pe nemţi că ieșeai din ţara lor cu un aparat care costa 100 - 200 de mărci),vameșii români nu ratau ocazia să recurgă la confiscare. Și totuși, la începutul anilor ’80 se adunaseră în ţară câteva sute (poate chiar mii) de mici calculatoare personale de un anumit tip, iar numărul lor era în creștere continuă. Era la vremea aceea una dintre puţinele posibilităţi de divertisment (jocuri de îndemânare dar și logice), mai ales în condiţiile date: un singur canal TV care avea o funcţionare zilnică de două ore, din care una dedicată conducătorului mult iubit (în sudul ţării se “prindeau” bulgarii iar românii începuseră să înveţe limba vecinilor), cluburi și discoteci nu (mai) erau, filmele erau cenzurate iar restaurantele se închideau pe la 10.

În Europa, calculatorul SINCLAIR SPECTRUM era în mare vogă și fusese produs în peste un milion de exemplare.Fără îndoială că datorită dimensiunilor sale

extrem de mici (putea intra chiar și în buzunarul hainei) era mult mai ușor de trecut la vamă. Iniţial avea o memorie de doar 16 Ko iar puternicul (la vremea aceea) microprocesor Z-80 permitea aplicaţii, în special jocuri, foarte spectaculoase. Funcţiona prin cuplarea la televizorul din casă iar programele (aplicaţii, jocuri) se încărcau de pe casetofon.

ITC intră primul în joc

Cercetătorii din Institutul de Tehnică de Calcul (ITC) au realizat din timp oportunitatea pe care o puteau oferi în educaţie aceste calculatoare care funcţionau cu un sistem de operare în limbaj BASIC. Primul calculator de acest tip a fost aMIC realizat în colaborare cu Institutul Politehnic București, Catedra de calculatoare și produs la fabrica ITC de la Timișoara. Filialele ITC s-au implicat major în proiectarea și producţia de astfel de calculatoare în regim de microproducţie.Astfel a urmat PRAE, (foto) conceput și fabricat la filiala ITC de la Cluj în 1983-1984 de către echipa condusă de Miklos Patrubany, apoi CoBra la filiala ITC Brașov și TIM-S la ITC Timișoara (ultimile două după modelul de succes Sinclair Spectrum) iar cu aceste calculatoare au fost începute și experimentele de lucru cu copiii.

La început a fost o tabără

Succesul enorm al taberei organizate de ITC la Baciu (Brașov) în 1984 cu copii de diferite vârste și cu seriile zero de calculatoare realizate la ITC a făcut ca acest experiment să se repete, taberele de la Poiana Brașov, hotel Intim, în perioada vacanţelor, intrând într-o tradiţie care s-a menţinut până la Revoluţie.Activităţile din tabere cuprindeau lecţii de utilizare a calculatorului, divertisment și sport (schi iarna, înot și tenis vara), instructori (atât la calculatoare, cât și la sport) fiind cercetători de la ITC care s-au implicat cu mare entuziasm. Un cerc de calculatoare pentru copii a fost organizat la sediul ITC din București (a funcţionat până în 1993), înfiinţându-se și un colectiv de cercetare. Cele mai interesante cercetări experimentale s-au făcut cu copii de vârste mici (9 ani, uneori chiar și 8 ani),condiţia fiind să știe să scrie și să citească, aceștia reușind după 4-5 lecţii să realizeze singuri programe de rezolvare a unor probleme.Copiii experimentau și puneau în operă propriile idei.

Children in the Information Age

Vestea acestor iniţiative s-a răspândit cu mare viteză, organizaţiile judeţene de pionieri mergând pe aceeași cale și organizând în colaborare cu ITC diverse manifestări, între care tabăra de la Gălăciuc fiind reprezentativă. În anii 19861987 casele pionierilor din acea vreme au fost dotate cu calculatoare HC-85 și TIM-S care începuseră să fie fabricate în serii mai mari iar încet-încet informatica a început să fie introdusă ca disciplină în școli de la nivel gimnazial. Se organizau concursuri de programare la nivel naţional, atmosfera era entuziastă iar mulţi copii atingeau performanţe înalte, fiind în permanenţă premiaţi la olimpiadele internaţionale.

Cercetările realizate în ITC și-au dovedit din plin valoarea educativă în dezvoltarea la copii a intuiţiei, imaginaţiei, a unei gândiri ordonate, logice și a capacităţii de rezolvare a problemelor în pași.Aceste cercetări au fost recunoscute și cuprinse și în programul UNESCO (1988-1992) la care au participat 16 ţări, între care SUA și Franţa, fiind selectate drept cele mai valoroase în studiul “Nine Case of Study” (1994).

Mulţi dintre copiii astfel formaţi au devenit excelenţi programatori, indiferent dacă au activat în ţară sau în străinătate. Și cei care nu au continuat în domeniul IT se bucură de o mare abilitate în modul de rezolvare a problemelor.