Isto­ria clă­di­rii Aca­de­mi­ei Ro­mâne la 120 de ani

Romania Libera - Friday Edition - - Prima Pagina - Pro­fe­sor in­gi­ner Ni­co­lae Noi­ca

În dis­cur­sul ros­tit la 3 mar­tie 1898, preșe­din­te­le Aca­de­mi­ei, Ni­co­lae Kret­zu­les­cu, spu­nea: „Dom­ni­lor co­le­gi, des­chi­zând astă­zi se­si­u­nea ge­ne­ra­lă a anu­lui 1898, în no­ul edi­fi­ciu clă­dit di­na­dins pen­tru ace­as­tă înal­tă in­sti­tuție, mă simt împreu­nă cu dum­nea­voas­tră toți fe­ri­ciți de a ne întruni în no­ua sa­lă (au­lă)”.

Du­pă ce a fost înfi­i­nța­tă, Aca­de­mia Ro­mână se va con­frun­ta cu o pro­ble­mă de­o­se­bi­tă, ace­ea a unui lo­cal pro­priu, în ca­re să-și des­fășoa­re ac­ti­vi­ta­tea în con­diții de si­gu­ra­nță și fun­cți­o­na­li­ta­te.

În pri­mii ani, Aca­de­mia a fost găz­du­i­tă în câte­va ca­me­re în Pa­la­tul Uni­ver­si­tății inau­gu­rat în anul 1869.

La 27 mar­tie 1879 prin De­cre­tul Re­gal Nr. 749 a fost pro­mul­ga­tă Le­gea pen­tru Aca­de­mia Ro­mână. Prin ar­ti­co­lul V al le­gii se pre­ve­dea „Aca­de­mi­ei Ro­mâne i se va da un loc de că­tre Stat pen­tru clă­di­rea edi­fi­ci­u­lui său, ca­re se va ho­tă­rî prin­tr-o le­ge”.

Din pă­ca­te, anii au tre­cut și nu se va înfăp­tui ni­mic. De alt­fel, la 8 mar­tie 1884 în șe­di­nța adu­nă­rii ge­ne­ra­le, preșe­din­te­le Ion Ghi­ca pu­ne în dis­cuție „ches­ti­u­nea edi­fi­ci­u­lui pen­tru in­sta­la­rea și așe­za­rea bi­bli­o­te­cii și co­le­cți­u­ni­lor Aca­de­mi­ei”. Dânsul ară­ta că „ve­de cu pă­re­re de rău că du­pă toa­te pro­mi­si­u­ni­le da­te de unii mem­bri, ca­re fac par­te ac­ti­vă din gu­vern, până acum nu s-a întâmplat ni­mic”.

Ulte­ri­or, în anul 1889, cu pri­le­jul so­lem­ni­tății ani­ver­să­rii a 25 de ani de la înfi­i­nța­rea Uni­ver­si­tății din Bu­cu­rești, ca­re a avut loc în pre­ze­nța Re­ge­lui Ca­rol I, rec­to­rul aces­teia, pro­fe­so­rul ar­hi­tect Ale­xan­dru Orăs­cu, spu­nea că nu poa­te in­sta­la fa­cul­tăți­le,du­pă cum se ce­re, de­oa­re­ce „oas­peții Uni­ver­si­tății – Se­na­tul,Aca­de­mia Ro­mână, Mu­ze­e­le – au ajuns să cu­prin­dă toa­tă ca­sa.”

De ace­ea dânsul îl ru­ga la 13 de­cem­brie 1889, prin­tr-o scri­soa­re, pe preșe­din­te­le Aca­de­mi­ei „a pu­ne la dis­po­ziția Uni­ver­si­tății între­a­ga ari­pă stângă a pa­la­tu­lui”, luând mă­su­ri­le ne­ce­sa­re pen­tru „a mu­ta din el sa­van­ta in­sti­tuție, într-un lo­cal încă­pă­tor”. (Arhi­va Aca­de­mi­ei Ro­mâne, do­sar A-107, 1882-1897, fi­la 9).

În fața aces­tei si­tuații, du­pă mai bi­ne de 10 ani,Gu­ver­nul ge­ne­ra­lu­lui Ghe­or­ghe Ma­nu a cău­tat să gă­se­as­că o so­luție pen­tru a oferi Aca­de­mi­ei, con­form De­cre­tu­lui–Le­ge Nr. 749 din 29 mar­tie 1879, un spațiu pro­priu, co­res­pun­ză­tor, des­fășu­ră­rii ac­ti­vi­tății sa­le.

