OMUL ANU­LUI

Romania Libera - Friday Edition - - Prima Pagina -

„Pre­cum es­te cel ce zu­gră­vește apa pe pe­reți și poa­te să moa­ră de se­te lângă apa ace­ea, așa es­te cu­vântul ca­re nu lu­cre­a­ză. Taci tu, să vor­be­as­că fap­te­le ta­le!“, scrie Sfântul Isaac Si­rul.

Pen­tru car­tea de vizită a Pre­a­fe­ri­ci­tu­lui Pă­rin­te Da­ni­el, Pa­triar­hul Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne, fap­te­le sunt eloc­ven­te. Vor­besc de la si­ne.Acest dis­curs al fap­te­lor,nu al vor­be­lor, se des­fășoa­ră con­sec­vent în spați­ul pu­blic, într-o vre­me în ca­re în sfe­ra po­li­ti­că (și în pre­lun­gi­rea ei – pe ma­jo­ri­ta­tea ca­na­le­lor mass-me­dia) re­to­ri­ca goa­lă, jo­cul ires­pon­sa­bil cu aștep­tă­ri­le ce­tățe­ni­lor de rând, gâlce­a­va ide­o­lo­gi­că au de­venit, din pă­ca­te, in­gre­di­en­te­le ine­ren­te dis­cur­su­lui pu­blic.

De 11 ani, de la întro­ni­za­rea sa ofi­cia­tă în da­ta de 30 sep­tem­brie 2007,Pa­triar­hul Da­ni­el – te­o­lo­gul șco­lit la pres­ti­gi­oa­se­le uni­ver­si­tăți din Stras­bo­urg și Frei­burg, tână­rul de odi­ni­oa­ră pe ca­re pă­rin­te­le Du­mi­tru Stă­ni­loae îl anu­nța ca ma­rea spe­ra­nță a te­o­lo­gi­ei ro­mânești – îl pro­po­vă­du­i­ește pe Hris­tos, făp­tu­ind. Nu tre­bu­ie de­cât să pri­vești atent, din­co­lo de pre­ju­de­căți sau de sus­pi­ci­oa­se pre­zu­mții.

Pe da­ta de 29 noi­em­brie 2007, a fost sfi­nțit am­pla­sa­men­tul Ca­te­dra­lei Nați­o­na­le. Un vis pe ca­re l-au avut, de­o­po­tri­vă, in­te­lec­tua­lii și con­du­că­to­rii noștri mar­ca­nți (de la Emi­nes­cu la Ga­la Ga­lac­ti­on, de la Ca­rol I la Re­ge­le Fer­di­nand) a că­pă­tat con­cre­tețe, de­să­vârșin­du-se în doar 8 ani, da­to­ri­tă ener­gi­ei și te­na­ci­tății cu ca­re Pa­triar­hul Da­ni­el și-a ur­mă­rit vi­sul. Un vis per­so­nal și co­lec­tiv, nați­o­nal, în ace­lași timp. Ca­te­dra­la: o con­stru­cție-sim­bol, ri­di­ca­tă în ini­ma ca­pi­ta­lei Ro­mâni­ei, ca­re re­flec­tă iden­ti­ta­tea noas­tră de creștini și de ro­mâni.

Ne­greșit, nu poți să-ți ma­te­ria­li­ze­zi vi­se­le, fă­ră să fi do­bândit, în pre­a­la­bil, anu­mi­te ca­li­tăți, mai ales când vor­bim de am­ploa­rea unui ast­fel de proi­ect: per­se­ve­re­nță, eva­lua­rea adec­va­tă a mij­loa­ce­lor ne­ce­sa­re re­a­li­ză­rii sco­pu­lui, se­lec­ta­rea oa­me­ni­lor po­tri­viți, și, nu în ulti­mul rând,au­to­ri­ta­tea li­de­ru­lui, fă­ră de ca­re ori­ce iniția­ti­vă ca­re pre­su­pu­ne mun­ca în echi­pă ar fi sor­ti­tă, din­tru înce­put, ză­dăr­ni­ci­ei.

