Con­fis­ca­rea ce­lor „șap­te ani de aca­să“- eta­ti­za­rea co­pi­i­lor

Romania Libera - Friday Edition - - Prima Pagina - Bog­dan Stan­ciu

Par­la­men­tul Ro­mâni­ei a le­gi­fe­rat cu ce­va timp în ur­mă re­du­ce­rea vârstei de in­tra­re în sis­te­mul de învăță­mânt al co­pi­i­lor, fă­ră a avea loc o dez­ba­te­re nați­o­na­lă în acest sens. Acum învăță­mântul ge­ne­ral oblig­to­riu va avea 15 cla­se, cu­prin­zând ul­ti­mii doi ani ai învăță­mântu­lui preșco­lar, cel pri­mar, gim­na­zial și pri­mii doi ai ai ce­lui li­ce­al. Anu­mi­te cer­ce­tări de neu­rop­si­ho­lo­gia dez­vol­tă­rii, ara­tă as­pec­tul cel mai im­por­tant al aces­tei mă­suri îl re­pre­zin­tă efec­tul șco­la­ri­ză­rii tim­pu­rii asu­pra re­lați­ei co­pi­i­lor cu pă­ri­nții lor.

În ur­mă cu câte­va luni, Par­la­men­tul Ro­mâni­ei a le­gi­fe­rat o mă­su­ră pe ca­re ofi­cia­lii gu­ver­na­men­ta­li o anu­nțau de­ja de mai mul­tă vre­me: re­du­ce­rea vârstei de la ca­re înce­pe șco­la­ri­za­rea obli­ga­to­rie.

Un su­bi­ect, să o re­cu­noaștem, se­ri­os, de na­tu­ră a afec­ta viața cva­si-to­ta­li­tății fa­mi­li­i­lor ro­mânești ti­ne­re, ca­re ar ur­ma ast­fel să se des­par­tă mai de­vre­me de co­pi­ii lor pen­tru a ce­da o bu­nă par­te din edu­cația aces­to­ra unei in­sti­tuții. Adio, deci, cei șap­te ani de aca­să!

În 2014 chiar prim-mi­nis­trul de atunci, dl Vic­tor Pon­ta, afir­ma că es­te ne­ce­sa­ră o dez­ba­te­re nați­o­na­lă în ace­as­tă pri­vi­nță.

Ace­as­tă dez­ba­te­re n-a mai avut loc ni­ci­o­da­tă.

În schimb, Par­la­men­tul a adop­tat, în mai 2018, cu lar­gă ma­jo­ri­ta­te, o pro­pu­ne­re de le­ge pri­vind amen­da­rea art. 16 din Le­gea Edu­ca­ţi­ei Na­ţi­o­na­le nr. 1/2011 în sen­sul dea se sta­bi­li o no­uă du­ra­tă și o no­uă com­po­nen­ţă a învă­ţă­mântu­lui ge­ne­ral obli­ga­to­riu.

Învă­ţă­mântul ge­ne­ral obli­ga­to­riu are acum 15 cla­se și cu­prin­de: ul­ti­mii doi ani ai învă­ţă­mântu­lui preșco­lar, învă­ţă­mântul pri­mar, învă­ţă­mântul gim­na­zial și pri­mii doi ani ai învă­ţă­mântu­lui se­cun­dar su­pe­ri­or.

Ast­fel, învă­ţă­mântul li­ce­al și gru­pa ma­re din învă­ţă­mântul preșco­lar de­vin obli­ga­to­rii până cel mai târziu în 2020, iar gru­pa mij­lo­cie până cel mai târziu în anul 2023. Nici gru­pa mi­că de la gră­di­niță nu sca­pă, ci de­vi­ne, și ea, obli­ga­to­rie nu mai târziu de anul 2030.

Mo­ti­vați­i­le in­vo­ca­te în ex­pu­ne­rea de mo­ti­ve a proi­ec­tu­lui de le­ge au fost ca­li­ta­tea su­pe­ri­oa­ră a edu­ca ț iei într- o for­mă ins t i tu ț ion al iz a t ă, so­cia­li­za­rea mai bu­nă și… învăța­rea de la co­le­gi.

Din­co­lo de di­fi­cul­tăți­le de or­din lo­gis­tic, pri­vi­toa­re la re­sur­se­le fi­nan­cia­re și de per­so­nal ca­li­fi­cat ne­ce­sa­re unei ase­me­nea mă­suri (ți­nând cont de ne­voi­le sen­si­bil di­fe­ri­te ale co­pi­i­lor de vârste di­fe­ri­te mai ales în ace­as­tă pe­ri­oa­dă de viață), re­nu­nța­rea la „cei 7 ani de aca­să” în fa­voa­rea unei „se mi-ins t i tu ț ion a li zări” a co­pi­i­lor ri­di­că o se­rie de pro­ble­me obi­ec­ti­ve.