De ace­ea The­o­dor Ro­set­ti, mi­nis­trul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce, a înain­tat, la 14 fe­brua­rie 1890 Con­si­li­u­lui de Mi­niștri, un re­fe­rat în ca­re ară­ta că pen­tru atin­ge­rea sco­pu­lui pro­pus mi­nis­te­rul s-a îngri­jit de achi­ziți­o­na­rea unui te­ren în con­diți­i­le ce­ru­te „adi­că des­tul de spați­os” ca­re să cu­prin­dă și „o ca­să îndes­tu­lă­toa­re pen­tru in­sta­la­rea cât mai neîntârziat a „Insti­tu­tu­lui Aca­de­mic”.

Ca ur­ma­re gu­ver­nul în șe­di­nța din zi­ua de mi­er­curi 14 fe­brua­rie 1890, îl au­to­ri­ze­a­ză pe mi­nis­trul The­o­dor Ro­set­ti „să cum­pe­re pen­tru Aca­de­mia Ro­mână,de la Ște­fan Bel­lu ca­se­le cu tot lo­cul de aproa­pe 10.000 mp, pen­tru su­ma de 300.000 lei aur”. (A.N.,Fond: M.C.și I.P.,do­sar 695/1890, fi­la 4).

În ace­lași timp Aca­de­mia Ro­mână co­mu­ni­ca Mi­nis­te­ru­lui Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce, prin­tr-o adre­să la 31 ia­nua­rie 1890 că „a aflat un loc des­tul de po­tri­vit” pen­tru mu­ta­rea in­sti­tuți­ei și anu­me ca­se­le și te­re­nul de 4.060 mp pro­pri­e­ta­te a lui Con­stan­tin Șt. Ce­sia­nu, din Ca­lea Vic­to­ri­ei Nr. 135. Ime­diat mi­nis­trul The­o­dor Ro­set­ti nu­mește o co­mi­sie com­pu­să din in­gi­ne­rul-ar­hi­tect Ni­co­lae Cer­kez, in­gi­ne­rul I.B. Can­ta­cu­zi­no și pri­ma­rul Ca­pi­ta­lei, Emi­lian Pa­che Pro­to­po­pes­cu, pen­tru „a ob­ser­va sta­rea clă­di­rii și a-și da opi­nia asu­pra prețu­lui ce­rut”. (A.N., Fond: M.C. și I.P., do­sar 695/1890, fi­la 8). Du­pă pri­mi­rea „pro­ce­su­lui dre­sat de Co­mi­sie”, mi­nis­trul The­o­dor Ro­set­ti pre­zin­tă si­tuația în șe­di­nța gu­ver­nu­lui din 10 mar­tie 1890, obți­nând apro­ba­rea să cum­pe­re „ca­se­le cu tot lo­cul lor”.

Do­rind să între­ge­as­că lo­cul pe ca­re Aca­de­mia îl avea în Ca­lea Vic­to­ri­ei, mi­nis­trul The­o­dor Ro­set­ti a ho­tă­rât să pro­cu­re și te­re­nul pe ca­re Ni­co­lae St. Ce­sia­nu îl avea lângă cel vândut de fra­te­le său Con­stan­tin Șt. Ce­sia­nu. De ace­ea dânsul su­pu­ne Con­si­li­u­lui de Mi­niștri în șe­di­nța din 3 noi­em­brie 1890, un re­fe­rat, în ba­za că­ru­ia i se dă au­to­ri­zația cum­pă­ră­rii te­re­nu­lui.

Tre­bu­ie să ară­tăm că lui The­o­dor Ro­set­ti i se da­to­re­a­ză do­ta­rea Aca­de­mi­ei Ro­mâne, cu aproa­pe 80% din te­re­nul de 22.700 me­tri pă­trați pe ca­re îl po­se­dă astă­zi și Ca­se­le Con­stan­tin Șt. Ce­sia­nu și Bel­lu.

Es­te o do­va­dă de ce­ea ce a pu­tut fa­ce, în nici ze­ce luni, un ade­vă­rat om de cul­tu­ră, ca­re a avut voi­nță po­li­ti­că. Mem­brii Aca­de­mi­ei Ro­mâne au apre­ciat „ze­lul lu­mi­nos și bu­nă­voi­nța” ce a ară­tat The­o­dor Ro­set­ti față de dânsa și au ho­tă­rât în șe­di­nța din 26 mar­tie 1891 să-l pri­me­as­că Mem­bru de Onoa­re al Aca­de­mi­ei.