S-a ivit, ast­fel, un nou cen­tru spi­ri­tual pe har­ta Bu­cu­rești­u­lui, într-un timp is­to­ric de­fa­vo­ra­bil ori­că­rei re­fe­ri­nțe la iden­ti­ta­te, fie ea re­li­gi­oa­să sau nați­o­na­lă. De ace­ea, nu cred că e ha­zar­dat să con­chid că – în plin asalt al ide­o­lo­gi­ei co­rec­ti­tu­di­nii po­li­ti­ce, în anul în ca­re in­sti­tuția fa­mi­li­ei și a Bi­se­ri­cii au fost sub­mi­na­te în fel și chip – proi­ec­tul Ca­te­dra­lei Mântu­i­rii Ne­a­mu­lui nu s-ar fi pu­tut încheia cu suc­ces, da­că Dom­nul nos­tru Ii­sus Hris­tos nu i-ar fi fost ală­turi Pa­triar­hu­lui Da­ni­el, slu­ji­to­rul Său, și da­că nu l-ar fi întă­rit „în ori­ce lu­cru bun“(Evrei 13, 20-21). Într-o cu­vânta­re ți­nu­tă pe da­ta de 15 de­cem­brie 2008,își mo­ti­va, ast­fel, in­te­nția: „Ca­te­dra­la pe ca­re do­rim să o con­stru­im va fi o Ca­te­dra­lă Nați­o­na­lă, de­oa­re­ce re­pre­zin­tă în plan spi­ri­tual-re­li­gi­os nați­u­nea ro­mână în ca­re or­to­do­cșii sunt ma­jo­ri­tari“.

In­di­fe­rent de idi­o­sin­cra­zi­i­le pe ca­re le-ai fi pu­tut avea în pri­vi­nța con­stru­i­rii ca­te­dra­lei, ima­gi­ni­le de la sfi­nți­rea ei nu ave­au cum să nu te miște. Pen­tru câte­va ore am pri­vit splen­doa­rea ine­fa­bi­lă a ri­tua­lu­lui or­to­dox bi­zan­tin, ne-a bu­cu­rat ini­mi­le co­mu­ni­u­nea au­ten­ti­că din­tre slu­ji­tori (Sanc­ti­ta­tea Sa Bar­to­lo­meu I,Pa­triar­hul Ecu­me­nic al Con­stan­ti­no­po­lu­lui, Înal­tpre­as­fi­nți­tul Pă­rin­te Hri­sos­tom, Mi­tro­po­lit de Pa­tra, Pa­triar­hul Da­ni­el, între­gul si­nod al Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne, ne­nu­mă­rații pre­oți) și ze­ci­le de mii de cre­din­ci­oși veniți din între­a­ga Ro­mânie ca să par­ti­ci­pe la acest praz­nic al Orto­do­xi­ei.A fost un bi­ne­cu­vântat pri­lej de anam­ne­ză: ne-am amin­tit că sun­tem creștini și ro­mâni.

În tim­pul pa­triar­ha­tu­lui său, Sfântul Si­nod al Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne a tre­cut în si­na­xa­re o mu­lți­me de cu­vi­oși, ie­rar­hi și mi­reni: Cu­vi­o­sul Ioa­ni­chie cel Nou de la Mus­cel (26 sep­tem­brie 2009); Sfântul Ie­rarh Ia­chint, Mi­tro­po­li­tul Ță­rii Ro­mânești (27 sep­tem­brie 2009); Sfântul Voi­e­vod Ne­a­goe Ba­sa­rab (26 sep­tem­brie 2009); Cu­vi­o­sul Iro­di­on de la Lai­nici (1 mai 2011); Sfântul Ie­rarh Andrei Șa­gu­na (29 oc­tom­brie 2011); Sfântul Ie­rarh Si­mi­on Ștefan (30 noi­em­brie 2011); Sfi­nții Put­neni (13 mai 2017); Cu­vi­o­sul Paf­nu­tie-Pârvu Zu­gra­vul (4-5 iu­lie 2017); Mi­tro­po­li­tul Io­sif Na­ni­es­cu; Moș Ghe­or­ghe La­zăr (5 oc­tom­brie 2017). M-am bu­cu­rat că si­no­dul Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne a de­cla­rat anul 2017, an co­me­mo­ra­tiv al apă­ră­to­ri­lor Orto­do­xi­ei în vre­mea co­mu­nis­mu­lui.A fost un act de cu­raj, ne­lip­sit de împo­tri­vi­rea age­nți­lor co­rec­ti­tu­di­nii po­li­ti­ce, ca­re i-ar fi vrut pe toți mar­ti­rii și măr­tu­ri­si­to­rii, înghițiți de hă­me­si­te­le închi­sori co­mu­nis­te, eti­che­tați pe ve­cie ca fas­ciști. În 2017, în zia­rul Lu­mi­na am ci­tit ne­nu­mă­ra­te bi­o­gra­fii ale mu­ce­ni­ci­lor din se­co­lul XX, iar pe Tri­ni­tas TV am pri­vit o mu­lți­me de emi­si­uni de­di­ca­te lor.Am si­mțit că,în acest fel,li s-a fă­cut,mă­car în par­te, drep­ta­te.