Argu­men­te­le pen­tru înce­pe­rea mai de­vre­me a șco­la­ri­ză­rii obli­ga­to­rii nu au ni­ci­un su­port con­clu­dent – dim­po­tri­vă

Argu­men­te­le cu­ren­te pen­tru scă­de­rea vârstei de înce­pe­re a șco­la­ri­ză­rii nu au un su­port ști­i­nți­fic con­clu­dent, așa cum re­cu­nosc o se­rie de ra­poar­te de cer­ce­ta­re din Irlan­da de Nord și Anglia (țări eu­ro­pe­ne cu cea mai scă­zu­tă vârstă de șco­la­ri­za­re, 4 ani), dar și pe plan mon­dial. (C. Per­ry, 2011; C. Sharp, O’Don­nell, 2007, S.P. Sug­ga­te, 2009)

În schimb, cer­ce­tări re­cen­te evi­de­nția­ză efec­te ne­ga­ti­ve sem­ni­fi­ca­ti­ve ale an­ga­jă­rii pre­ma­tu­re a co­pi­i­lor în ac­ti­vi­tăți de învăță­mânt in­sti­tuți­o­nal, în spe­cial în ce­le de tip for­mal. De exem­plu, Ter­man Li­fe Cy­cle Stu­dy din SUA, un stu­diu lon­gi­tu­di­nal des­fășu­rat pe pe­ri­oa­da a pes­te opt de­ce­nii, ara­tă că, în me­die, șco­la­ri­za­rea tim­pu­rie es­te aso­cia­tă cu „re­zul­ta­te mai sla­be, in­clu­siv pre­gă­ti­re mai sla­bă la ma­te­ma­ti­că, edu­cație mai scă­zu­tă în an­sam­blu, anu­mi­te di­fi­cul­tăți la mij­lo­cul vi­eții, con­sum mai ma­re de al­cool și o mor­ta­li­ta­te mai ma­re.” (M. Kern & S. Fri­ed­man, 2009; S. Fri­ed­man, 2011) Au­to­rii aces­tui stu­diu con­chid că ma­tu­ri­ta­tea psi­ho­lo­gi­că și gra­dul ge­ne­ral de pre­gă­ti­re pen­tru si­tuația șco­la­ră, iar nu in­te­li­ge­nța și vârsta, sunt fac­to­rii re­le­va­nți pen­tru a de­ci­de când ar tre­bui co­pi­ii să me­ar­gă la școa­lă. De ase­me­nea, alte stu­dii scot în evi­de­nță scă­de­rea mo­ti­vă­rii de a ci­ti și o înțe­le­ge­re mai sla­bă a tex­te­lor la co­pii ca­re încep mai tim­pu­riu (5 ani) să învețe să ci­te­as­că. (S.P. Sug­ga­te, E. Schau­ghen­cy & E. Re­e­se, 2013)

În acord cu cer­ce­tă­ri­le de neu­rop­si­ho­lo­gia dez­vol­tă­rii, con­si­de­răm că as­pec­tul cel mai im­por­tant îl re­pre­zin­tă efec­tul șco­la­ri­ză­rii tim­pu­rii asu­pra re­lați­ei co­pi­i­lor cu pă­ri­nții lor. Stu­di­e­rea ti­pu­ri­lor de re­lații între co­pii și pă­ri­nți în pri­mii ani de viață ara­tă că aces­tea sunt de­ci­si­ve pen­tru să­nă­ta­tea min­ta­lă a co­pi­i­lor și dez­vol­ta­rea lor de-a lun­gul între­gii vi­eți. (M. Hy­son & H.B. Tom­lin­son, 2014) În acest sens, au­to­ri­tăți de ta­lie mon­dia­lă în do­me­ni­ul ști­i­nțe­lor dez­vol­tă­rii atrag ate­nția că scă­de­rea in­flue­nței pa­ren­ta­le în edu­cația co­pi­i­lor în fa­voa­rea in­flue­nței gru­pu­lui de co­pii de vârstă apro­pia­tă („pe­er ori­en­ta­ti­on”) sub­mi­nea­ză uni­ta­tea fa­mi­li­ei, pe­ri­cli­te­a­ză dez­vol­ta­rea să­nă­toa­să și fa­vo­ri­ze­a­ză o cul­tu­ră a ti­ne­ri­lor ba­za­tă pe os­ti­li­ta­te și hi­per­se­xua­li­za­re. (G. Neu­feld & Ga­bor Ma­té, 2011)

