Pă­rin­te­le Ni­co­lae Bor­dașiu, un măr­tu­ri­si­tor neînce­tat al Lo­go­su­lui

Romania Libera - Friday Edition - - Special - Ci­prian Voi­ci­lă

Stând înain­tea pă­rin­te­lui Ni­co­lae Bor­dașiu nu știam de ce să mă ui­mesc și să mă bu­cur mai întâi. De da­ru­ri­le sa­le in­te­lec­tua­le? De vir­tuți­le sa­le, do­bândi­te de-a lun­gul unei vi­eți înde­lung pri­go­ni­te? De ca­li­tăți­le sa­le su­fle­tești, ca­re te fă­ce­au să îl îndră­gești din pri­me­le cli­pe?

Pă­rin­te­le Ni­co­lae era, ne­greșit, o pre­ze­nță ira­dian­tă. Te ui­mea co­e­re­nța ad­mi­ra­bi­lă a dis­cur­su­lui său, me­mo­ria sa pro­di­gi­oa­să, ca­pa­bi­lă să re­dea mi­nuți­os întâmplări pe­tre­cu­te cu mul­te zeci de ani în ur­mă, rec­ti­tu­di­nea și co­e­re­nța cu si­ne, pe ca­re le-a do­ve­dit de-a lun­gul unei exis­te­nțe zbu­ci­u­ma­te, încăr­ca­tă de pri­vați­uni.

Pe da­ta de 16 iu­lie 2018, am avut pri­vi­le­gi­ul să pe­trec mai mult timp lângă pă­rin­te­le. L-am vi­zi­tat în ca­sa pa­ro­hia­lă din ve­ci­nă­ta­tea bi­se­ri­cii Sfântul Sil­ves­tru. Am re­a­li­zat un in­ter­viu cu sfi­nția sa, pen­tru re­vis­ta „Lu­mea Mo­na­hi­lor”, pe mar­gi­nea unei că­rți apă­ru­te în acest an la edi­tu­ra Hu­ma­ni­tas: „Ei mă con­si­de­ră fă­că­tor de mi­nuni. Viața lui Arse­nie Bo­ca” de Ta­tia­na Ni­cu­les­cu. O car­te în ca­re abun­dă ten­de­nți­o­zi­ta­tea și ca­re ne ofe­ră un por­tret al pă­rin­te­lui Arse­nie în com­ple­tă an­ti­te­ză cu chi­pul ca­re s-a con­tu­rat, în ul­ti­me­le zeci de ani, din amin­ti­ri­le ce­lor ca­re l-au cu­nos­cut: din vo­lum nu rei­e­se că „Sfântul Arde­a­lu­lui” ar fi fost un pur­tă­tor de Dum­ne­zeu ca­re a aju­tat (și aju­tă și „post-mor­tem”!) su­te și mii de oa­meni să de­pășe­as­că mo­men­te­le de cum­pă­nă exis­te­nția­lă și să-și des­co­pe­re ca­lea spre viața veșni­că, ci un per­so­naj pro­fund ego­la­tru, adept en­tu­ziast al an­tro­po­so­fi­ei, ver­sat în teh­ni­ci­le ocul­te.

Pă­rin­te­le Ni­co­lae lo­cu­i­se mai mu­lți ani, în Bu­cu­rești, ală­turi de pă­rin­te­le Arse­nie Bo­ca și de mai­ca Zam­fi­ra, îl cu­nos­cu­se înde­a­proa­pe pe pă­rin­te­le Arse­nie, prin ur­ma­re, era unul din puți­nii „mar­tori ai is­to­ri­ei” ca­pa­bi­li să se­pa­re, com­pe­tent, ade­vă­rul de min­ci­u­nă. Con­clu­zia tra­nșan­tă a pă­rin­te­lui Ni­co­lae a fost că „și pă­rin­te­le Arse­nie Bo­ca și mai­ca Zam­fi­ra erau niște oa­meni cre­din­ci­oși”, iar în pic­tu­ra de la Bi­se­ri­ca Dră­gă­nes­cu pă­rin­te­le Arse­nie nu a pre­zen­tat vi­zi­u­nea ru­dolf-stei­ne­ria­nă asu­pra Întru­pă­rii - așa cum in­si­nue­a­ză au­toa­rea Ta­tia­na Ni­cu­les­cu-, ci învăță­tu­ra lip­si­tă de echi­voc a Bi­se­ri­cii: „Pă­rin­te­le Arse­nie - a ți­nut să pre­ci­ze­ze pă­rin­te­le Ni­co­lae Bor­dașiu -, în pic­tu­ra de la Dră­gă­nes­cu, nu a fă­cut altce­va de­cât să spi­ri­tua­li­ze­ze as­pec­te­le unei pic­turi bi­zan­ti­ne și să încor­po­re­ze ar­tis­tic une­le tai­ne ale Bi­se­ri­cii”.