„Age­nția de Știri Ba­si­li­ca“,„Bi­ro­ul de Pre­să al Pa­triar­hi­ei Ro­mâne“, „Ra­dio Tri­ni­tas“, „Zia­rul Lu­mi­na“și „Tri­ni­tas TV“sunt cre­ația Pa­triar­hu­lui Da­ni­el. În acest fel, in­te­lec­tua­lii de ori­en­ta­re con­ser­va­toa­re au pri­mit o plat­for­mă în ca­re își pot ex­pri­ma li­ber opi­ni­i­le și con­vin­ge­ri­le.Într-o lu­me me­dia­ti­că în ca­re emi­si­u­ni­le au de­venit sim­ple ca­dre în ca­re di­ve­rși ac­ti­viști își pro­pa­gă ide­o­lo­gia de par­tid și în ca­re mo­de­ra­to­rii și-au pă­ră­sit de mult ro­lul de ar­bi­tri neu­tri ai dez­ba­te­ri­lor, ia­tă că de 10 ani Cen­trul de Pre­să „Ba­si­li­ca“și Zia­rul „Lu­mi­na“ofe­ră pu­bli­cu­lui emi­si­uni și ru­brici con­sis­ten­te de dez­ba­te­re au­ten­ti­că, în mar­gi­nea te­me­lor fi­er­bi­nți ca­re ani­mă exis­te­nța noas­tră co­ti­dia­nă.

O altă tră­să­tu­ră spe­ci­fi­că per­so­na­li­tății Pa­triar­hu­lui Da­ni­el es­te ac­cen­tul pe ca­re îl pu­ne pe te­o­lo­gia so­cia­lă, pe im­pli­ca­rea Bi­se­ri­cii în di­ver­se ac­te fi­lan­tro­pi­ce. Unul din­tre clișe­e­le ade­pți­lor an­ti­cle­ri­ca­lis­mu­lui și ai se­cu­la­ri­ză­rii pre­tin­de că bi­se­ri­ca ar fi un fel de tri­un­ghi al Ber­mu­de­lor în ca­re dis­par, pe ne­si­mți­te,ba­nii pu­blici.Și că – o idee ve­che,bo­lșe­vi­că – in­sti­tuția Bi­se­ri­cii nu adu­ce ni­ci­un be­ne­fi­ciu so­ci­e­tății. O sim­plă pri­vi­re arun­ca­tă pe o sta­tis­ti­că din anul 2017 con­tra­zi­ce fla­grant ace­as­tă pre­ju­de­ca­tă: nu­mai anul tre­cut Bi­se­ri­ca Orto­do­xă a chel­tu­it 110.782.632 lei pen­tru a su­sți­ne 172 de can­ti­ne so­cia­le și bru­tă­rii, 110 cen­tre de zi pen­tru co­pii, 47 de cen­tre re­zi­de­nția­le pen­tru vârst­nici, 48 de cen­tre edu­cați­o­na­le, 40 de in­sti­tuții ca­re ofe­ră ser­vi­cii me­di­ca­le, 50 de gră­di­nițe so­cia­le și cu pro­gram af­ter­school,24 de bi­ro­uri de asis­te­nță so­cia­lă și cen­tre co­mu­ni­ta­re, 23 de cen­tre de zi pen­tru vârst­nici.