De ase­me­nea, stu­dii efec­tua­te în Nor­ve­gia de­mon­stre­a­ză efec­tul po­zi­tiv pe ca­re crește­rea tim­pu­lui de­di­cat îngri­ji­rii co­pi­i­lor aca­să – prin re­du­ce­rea tim­pu­lui de lu­cru al ma­me­lor – îl are asu­pra per­for­ma­nțe­lor șco­la­re ale aces­to­ra, în timp ce par­ti­ci­pa­rea ma­me­lor pe piața fo­rței de mun­că es­te co­re­la­tă cu efec­te ne­ga­ti­ve asu­pra edu­cați­ei și suc­ce­su­lui ocu­pați­o­nal al co­pi­i­lor. (E. Bet­tin­ger et al, 2013; V.F. Haa­land, 2013) Alte stu­dii re­cen­te pro­be­a­ză fap­tul că co­pi­ii pă­ri­nți­lor cu un sta­tut so­cio-eco­no­mic și edu­cați­o­nal mai bun au per­for­ma­nțe de dez­vol­ta­re, in­clu­siv șco­la­re, mai bu­ne. (J. Hor­stschräer & G. Mue­hler, 2014)

Toa­te aces­te cer­ce­tări con­fir­mă ve­chea înțe­lep­ci­u­ne a va­lo­rii uni­ce a ce­lor „șap­te ani de aca­să”. Or, din ne­fe­ri­ci­re, în ța­ra noas­tră, con­trar pre­ve­de­ri­lor Con­sti­tuți­ei și le­gis­lați­ei în vi­goa­re, ro­lul pă­ri­nți­lor în edu­ca­rea co­pi­i­lor es­te în mod con­stant mi­ni­ma­li­zat de au­to­ri­tăți.

Un nou ex­pe­ri­ment în edu­cație? Hi­lar, da­că n-ar fi pe tim­pul, ba­nii și ner­vii noștri

În opi­nia noas­tră, „obli­ga­ti­vi­ta­tea gră­di­niței”, ca să de­nu­mim co­loc­vial ace-

astă „ex­tin­de­re a învăță­mântu­lui obli­ga­to­riu”, es­te doar un nou ex­pe­ri­ment în școa­la pu­bli­că, fie el și unul ca­re ne ali­nia­ză la „ten­di­nțe in­ter­nați­o­na­le” re­co­man­da­te de or­ga­nis­me su­pras­ta­ta­le bi­ro­cra­ti­za­te. Ni­mic nou până aici – de asta avem par­te din 1990 încoa­ce.

Mai ră­mâne de sta­bi­lit cum anu­me va fi el apli­cat, din mo­ment ce pes­te 3.000 de lo­ca­li­tăți ro­mânești nu au ni­cio in­sti­tuție de învăță­mânt pe te­ri­to­ri­ul lor. Și mai ales cu ce cost lo­gis­tic și su­fle­tesc vor fi dis­lo­cați co­pi­ii din fa­mi­lii pen­tru a fi tri­miși la gră­di­nițe, ade­sea în alte lo­ca­li­tăți? Ade­vă­rat, gu­ver­na­rea ac­tua­lă s-a an­ga­jat că va con­strui 2.500 de creșe și gră­di­nițe până în 2020, pe­ri­oa­dă ce coin­ci­de cu ter­me­nul-li­mi­tă pen­tru apli­ca­rea mă­su­rii învăță­mântu­lui obli­ga­to­riu de 15 cla­se. Însă, ne amin­tim de o altă pro­mi­si­u­ne si­mi­la­ră, fă­cu­tă în 2010 de gu­ver­na­rea PDL-Bă­ses­cu și sol­da­tă cu... ni­mic!

În plus, deși cla­se­le a XI-a și a XII-a de­vin obli­ga­to­rii, acest lu­cru nu poa­te re­zol­va pro­ble­ma aban­do­nu­lui șco­lar din anii an­te­ri­ori. Con­form sta­tis­ti­ci­lor, apro­xi­ma­tiv 25% din­tre ele­vi aban­do­nea­ză școa­la în cla­se­le a VIII-a și a IX-a.

Sis­te­mul de edu­cație din Ro­mânia are mari pro­ble­me, iar su­pli­men­ta­rea nu­mă­ru­lui ani­lor de învăță­mânt obli­ga­to­riu nu ar con­tri­bui la so­luți­o­na­rea lor sau la crește­rea ca­li­tății ac­tu­lui edu­cați­o­nal, ci dim­po­tri­vă, în apre­ci­e­rea noas­tră.

