Muzeu de istorie inedit

În Gara Galați va putea fi admirat în următorii cinci ani un tren din Primul și al Doilea Război Mondial, care asigura alimentarea cu carburanți pe linia frontului, în zona Mărășești, Mărăști, Oituz. Prin acest tren este evocată istoria fabuloasă a locomotivelor cu abur, cu „iuțeala maximă“de 60 km/h.

Prin trenul care asigura cu carburanți trupele aflate pe linia frontului, la Mărășești, Mărăști și Oituz, este evocată istoria fabuloasă a locomotivelor cu abur, cu „iuțeala maximă” de 60 km/h.

În Gara Galați va putea fi admirat în următorii cinci ani un tren din Primul și al Doilea Război Mondial, care asigura alimentarea cu carburanți pe linia frontului, în zona Mărășești, Mărăști, Oituz. Trenul, compus dintr-o locomotivă cu abur și patru vagoane-cisternă, este unic, pentru că locomotiva și vagoanele au toate piesele originale și sunt funcționale, pentru a fi urnit din loc fiind necesară doar o revizie a cazanului de abur a locomotivei. Inițiativa aducerii trenului de epocă în atenția celor pasionați de istoria căilor ferate chiar cu prilejul Centenarului îi aparține directorului CFR Marfă Galați, Ștefan Mihai. Cele patru vagoane fac parte din colecția sucursalei gălățene a CFR Marfă, iar locomotiva a fost găsită la Iași și, după ce câțiva ani a fost expusă în curtea unei societăți comerciale din Brașov, a fost adusă la Galați. „Este un tren de epocă, un tren care a circulat în Primul Război Mondial și a deservit linia frontului pe toată zona, de la Mărășești, Mărăști și Oituz. Asigura combustibil, motorină și benzină pentru autoturismele și camioanele care deserveau frontul și asigura depourile cu păcură pentru locomotivele cu abur. Trenul poate fi funcţional. Nu mai este funcţional pentru că a depășit perioada de revizie, ca să spun așa, a staţionat o perioadă îndelungată, cam 50 de ani. Locomotiva ar putea fi pusă în funcţiune, cazanul este bun, după o revizie tehnică, cu ridicare serioasă poate fi alimentată și pus foc la cazan”, a declarat Ștefan Mihai. La prezentarea garniturii în Gara Galați au venit și mulți foști angajați de la căile ferate, care au lucrat pe locomotivele cu abur ca mecanici sau fochiști: „Suntem ultima generaţie care am făcut serviciul pe aceste locomotive, inclusiv locomotiva din gară. Era muncă robustă, însă ne-a dat satisfacţii și acum privim cu nostalgie la ele”.

Legendara locomotivă „Malaxa”

Locomotiva a fost construită în 1931 la Uzinele „Malaxa” din București și a circulat până în anii ’70. „A fost în funcţiune până în 1978. Se știe că locomotivele cu abur au funcţionat în România până în 1980. De atunci au fost introduse locomotivele Diesel și cele electrice”, a precizat inginerul Radu Bellu, expert de patrimoniu la Regionala CFR Brașov și care este și autorul unei istorii în cinci volume a căilor ferate, intitulată „Mica Monografie a Căilor Ferate din România”. După ce a fost retrasă din activitate, locomotiva a fost uitată într-o hală de la Depoul din Iași și dacă nu ar fi fost salvată de pasionații istoriei căilor ferate românești ar fi căzut pradă hoților de fier vechi. Înainte de a fi adusă la Galați a beneficiat de o revizie de care s-a ocupat singurul specialist în locomotive cu abur care a mai rămas în România, Florin Lupescu, angajat al Depoului de la Ploiești, care a muncit două săptămâni alături de alţi pasionaţi de locomotive pentru a o repune în funcţiune.

Vagon cisternă unic, cu roți cu spițe

Cel mai vechi vagon din garnitura expusă în Gara Galați a fost construit în 1891, în Franţa, altul în 1913, la Alcona, și altul în 1916, la Nuremberg. Unul dintre aceste vagoane-cisternă are roțile construite cu spiţe, prin aceasta fiind o raritate în istoria feroviară, atât din România, cât și din Europa. „Primul vagon a fost construit în 1891, iar celelalte până și după Primul Război Mondial. Ele au transportat produse petroliere pentru prima conflagraţie mondială, au o importanţă istorică extraordinară și pentru asta s-a format acest tren. El va fi așezat într-un loc anume după trecerea iernii, iar Galaţiul va avea un simbol istoric”, a mai declarat Radu Bellu. Vagoanele au fost scoase din funcţiune din anii ’50.