Cei 11 ani de pa­triar­hat ai Întâis­tă­tă­to­ru­lui Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne co­nțin o le­cție de viață pe ca­re fi­e­ca­re din­tre noi es­te che­mat – da­că vrea – să și-o însușe­as­că. Pu­tem înțe­le­ge, din ea, cât de im­por­tan­tă es­te pen­tru viața ce­tății, slu­ji­rea bi­ne­lui co­mun,din­co­lo de in­te­re­se­le in­di­vi­dua­le și, ade­sea, mes­chi­ne. Ca ur­mași ai Dom­nu­lui nos­tru Ii­sus Hris­tos,avem pri­le­jul să ne re­a­min­tim că slu­ji­rea aproa­pe­lui,con­diția bu­nu­lui sa­ma­ri­te­an es­te ese­nția­lă pen­tru mântu­i­rea noas­tră. Și că, în ce­le din ur­mă, Ci­prian Voi­ci­lă, so­ci­o­log „fra­te­le nos­tru es­te viața noas­tră“, cum învăța Sfântul Si­luan Atho­ni­tul. Măr­tu­rie pes­te timp ...

Întâi Stă­tă­to­rul Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne a avut, la fi­ne­le anu­lui închi­nat Cen­te­na­ru­lui Ma­rii Uniri, co­pleși­toa­rea mu­lțu­mi­re de a ve­dea ri­di­ca­tă o ope­ră – Ca­te­dra­la Nați­o­na­lă – voi­tă de po­po­rul ro­mân încă de la sfârși­tul se­co­lu­lui al XIX-lea și amâna­tă me­reu, da­to­ri­tă vi­tre­gi­ei vre­mu­ri­lor și ni­mic­ni­ci­ei oa­me­ni­lor. Pro­nia ce­re­as­că a vrut ca, în anul ma­rii săr­bă­tori închi­na­te Uni­rii, să ne unim efor­tu­ri­le și, în acest caz rar, să con­stru­im, nu să ri­si­pim. Me­ri­tul prim re­vi­ne Prea Fe­ri­ci­rii Sa­le, pa­triar­hul Da­ni­el, ca­re, din­co­lo de greu­tăți, cri­tici, cârtiri și ne­re­cu­noști­nțe, a ur­mat dârz rându­ia­la și și-a înde­pli­nit cu­min­te mi­si­u­nea. Evi­dent, au fost sa­cri­fi­cii mari pen­tru ace­as­ta, dar ca­re lu­cru trai­nic s-a fău­rit vre­o­da­tă fă­ră sa­cri­fi­cii? Cu­vântul de prețu­i­re al nați­u­nii ro­mâne față de cti­tor și lu­cra­re vi­ne și acum,dar se va ac­cen­tua me­reu, oda­tă cu tre­ce­rea ani­lor, în ve­a­cul ve­ci­lor. Bi­se­ri­ca es­te lu­mea însăși,iar o lu­me pli­nă de mo­nu­men­te și sim­bo­luri crești­ne ne întă­rește în te­mei­u­ri­le noas­tre eu­ro­pe­ne, năs­cu­te din cla­si­cis­mul gre­co-la­tin și din cre­di­nța în Dum­ne­zeu. Ioan-Au­rel Pop Pa­triar­hul nos­tru

Pa­triar­hul Da­ni­el are în ochii mei și în ini­ma mea un ma­re atu: gi­rul iu­bi­rii Pă­rin­te­lui Du­mi­tru Stă­ni­loae!

Un pa­triarh es­te de­o­da­tă per­soa­nă și in­sti­tuție. Cu to­tul în sluj­ba Bi­se­ri­cii. Ce­le mai mul­te din­tre lu­cră­ri­le aces­teia ră­mân pen­tru lu­mea lar­gă de tai­nă. Cei ce sunt în Bi­se­ri­că și ate­nți la ce­ea ce se pe­tre­ce în ca­drul ei, îi știu lu­cra­rea și o apre­cia­ză în con­se­ci­nță. În ce­le mai mul­te di­re­cții și do­me­nii lu­cra­rea Bi­se­ri­cii ră­mâne cu to­tul re­mar­ca­bi­lă, in­cre­di­bi­lă prin can­ti­ta­tea și ca­li­ta­tea re­a­li­ză­ri­lor. Es­te de ob­ser­vat și de mu­lțu­mit lui Dum­ne­zeu pen­tru fap­tul că ne-a dat un pa­triarh vred­nic, pro­ba­bil cel mai po­tri­vit pen­tru vre­mu­ri­le com­pli­ca­te de acum. Co­ra­bia Bi­se­ri­cii es­te con­du­să cu si­gu­ra­nță, cu de­vo­ta­ment, cu ab­ne­gație, cu in­te­li­ge­nță, cu im­pli­ca­re,cu res­pon­sa­bi­li­ta­te.Asta în mod de­ter­mi­nat și pen­tru că pa­triar­hul Da­ni­el es­te me­reu de ve­ghe și în pri­ve­ghe­re. Ru­gă­tor făp­tu­i­tor pen­tru Bi­se­ri­ca sa și pen­tru între­gul său Ne­am.