În ce­le do­uă ore pe­tre­cu­te în ve­ci­nă­ta­tea pă­rin­te­lui Ni­co­lae, pe di­nain­tea ochi­lor mi­nții mi s-a pe­rin­dat o ga­le­rie de por­tre­te au­re­o­la­te, toa­te fi­ind „chi­puri ale Chi­pu­lui” Dom­nu­lui nos­tru Ii­sus Hris­tos: epis­co­pul mar­tir Ni­co­lae Po­po­vici, mi­tro­po­li­tu­lui Ni­co­lae al Ros­to­vu­lui, Ioan Ku­lîghin (de la ca­re pă­rin­te­le Ni­co­lae, pe când era tânăr, a de­prins prac­ti­ca Ru­gă­ci­u­nii isi­has­te – „Doam­ne, Ii­su­se Hris­toa­se, Fi­ul lui Dum­ne­zeu, mi­lu­i­ește-mă pe mi­ne, pă­că­to­sul!”), mo­na­hii Ro­man Bra­ga, Be­ne­dict Ghi­uș, Do­me­tie de la Râmeț, pă­rin­te­le Ioan de la Re­cea, pă­ri­nții So­fian și Adrian de la Mă­năs­ti­rea Antim, ca­re mai întâi i-au fost pri­e­teni întru Hris­tos, apoi du­hov­nici, pă­ri­nți spi­ri­tua­li.

Cău­tat și iu­bit de cre­din­ci­oși

Când și când, re­por­to­fo­nul ca­re înre­gis­tra do­cil in­ter­vi­ul tre­bu­ia oprit: te­le­fo­nul pă­rin­te­lui Ni­co­lae su­na cam din sfert în sfert de oră. Îl cău­tau fel de fel de uce­nici. Unii din­tre ei do­re­au doar să îl au­dă și să-și ma­ni­fes­te dra­gos­tea și prețu­i­rea. Nici so­ne­ria ca­sei pa­ro­hia­le nu avea tih­nă: alți fii și fi­i­ce du­hov­ni­cești își anu­nțau pre­ze­nța, dor­nici să-l aju­te pe pă­rin­te­le Ni­co­lae să-și fi­na­li­ze­ze că­rți­le afla­te în lu­cru. Toa­te aces­tea îmi do­ve­de­au că pă­rin­te­le, în ci­u­da vârstei înain­ta­te, es­te cău­tat și iu­bit de cre­din­ci­oși.

La pes­te 90 de ani, pă­rin­te­le con­ti­nua să scrie, să con­fe­re­nți­e­ze – cu o zi înain­te de in­ter­vi­ul nos­tru se întor­se­se de la o con­fe­ri­nță din Ger­ma­nia, pe ca­re o ono­ra­se, la in­vi­ta ț ia Înalt prea s fin ț i tu lui Se­ra­fim – ri­di­ca mo­nu­men­te în me­mo­ria stră­moși­lor săi ca­re au con­tri­bu­it la Ma­rea Uni­re... De alt­fel, înain­te de a ne des­pă­rți, a ți­nut să îmi dă­ru­ias­că do­uă că­rți: „Spo­ve­da­nia unui pe­le­rin rus că­tre du­hov­ni­cul său”, tra­du­să din lim­ba fran­ce­ză de pă­rin­te­le Bor­dașiu la „po­run­ca” mi­tro­po­li­tul Ni­co­lae al Ba­na­tu­lui, și o car­te de coau­tor: „Doi uni­o­niști din Hu­sa­său de Criș, pre­oții Ga­vril Io­van și Ghe­or­ghe Bor­dașiu”.

Pă­rin­te­le Ni­co­lae nu a fost doar o min­te scli­pi­toa­re ca­re a pă­truns, cu pa­si­u­ne, tai­ne­le Cu­vântu­lui – având și pri­vi­le­gi­ul unor întâlniri for­ma­toa­re cu in­te­lec­tua­li mar­ca­nți ca Oli­vi­er Clément, Alain Be­sa­nçon, Mi­chel Evdo­ki­mov –, ci L-a măr­tu­ri­sit în pli­nă epo­că bo­lșe­vic-atee, cu prețul ti­ne­reții sa­le jert­fi­te: în vre­mea stu­de­nți­ei a înfi­i­nțat „Aso­ciația Ti­ne­re­tu­lui Orto­dox Stu­de­nțesc”; a fost unul din­tre ti­ne­rii mem­bri ai gru­pu­lui „Ru­gul Aprins”, de la Mă­năs­ti­rea Antim; a exe­cu­tat 9 ani de tem­niță grea în închi­so­ri­le din Ti­mișoa­ra, Ji­la­va, Con­sta­nța, Ora­dea și Ai­ud. În toa­tă ace­as­tă pe­ri­oa­dă de su­pli­cii, cu­vin­te­le pe ca­re i le spu­se­se pă­rin­te­le Arse­nie Bo­ca înain­te de ares­ta­re – „Vei fa­ce închi­soa­re, dar în închi­soa­re nu vei muri” – i-au fost cu­vin­te dă­tă­toa­re de lu­mi­nă și nă­dej­de.

Prin tre­ce­rea la Dom­nul a pă­rin­te­lui Ni­co­lae - ca­re s-a pe­tre­cut în da­ta de 9 noi­em­brie 2018 (când Bi­se­ri­ca îl prăz­nu­i­ește pe Sfântul Ie­rarh Nec­ta­rie, tau­ma­tur­gul din in­su­la Eghi­nei), du­pă o gândi­re strict ome­neas­că (și te­lu­ri­că), am pi­er­dut un re­per im­por­tant și un aliat de pres­ti­giu în lup­ta cu Răul is­to­ric, dar, po­tri­vit gândi­rii crești­ne, am câști­gat un mij­lo­ci­tor de nă­dej­de la tro­nul dum­ne­zei­esc. Să ne întris­tăm, deci, dar cu mă­su­ră. Să îl pe­tre­cem pe pă­rin­te­le Ni­co­lae, cu gândul, spre sânul lui Avraam, într-o sta­re lăun­tri­că de fe­ri­ci­tă întris­ta­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.