„Iuțeala maximă 60 km/h”

Mulți români care au mai prins în circulație trenurile cu locomotive cu abur au nostalgii pentru experiența reprezentată de o astfel de călătorie, dar mai ales pentru faptul că la vremea aceea trenurile nu aveau prea multe restricții de viteză, ca acum, iar întârzierile erau nesemnificative. „Această garnitură mergea cu 60 km la oră. Scrie și pe ea că iuţeala maximă este de 60 la oră, aceea este viteza. Din punct de vedere tehnic nu poate avea performanţe superioare locomotivelor actuale. Situaţia actuală cu care ne confruntăm este din cauza infrastructurii și a limitărilor de viteză, care trebuie respectate”, spune directorul CFR Marfă Galați.

Trenul de epocă rămâne la Galați cel puțin 5 ani

„Exponatul” atât de important pentru istoria căilor ferate din țara noastră va rămâne la Galați cel puțin cinci ani. În primăvară, când vremea va permite executarea lucrărilor, trenul de epocă va fi amplasat pe o șină special construită în partea sudică a Gării CFR Galaţi. „Locomotiva s-ar putea să rămână numai cinci ani, s-ar putea să rămână mai mult, vagoanele vor rămâne aici că sunt ale Galaţiului. Locomotiva s-ar putea să fie cerută în altă gară să fie expusă sau să fie pusă în funcţiune, dar ni se va da alta”, a mai precizat directorul CFR Marfă Galaţi. A fost aleasă Gara Galați ca spațiu de prezentare a trenului de epocă pentru că pe esplanada din fața gării mai este expusă o locomotivă cu abur pe care gălățenii o privesc cu admirație: „Aici nu se fură. Uitaţi-vă la locomotiva din faţa gării, nu a dispărut de la ea nici măcar un bec”, a explicat unul dintre oficiali. Istoria fabuloasă a locomotivelor cu abur din România

În țara noastră, primele locomotive cu abur, aduse din Austria, au circulat pe calea ferată Oravița-Baziaș, fiind utilizate pentru transportul cărbunelui. În 1872, la Reșița, a fost construită prima locomotivă cu abur pentru cale ferată cu ecartament îngust, de 948 mm, după proiectul inginerului britanic John Haswell. Denumită „Reșița 2”, aceasta a fost folosită doar pentru transportul în interiorul uzinei. Începând cu anul 1906, compania Mavag a produs la Reșița 120 de locomotive „Mavag 70”, iar la Reghinul Săsesc alte 12 bucăți ale acestui tip de locomotivă cu aburi. În perioada Primului Război Mondial și imediat după aceea, autoritatea feroviară română a comandat construirea mai multor serii de locomotive, spre exemplu seria 40.000 sau seria 50.000, încadrate astfel după numărul de parc cu care erau înmatriculate. Primele locomotive ale seriei 140.100 au aparținut „United States Army Transportation Corps” și au fost utilizate în primul război mondial, fiind aduse în România din Franța. În 1920 România a mai comandat din Statele Unite un lot de 50 de locomotive, ce au fost utilizate pentru trenurile de marfă. Ultima locomotivă, cu numărul de parc 140.117, a fost retrasă din serviciu în anul 1976. În 1926, Uzinele Reșița construiesc prima locomotivă din seria 50.100 în România. Prima locomotivă construită la Reșița a fost înmatriculată ca 50.243 și a primit numele „Regele Ferdinand”. Doi ani mai târziu, locomotiva 50.340 părăsea Uzinele Malaxa, purtând numele „Regele Mihai”. Acest eveniment marchează terminarea comenzilor făcute în străinătate pentru locomotivele din această serie. În 1927, pe porțile Uzinelor „Malaxa” din București, al căror fondator era inginerul Nicolae Malaxa, ieșea prima locomotivă cu abur românească, locomotiva „Malaxa”. Locomotivele din „seria 151” erau cele mai puternice din România la acea vreme, având o putere de 2.600 CP, fiind privite cu interes la expoziția de la Milano din 1940. La Uzinele „Malaxa” au fost construite aproximativ 1.800 de locomotive cu abur.