Sta­tul-dă­da­că se sub­sti­tu­ie fa­mi­li­ei

Doar în tre­a­căt, din cau­za com­ple­xi­tății abor­dă­rii, me­nți­o­năm aici și ten­di­nța tot mai acu­tă și mai îngri­jo­ră­toa­re a au­to­ri­tății pu­bli­ce de a se sub­sti­tui fa­mi­li­ei. Din­tr-o per­spec­ti­vă so­ci­o­lo­gic con­ser­va­toa­re, „con­fis­ca­rea” co­pi­i­lor și tri­mi­te­rea lor într-o in­sti­tuție la vârste atât de fra­ge­de es­te un ex­pe­ri­ment ti­pic de pla­ni­fi­ca­re so­cia­lă, ca­re ne du­ce cu gândul mai de­gra­bă la sta­te­le mar­xis­te.

Șco­la­ri­za­rea foar­te tim­pu­rie și obli­ga­to­rie nu doar că nu fa­vo­ri­ze­a­ză fa­mi­lia în ni­ci­un fel, dar, de fapt, o sub­mi­nea­ză, prin ace­ea că o de­zin­te­gre­a­ză în in­di­vi­zi in­de­pen­de­nți unul de altul, dar de­pen­de­nți față de Stat. Încre­di­nța­rea că­tre o așa-zi­să „so­ci­e­ta­te” im­per­so­na­lă și im­po­si­bil de tras la răs­pun­de­re, dar con­tro­la­tă prin de­ci­zii bi­ro­cra­ti­ce, a unei co­te cât mai mari din crește­rea și edu­ca­rea co­pi­i­lor a fost rețe­ta pen­tru pul­ve­ri­za­rea fa­mi­li­ei ca uni­ta­te so­cia­lă în in­di­vi­zi ca en­ti­tăți po­li­ti­ce și, cu ea oda­tă, de­pen­de­nța lor per­pe­tuă de o for­mă sau alta de asis­te­nță so­cia­lă. Fie ace­as­ta și una in­di­rec­tă, în ca­re Sta­tul ia cu fo­rța de la fa­mi­lii o ma­re par­te din câști­gul lor, pen­tru a le fur­ni­za ce­ea ce tot el in­sis­tă că aces­tea au ne­voie, in­di­fe­rent că sunt de acord sau nu.

„Gră­di­nița obli­ga­to­rie”, a că­rei ne­ce­si­ta­te nu exis­tă cu ade­vă­rat de­cât în ima­gi­nația iniția­to­ri­lor pro­pu­ne­rii le­gis­la­ti­ve amin­ti­te, es­te exem­pli­fi­ca­rea per­fec­tă a ipo­te­zei de mai sus.

Da­că sun­tem ten­tați să res­pin­gem acest tip de enu­nțuri pen­tru sim­plul mo­tiv că le atri­bu­im unei is­to­rii re­cen­te și ne­fas­te și unor re­gi­muri to­ta­li­ta­re, să re­mar­căm că ace­e­ași ten­di­nță es­te vi­zi­bi­lă acut și în Occi­dent, Sue­dia fi­ind exem­plul ex­trem de ma­ni­pu­la­re bi­ro­cra­ti­că des­ti­na­tă a dis­tru­ge prin­ci­pa­lul ri­val al sta­tu­lui, ca punct de con­ver­gen­ţă al loia­li­tă­ţi­lor: fa­mi­lia.

Pes­te Oce­an, așa-nu­mi­tul „pă­rin­te” al șco­lii pu­bli­ce ame­ri­ca­ne, Ho­ra­ce Mann, nu­trea sen­ti­men­te cri­ti­ce sau chiar aver­si­u­ne fa­ţă de fa­mi­lie. Invo­când „ne­gli­jen­ţa”, ig­no­ran­ţa și ine­fi­ci­en­ţe­le fa­mi­li­i­lor în sta­tul lui, Mann le­ga sis­te­mul de șco­li co­mu­na­le de o vi­zi­u­ne a unui stat pu­ter­nic, au­to­ri­tar, în ca­drul că­ru­ia gu­ver­nul își asu­ma pur și sim­plu ro­lul de pă­rin­te. Mai mult, „co­pi­lul nu mer­ge la școa­lă pen­tru a do­bândi cu­noștin­ţe”, era de pă­re­re F. W. Par­ker, așa-nu­mi­tul „pă­rin­te al edu­ca­ţi­ei pro­gre­sis­te” și in­spi­ra­to­rul in­fluen­tu­lui edu­ca­tor so­cia­list John De­wey. „El vi­ne aici ca să trăias­că și să-și pu­nă via­ţa, for­ma­tă la școa­lă, în sluj­ba co­mu­ni­tă­ţii.” „Fi­e­ca­re școa­lă pu­bli­că din ţa­ră tre­bu­ie să de­vi­nă un că­min și un cer pen­tru co­pii”, mai spu­nea el.