Ci­ne a fost The­o­dor Ro­set­ti!?

The­o­dor Ro­set­ti a fă­cut par­te din ra­mu­ra fa­mi­li­ei din Mol­do­va. El s-a năs­cut pe 4 mai 1837, la Iași. A fost fi­ul Ma­re­lui Pos­tel­nic Ge­or­ge Ro­set­ti și al Ca­te­ri­nei Stur­dza.A cres­cut la Co­na­cul So­lești, ală­turi de cei pa­tru frați: Con­stan­tin, Du­mi­tru, Zoe și Ele­na, cea ca­re avea să se că­să­to­re­as­că cu dom­ni­to­rul Ale­xan­dru Ioan Cu­za și să de­vi­nă pri­ma doam­nă a Ro­mâni­ei. Stu­di­i­le pri­ma­re le-a fă­cut la Iași, iar li­ceul la Lem­berg și Vi­e­na, du­pă ca­re a obți­nut li­ce­nța în ști­i­nțe

ju­ri­di­ce la Vi­e­na, ti­tlul fi­in­du-i echi­va­lat la Pa­ris.

Se cu­vi­ne să amin­tim că The­o­dor Ro­set­ti a fost însăr­ci­nat de Re­ge­le Ca­rol I, la 21 mar­tie 1888 să for­me­ze pri­mul gu­vern con­ser­va­tor, du­pă gu­ver­na­rea de 12 ani a lui Ion C.Bră­tia­nu, prim ministru între anii 1888-1889. Ulte­ri­or, The­o­dor Ro­set­ti a fost nu­mit gu­ver­na­tor al Băn­cii Nați­o­na­le a Ro­mâni­ei, între anii 1891-1895, în tim­pul gu­ver­nu­lui Las­căr Ca­tar­giu. Po­tri­vit lui N.Ior­ga, The­o­dor Ro­set­ti „a fost ul­ti­mul boi­er al ță­rii noas­tre”, ca­re întru­chi­pa „cea mai ma­re dem­ni­ta­te per­so­na­lă uni­tă cu cea mai de­să­vârși­tă sim­pli­ci­ta­te”. A înce­tat din viață la 17 iu­lie 1923, fi­ind înmor­mântat la Ci­mi­ti­rul Bel­lu.

În sco­pul„ adu­ce­rii ca­se­lor în sta­re dea pu­tea ser­vi la in­sta­la­rea Aca­de­mi­ei într’ înse­le ”, se­cre­ta­rul ge­ne­ral Di­mi­trie Stur­dza l-a însăr­ci­nat pe ar­hi­tec­tul Fi­lip D. Xe­no­pol cu „stu­di­ul re­pa­rați­i­lor și mo­di­fi­că­ri­lor ne­ce­sa­re” cât și cu eva­lua­rea cos­tu­ri­lor. La 4 mai 1890 ar­hi­tec­tul F.D. Xe­no­pol pre­zin­tă un me­mo­riu cu des­cri­e­rea pri­me­lor lu­crări d ere pre­cum și mă­su­ri­le pen­tru „a pre­zer­va clă­di­rea de in­cen­diu”, însoțit de un de­viz cu chel­tu­i­e­li­le pe ca­te­go­rii de lu­crări.

Lu­cra­rea prin­ci­pa­lă de re­con­stru­cție re­a­li­za­tă în anul 1890 a fost sa­la de șe­di­nțe, adi­că pri­ma au­lă a Aca­de­mi­ei.

Du­pă ce imo­bi­lul a fost adus în sta­re co­res­pun­ză­toa­re, la sfârși­tul lui noi­em­brie 1890, Aca­de­mia s-a in­sta­lat în no­ua sa pro­pri­e­ta­te.

Ia­tă ș i un plan de ame­na­ja­rea gră­dini i W. Kne­chtel (foto).