Ase­me­nea pro­fe­tu­lui al că­rui nu­me îl poar­tă, Pa­triar­hul Da­ni­el, slu­jin­du-L pe Dum­ne­zeu, se află și el, într-un fel, într-o „groa­pă cu lei”, cea a lu­mii con­tem­po­ra­ne,o lu­me în ma­re par­te în curs de de­con­stru­i­re,ca­rac­te­ri­za­tă de o spo­ri­re asimp­to­ti­că a is­pi­te­lor (tot mai in­si­nuan­te) și de o se­cu­la­ri­za­re tot mai ac­ce­le­ra­tă. Fie să-l hră­neas­că Dum­ne­zeu cu se­mi­nțe­le ce­le bu­ne și adu­că­toa­re de rod bo­gat și, pre­cum pe Da­ni­el și pe cei trei ti­neri, să-l ara­te mai fru­mos în toa­te ce­le de­cât pe cei hră­niți cu mul­te des­fă­tări!

În mod si­gur,pa­triar­hul ră­mâne și el om.Are do­ruri și nos­tal­gii, are pre­fe­ri­nțe și tânjiri, are du­reri și su­fe­ri­nțe, are ne­voie de pri­e­te­nie și de înțe­le­ge­re, de sim­pa­tie și de com­pa­si­u­ne… Ori­ce gând bun îi va fa­ce bi­ne, chiar așa nești­ut cum va fi fi­ind cel mai ade­sea.Să ne ru­găm sin­cer și im­pli­cat pen­tru el! Cos­ti­on Ni­co­les­cu

O, ce ves­te mi­nu­na­tă!

Aces­ta a fost pri­mul meu gând atunci când, în aju­nul Cră­ci­u­nu­lui, am aflat că ti­tlul de „Om al anu­lui“a fost acor­dat Pre­a­Fe­ri­ci­tu­lui Pă­rin­te Da­ni­el, Pa­triar­hul Bi­se­ri­cii Orto­do­xe Ro­mâne. Știu că în ace­as­tă de­ci­zie a cântă­rit greu Sfi­nți­rea Ca­te­dra­lei Ne­a­mu­lui, un proi­ect aștep­tat și do­rit de un se­col de cre­din­ci­oșii ro­mâni (și nu nu­mai de ei), fi­na­li­zat în acest an.De alt­fel sin­gu­rul proi­ect de am­ploa­re (ca­re va mar­ca isto­ria noas­tră) din Anul Cen­te­na­ru­lui.„Cu­vânt zi­dit în sim­bol“ca­re va dăi­nui pes­te ve­a­curi și ca­re a de­venit re­a­li­ta­te grație Prea Fe­ri­ci­tu­lui în po­fi­da unei opo­ziții crânce­ne din par­tea atei­lor și se­cu­la­riști­lor,a ce­lor învățați să dis­tru­gă și nu să con­stru­ias­că.De­fi­ni­tă ast­fel de PF Da­ni­el: „Ca­te­dra­la Mântu­i­rii Ne­a­mu­lui va o fi o ca­te­dra­lă-sim­bol al re­cu­noști­nței po­po­ru­lui ro­mân pen­tru eli­be­ra­rea sau iz­bă­vi­rea lui din ma­ri­le încer­cări, dar și un sim­bol al do­ri­nței lui de co­mu­ni­u­ne fra­ter­nă în Hris­tos“. Acest eveni­ment es­te însă doar vârful ais­berg-ului și doar un mo­ment ca­re ja­lo­nea­ză Ope­ra Pre­a­Fe­ri­ci­tu­lui Pă­rin­te Da­ni­el. Fac o măr­tu­ri­si­re: ni­mic în de­cur­sul vi­eții me­le nu m-a im­pre­si­o­nat și in­flue­nțat mai mult de­cât întâlni­ri­le (pu­bli­ce sau pri­va­te) cu PreFe­ri­ci­rea Sa. Am avut oca­zia să înțe­leg im­por­ta­nța spi­ri­tua­li­tății crești­ne într-un se­col do­mi­nat de învrăj­biri, se­cu­la­rism ex­ce­siv, per­se­cuții a ce­lor ca­re își de­cla­ră cre­di­nța crești­nă și mar­cat