Dis­cuția poa­te con­ti­nua – și tre­bu­ie să con­ti­nue, căci mi­za ei es­te una ma­jo­ră.

Bi­bli­o­gra­fie:

Bet­tin­ger, Eric, Tor­bjørn Ha­e­ge­land, and Mari Re­ge. Ho­me with mom: the ef­fec­ts of stay-at-ho­me pa­ren­ts on chil­dren’s long-run edu­ca­ti­o­nal out­co­mes. No. 4274. CESi­fo Wor­king Pa­per, 2013. Fri­ed­man, Ho­ward. The Lon­ge­vi­ty Pro­ject: Sur­pri­sing Dis­co­ve­ri­es for He­al­th and Long Li­fe from the Lan­dmark Ei­ght De­ca­de Stu­dy. Hay Ho­u­se, Inc, 2011.

Haa­land, Ven­ke Fur­re, Mari Re­ge, and Mark Vo­tru­ba. No­bo­dy Ho­me: The Effect of Ma­ter­nal La­bor For­ce Par­ti­ci­pa­ti­on on Long-Term Child Out­co­mes. No. 4495. CESi­fo Wor­king Pa­per, 2013.

Hor­stschräer, Ju­lia, and Grit Mue­hler. „School en­tran­ce re­com­men­da­ti­on: a ques­ti­on of age or de­ve­lop­ment?.” Edu­ca­ti­on Eco­no­mics 22.3 (2014): 270-292.

Hy­son, Ma­ri­lou, and He­at­her Big­gar Tom­lin­son. The Ear­ly Ye­ars Mat­ter: Edu­ca­ti­on, Ca­re, and the Well-Being of Chil­dren Bir­th to 8. Te­a­chers Col­le­ge Press, 2014. Kern, Mar­ga­ret L., and Ho­ward S. Fri­ed­man. „Ear­ly edu­ca­ti­o­nal mi­les­to­nes as pre­dic­tors of li­fe­long aca­de­mic achi­e­ve­ment, mi­dli­fe ad­just­ment, and lon­ge­vi­ty.” Jo­ur­nal of ap­pli­ed de­ve­lop­men­tal psy­cho­lo­gy 30.4 (2009): 419-430.

Neu­feld, Gor­don, and Ga­bor Ma­té. Hold on to yo­ur kids: Why pa­ren­ts ne­ed to mat­ter mo­re than pe­ers. Ran­dom Ho­u­se LLC, 2011.

Per­ry, Ca­ro­li­ne, Argu­men­ts on the school star­ting age, Nor­thern Ire­land Assem­bly Re­se­ar­ch and Infor­ma­ti­on Ser­vi­ce Bri­e­fing Pa­per, Pa­per 97/11.

Sharp, Ca­ro­li­ne, and Sha­ron O’Don­nell. „Star­ting School at Fo­ur: the English Expe­ri­en­ce.” in The Edu­ca­ti­on of 4-to 8-Ye­ar-Olds-Re-de­sig­ning School En­tran­ce Pha­se , CIDREE/ DEVO, 2007, 15-26. Sug­ga­te, S. P. (2009). School en­try age and re­a­ding achi­e­ve­ment in the 2006 Pro­gram­me for Inter­na­ti­o­nal Stu­dent Asses­sment (PISA). Inter­na­ti­o­nal Jo­ur­nal of Edu­ca­ti­o­nal Re­se­ar­ch, 48, 151–161.

Sug­ga­te, Se­bas­tian P., Eli­za­beth A. Schau­ghen­cy, and Elai­ne Re­e­se. „Chil­dren le­ar­ning to re­ad la­ter cat­ch up to chil­dren re­a­ding ear­li­er.” Ear­ly Chil­dhood Re­se­ar­ch Quar­ter­ly 28.1 (2013): 33-48.

Insti­tu­tul Nați­o­nal de Sta­tis­ti­că, „Proi­ec­ta­rea po­pu­lați­ei șco­la­re la ori­zon­tul anu­lui 2060”.

Allan C. Car­lson, „Ce le-a fă­cut școa­la pu­bli­că fa­mi­li­i­lor și co­pi­i­lor noștri?”

Wil­liam Gair­dner, Le­cția sue­de­ză. „Rețe­ta” pen­tru dis­tru­ge­rea fa­mi­li­ei ca uni­ta­te so­cia­lă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.