Limitele libertății de exprimare

Instituțiile europene au în rândul lor trădători și dușmani ai jurisprudenței noastre istorice și ai modului nostru tradițional de viață.

De pildă, la sfârșitul lunii octombrie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că „defăimarea Profetului Mahomed trece de limitele permisibile ale unei dezbateri obiective, ar putea stârni prejudecăți și amenința pacea religioasă, depășind limitele permise ale libertății de expresie”. În practică, aceasta înseamnă că orice fel de critică a Profetului îl face pe critic susceptibil de a fi anchetat și, în cazul în care este găsit vinovat,pasibil de o pedeapsă severă.

Decizia, luată de o instanță formată din șapte judecători, a survenit după ce s-a considerat că o profesoară din Austria, identificată public sub numele de doamna S., a defăimat mariajul Profetului Mahomed, în cadrul a două seminarii din 2009, desfășurate sub numele „Informații esențiale despre Islam”. Conform relatărilor, doamna S.ar fi afirmat în legătură cu mariajul Profetului cu o fetiță de 6 ani: „Ce este asta dacă nu pedofilie?”. O întrebare justă, v-ați putea gândi.

Hotărârea Curții a venit în aceeași săptămână în care Asia Bibi a fost eliberată din închisoarea din Pakistan unde a fost închisă timp de nouă ani pentru următoarea vină: în iunie 2009,Asia, care este creștină, culegea fructe împreună cu un grup de femei musulmane, când au început să se certe între ele cu privire la cine ar trebui să bea prima dintr-o căldare cu apă. Acela a fost momentul în care Asia a comis nelegiuirea. A presupus că poate folosi o cană care aparținea uneia dintre colegele ei musulmane. Femeile au fost îngrozite și au pretins că nu se mai pot atinge de cană deoarece credința creștină a Asiei a murdărit-o.Femeile musulmane i-au cerut Asiei să își repare greșeala și să se convertească la Islam. Dar femeia nu s-a „pocăit” și, mai mult, a făcut trei remarci derizorii despre Profet. Femeile au bătut-o, iar când a reușit să ajungă acasă alte femei musulmane i-au administrat o nouă rundă de pumni. În acel moment, a apărut poliția religioasă, care a băgat-o la închisoare, unde a stat vreme de nouă ani, adică până la recenta eliberare. Însă spiritele s-au încins din nou, iar Asia a primit amenințări cu moartea.

Istoriile celor două femei ridică o serie de probleme. În cazul Asiei există o problemă de inexactitate terminologică deoarece crima pentru care a fost judecată în urmă cu nouă ani era blasfemia. Însă nu putea fi vorba de așa ceva, deoarece blasfemia reprezintă o crimă împotriva lui Dumnezeu și doar a lui Dumnezeu. Asia l-a învinuit, insultat și chiar defăimat pe Profet. Dar Mahomed a fost un om și nici măcar musulmanii nu pretind că a fost Dumnezeu. În al doilea rând, doamna S. a făcut un comentariu critic rezonabil despre Profet pe baza unor evidențe istorice furnizate de texte islamice.

În niciunul dintre aceste două cazuri presupusele ofense nu ar putea fi considerate blasfemii. Însă, „crima” inventată de blasfemie este folosită de autoritățile islamofile din instituțiile europene – dușmanii și trădătorii la care m-am referit mai sus – ca un pretext pentru împiedicarea statutară a libertății de exprimare.

Merită amintit în trecere că numele lui Iisus Hristos a fost defăimat și blestemat în mod public de nenumărate ori și cu toate acestea autocrații corecți politic de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu au încercat nici măcar o dată să-i pedepsească pe calomniatori. Aș mai adăuga și că în cazul lui Iisus Hristos ar fi corectă descrierea de blasfemie, deoarece, spre deosebire de Mahomed, Iisus este Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi.

Curtea are în rândurile ei trădători și dușmani tocmai pentru că defavorizează civilizația creștin-europeană împotriva căreia Islamul a purtat un război timp de aproape un secol și jumătate.

Articol tradus din engleză cu permisiunea „The Salisbury Review“, www. salisburyreview.com.