de ide­o­lo­gii ma­te­ria­lis­te. Pre­aFe­ri­ci­tul ve­dea și ve­de pro­mo­va­rea orto­do­xi­ei într-o aso­ci­e­re in­di­so­cia­bi­lă și in­dis­truc­ti­bi­lă a tra­diți­ei cu mo­der­ni­ta­tea. În acest sens ope­ra so­cia­lă, fi­lan­tro­pi­că es­te le­ga­tă de viața du­hov­ni­ce­as­că. Pre­afe­ri­ci­tul Pă­rin­te Pa­triarh afir­ma că sa­cra­li­ta­tea vi­eții uma­ne, va­loa­rea per­so­na­li­tății uma­ne nu pot fi re­du­se doar la ma­te­ria­lism, prag­ma­tism și uti­li­ta­rism.

De ace­ea am gândit „O ce ves­te mi­nu­na­tă“. Și da­că am fi dre­pți, atunci ti­tlul ar fi nu de „Omul anu­lui“,ci de „Omul aces­tor ani“. S Prof. Dr. Va­si­le Astă­răs­toae

Al șa­se­lea

Da­că ar fi să ne luăm du­pă prac­ti­ci­le nu­me­ro­lo­gi­ei, 6 es­te o ci­fră fas­tă.Es­te ci­fra res­pon­sa­bi­li­tății, zic ei. Însă noi, creștini fi­ind,nu dăm cre­dit aces­tor spe­cu­lații pseu­do-ști­i­nți­fi­ce, ci ne bi­zu­im mai mult pe fap­te și pe ce­ea ce ne dez­vă­lu­ie Scrip­tu­ri­le des­pre fi­rea și su­fle­tul omu­lui...

Da­ni­el, al șa­se­lea Pa­triarh al Ro­mâni­ei,a fost ales cu 11 ani în ur­mă într-o cur­să di­rec­tă cu Mi­tro­po­li­tul Bar­to­lo­meu Ana­nia. Ce com­pe­ti­tori în Du­hul Sfânt! Do­uă ca­rac­te­re pu­ter­ni­ce, do­uă firi de neînco­voiat, do­uă per­so­na­je ha­ris­ma­ti­ce – fi­e­ca­re în fe­lul său.Impe­tu­oși însă amândoi, de ne­clin­tit în de­ci­zii,cu o vi­zi­u­ne cla­ră asu­pra ros­tu­lui Bi­se­ri­cii în no­ua lu­me ro­mâneas­că – post co­mu­nis­tă dar și eu­ro-atlan­ti­că. O Bi­se­ri­că având mu­lți fii de­ja ri­si­piți prin lu­mea lar­gă, pa­ra­zi­ta­tă ca pre­ze­nță pu­bli­că de dis­cur­sul agre­siv al uma­niști­lor se­cu­la­riști,cu vo­cația mo­na­ha­lă în stag­na­re,cu o vă­di­tă de­za­bu­za­re a apa­ra­tu­lui ad­mi­nis­tra­tiv cen­tral, cu o slă­bi­ci­u­ne față de me­di­ul po­li­tic (de ca­re tot le­gis­lația a fă­cut-o de­pen­den­tă!) în fi­ne, cu o ca­te­dra­lă pa­triar­ha­lă în for­mat gi­ro­vag, a că­rei ma­che­tă de car­ton bântu­ia prin Bu­cu­rești, la che­re­mul și în de­râde­rea au­to­ri­tăți­lor lo­ca­le...

În aces­te con­diții, Pa­triar­hul Da­ni­el a ur­mă­rit cu te­na­ci­ta­te câte­va li­nii mari de acți­u­ne. A pus or­di­ne în admi­nis­trația din De­al, a cre­at o rețea vas­tă de noi pa­ro­hii și epis­co­pii în dias­po­ra,a sta­bi­lit – cu fer­mi­ta­te – lo­cul un­de se va con­strui Ca­te­dra­la Nați­o­na­lă, a pus ba­ze­le unui trust de pre­să com­plex, a in­sti­tu­it un mo­del de că­mi­ne de bă­trâni, cli­nici și azi­le. Pe scurt, a re­dat Bi­se­ri­cii Orto­do­xe o par­te din dem­ni­ta­tea pi­er­du­tă prin înde­lun­ga­tul con­cu­bi­naj cu o cla­să po­li­ti­că ci­ni­că și de­za­bu­za­tă re­li­gi­os,a fă­cut câte­va vol­te me­ni­te să re­pu­nă Bi­se­ri­ca în ro­lul de ac­tant so­cial ma­jor, de fac­tor de echi­li­bru și de vec­tor de mi­los­te­nie pen­tru cei de­fa­vo­ri­zați – pre­luând de pe ume­rii sta­tu­lui o par­te din sar­ci­na asis­te­nția­lis­tă. Lu­cra­rea „su­bți­re“, de spi­rit, nu a fost ui­ta­tă nici ea, edi­tu­ri­le Pa­triar­hi­ei împânzind ța­ra cu mii de ti­tluri: că­rți de cult (de­or­to­si­te la ni­ve­lul lin­gvis­tic al se­co­lu­lui 21), lu­crări de te­o­lo­gie, me­mo­ria­lis­ti­că, scri­eri du­hov­ni­cești etc.

În 11 ani Bi­se­ri­ca a fă­cut foar­te mult. Tot în ace­as­tă sec­vență a post-mo­der­ni­tății ro­mânești, a avut par­te de ce­le mai jos­ni­ce ata­curi, de cea mai so­li­ci­tan­tă pu­ne­re în cri­ză a încre­de­rii co­nați­o­na­li­lor în „mai­ca lor spi­ri­tua­lă“. Lao­lal­tă cu Bi­se­ri­ca au in­trat în ma­la­xor fa­mi­lia, tra­diți­i­le și edu­cația re­li­gi­oa­să a co­pi­i­lor, în șco­li. Un duh ico­no­clast a ră­să­rit de ni­căi­eri, în pa­ra­lel s-a dez­lă­nțu­it o for­mă exal­ta­tă de os­ti­li­ta­te față de pe­le­ri­na­je, hra­muri și re­lic­ve­le sa­cre. Răs­pun­sul a venit însă întot­de­au­na calm, prin fap­te. Iar ul­ti­ma is­pra­vă le de­pășește pe toa­te! Pe 25 noi­em­brie doi Pa­triar­hi ai Ră­să­ri­tu­lui au sfi­nțit Ma­rea Ca­te­dra­lă – un edi­fi­ciu sa­cru,sim­bo­lic,dar și uni­fi­ca­tor în de­mer­sul său li­tur­gic.

Pe scurt, ci­fra 6 es­te una fas­tă, dar nu pen­tru că nu­me­ro­lo­gii au sta­bi­lit asta,ci pen­tru că for­mu­la elec­ti­vă („pă­ru­tu-s-a no­uă și Du­hu­lui Sfânt“) a stat sub sem­nul Pro­ni­ei.A că­rei voi­nță și lu­cra­re es­te, mai întot­de­au­na, înțe­le­a­să post-fac­tum de con­tem­po­rani... Am fost clar? Răz­van Bu­cu­roiu

Pa­triar­hul Cen­te­na­ru­lui

Ade­vă­rul es­te că el a reușit aproa­pe sin­gur împo­tri­va tu­tu­ror.Chiar și in­te­lec­tua­lii creștini au fost scep­tici cu pri­vi­re la Ca­te­dra­la Nați­o­na­lă – că nu e mo­men­tul, că de ce să fie a mântu­i­rii ne­a­mu­lui, că e prea scum­pă, că e urâtă, că... mai bi­ne la­să.

Așa se fa­ce că, da­că acum, la 100 de ani de la Ma­rea Uni­re, reușim cum­va să mar­căm uni­ta­tea noas­tră, i se da­to­re­a­ză pa­triar­hu­lui. Ca­te­dra­la Nați­o­na­lă es­te sin­gu­rul sim­bol vi­zi­bil al Cen­te­na­ru­lui.Altul nu am vrut sau nu ne-am pri­ce­put să ri­di­căm. Cei ca­re cri­ti­că Bi­se­ri­ca Orto­do­xă Ro­mână și pe întâis­tă­to­rul ei și ca­re ar fi vrut alte mă­rețe sau de­li­ca­te co­me­mo­rări să spu­nă de ce nu le-au fă­cut.Și da­că tot o țin oto­va că vor spi­ta­le și nu ca­te­dra­le să ai­bă bu­nul si­mț și să ia la mână lis­ta de in­sti­tuții de bi­ne­fa­ce­re,prin­tre ca­re se află și mul­te ca­bi­ne­te me­di­ca­le sau far­ma­cii, ri­di­ca­te pe lângă bi­se­rici în răs­tim­pul de când P.F. Da­ni­el con­du­ce Pa­triar­hia Ro­mână.Ar ră­mâne sur­pri­nși... Cris­ti Cur­te Pre­afe­ri­ci­tul Da­ni­el, po­se­dat de du­hul mun­cii

Pe Pre­afe­ri­ci­tul Da­ni­el l-am întâlnit o sin­gu­ră da­tă, pe vre­mea când era Mi­tro­po­li­tul Mol­do­vei. Ve­ni­se la târgul de car­te din in­cin­ta Uni­ver­si­tății „Al.I. Cu­za“din Iași și, de­ta­liu stânje­ni­tor pen­tru mi­ne, în timp ce toți cei­la­lți îi să­ru­tau mâna, eu m-am es­chi­vat, dar nu din or­go­liu, ci din­tr-o împi­e­tri­re pro­vo­ca­tă de res­pec­ta­rea unei con­venții mon­de­ne: fe­mei­lor se cu­vi­ne să le să­ru­tăm mâna, nu băr­bați­lor. Da­ni­el a tre­cut pes­te stângă­cia mea și m-a bi­ne­cu­vântat.Epi­so­dul mi s-a înfipt în min­te ca un cui du­re­ros, do­va­dă că îl țin min­te du­pă 20 de ani.Anii au tre­cut și vo­cația de cti­tor a tre­cut în Ra­dio Tri­ni­tas, în TV Tri­ni­tas și, în fi­ne, în ca­te­dra­la pe ca­re a ri­di­cat-o pe ce a mai ră­mas din De­a­lul car­ti­e­ru­lui Ura­nus din Bu­cu­rești. Din­co­lo de ar­ta ora­to­ri­că, ce fra­pe­a­ză la Da­ni­el e di­cția: o tă­ră­gă­na­re co­che­tă, cu pre­lun­gi­rea le­gă­na­tă a vo­ca­le­lor, un fel de in­to­nație si­man­di­coa­să, cu rit­mul ale­ne al unui om sfă­tos,por­nit pe dăs­că­le­a­lă.Ce m-a iz­bit e că, oda­tă ajuns pa­triarh, di­cția i s-a răs­pândit ful­ge­ră­tor, pă­trun­zând prin mi­me­tism în sti­lul omi­le­tic al pre­oți­lor pe ca­re îi as­cul­tam la Ra­dio Tri­ni­tas. Ave­am im­pre­sia că pa­triar­hul se mul­ti­pli­ca­se tre­când în in­to­nația a zeci de pre­dici ros­ti­te de alte guri. Să dea Dum­ne­zeu ca fețe­le bi­se­ri­cești,de la co­pi­e­rea di­cți­ei, să tre­a­că la imi­ta­rea hăr­ni­ci­ei aces­tui om. Pre­afe­ri­ci­tul Da­ni­el es­te un po­se­dat de du­hul mun­cii, împin­gându-și des­toi­ni­cia de la pe­dan­te­ria de­ta­li­i­lor mici la an­ver­gu­ra proi­ec­te­lor mari (Tri­ni­ta­sul, re­a­bi­li­ta­rea bi­se­ri­ci­lor din Bu­cu­rești și, fi­rește, Ca­te­dra­la Mântu­i­rii). Îi do­resc ani mu­lți, să­nă­ta­te și ace­e­ași stă­ru­i­nță pe ca­re a ară­tat-o până acum. So­rin La­vric

FOTO: AGERPRES

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.