Anii au tre­cut și de­oa­re­ce „bi­bli­o­te­ca și co­le­cți­u­ni­le ști­i­nți­fi­ce au cres­cut în mod neaștep­tat” în anul 1896 a apă­rut ne­ce­si­ta­tea „mă­ri­rii lo­ca­lu­lui Aca­de­mi­ei prin clă­di­rea din nou a unei ari­pi în fun­dul cu­rții, pe te­re­nul astă­zi gol și des­tul de vast”. De ace­ea în anul 1896 gu­ver­nul D.A. Stur­dza ia o se­rie de mă­suri prac­ti­ce pen­tru mă­ri­rea lo­ca­lu­lui Aca­de­mi­ei. Atunci mi­nis­trul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce, Pe­tru Poni so­li­ci­tă în șe­di­nța de gu­vern din 15 fe­brua­rie 1896 apro­ba­rea pen­tru cum­pă­ra­rea „ca­se­lor cu tot lo­cul, pro­pri­e­ta­te a Doam­nei Mi­na Za­les­ki din Ca­lea Vic­to­ri­ei 137” pe prețul de lei 285.600 pen­tru Aca­de­mie, pre­cum și a chel­tui su­ma de lei 220.000 pen­tru „tran­sfor­mă­ri­le ne­ce­sa­re ca­se­lor, ce se vor cum­pă­ra și fa­ce­rea unor con­stru­cții noi, apă­ra­te com­plet de pe­ri­co­lul fo­cu­lui pen­tru co­le­cți­u­ni­le im­por­tan­te ale Aca­de­mi­ei”. (A.N., Fond: M.C. și I.P., do­sar 695/1890, fi­la 251).

Du­pă ce a ana­li­zat pro­pu­ne­rea fă­cu­tă, Con­si­li­ul de Mi­niștri, prin Jur­na­lul Nr. 5 din 15 fe­brua­rie 1896, îl au­to­ri­ze­a­ză pe ministru să cum­pe­re ca­se­le Za­les­ki și să alo­ce su­ma ne­ce­sa­ră pen­tru re­a­li­za­rea unui nou corp de clă­di­re.

Un mo­ment im­por­tant în isto­ria lo­ca­lu­lui Aca­de­mi­ei are loc în mar­tie 1896 când gu­ver­nul Di­mi­trie A. Stur­dza înain­te­a­ză Ca­me­re­lor Le­gi­u­i­toa­re „Proi­ec­tul de le­ge pen­tru ce­da­rea unor ca­se și te­re­nuri Aca­de­mi­ei Ro­mâne”.

Proi­ec­tul de le­ge avea un ar­ti­col unic în ca­re se pre­ve­dea: „Mi­nis­te­rul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce es­te au­to­ri­zat să ce­de­ze Aca­de­mi­ei Ro­mâne ca­se­le și te­re­nul Ște­fan Bel­lu din Ca­lea Vic­to­ri­ei, ca­se­le și te­re­nul C. Șt. Ce­sia­nu din Ca­lea Vic­to­ri­ei și ca­se­le și te­re­nul Za­les­ki din Ca­lea Vic­to­ri­ei și str.Sf.Voi­vo­zi din Bu­cu­rești”.

Le­gea a fost vo­ta­tă în Adu­na­rea De­pu­tați­lor la 26 apri­lie 1896, în Se­nat la 29 apri­lie 1896 și pro­mul­ga­tă prin De­cre­tul Re­gal Nr. 2337 din 7 mai 1896 sem­nat de Re­ge­le Ca­rol I.

Du­pă pri­mi­rea Ca­sei Za­les­ki și a fon­du­ri­lor pen­tru con­stru­i­rea no­u­lui corp, Aca­de­mia se adre­se­a­ză ar­hi­tec­tu­lui-șef al Mi­nis­te­ru­lui Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce, Con­stan­tin Băi­coia­nu, pen­tru a întoc­mi de­vi­ze­le pen­tru re­pa­rația Ca­sei Za­les­ki, dar și proi­ec­tul și de­vi­zul noi­lor con­stru­cții. Proi­ec­tul pen­tru con­stru­i­rea unui nou corp de clă­di­re și a unei noi să­li de șe­di­nțe a fost întoc­mit de ar­hi­tec­tul-șef Con­stan­tin Băi­coia­nu așa cum rei­e­se și din­tr-o scri­soa­re pe ca­re Preșe­din­te­le Aca­de­mi­ei o tran­smi­te Mi­nis­tru­lui Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce la 21 iu­nie 1896.În ea se spe­ci­fi­ca fap­tul că s-au ane­xat cinci pla­nuri împreu­nă cu de­vi­zul.Aces­te pla­nuri ori­gi­na­le de­se­na­te pe calc pânzat, nu le-am pu­tut gă­si în ar­hi­ve, încă. Am gă­sit, însă, în Arhi­va Mu­ni­ci­pi­u­lui Bu­cu­rești pla­nu­ri­le în co­pie he­li­o­gra­fia­te pe hârtie al­bas­tră, pre­zen­ta­te în ane­xă la do­cu­men­tația înain­ta­tă de Aca­de­mie, Pri­mă­ri­ei orașu­lui Bu­cu­rești pen­tru obți­ne­rea au­to­ri­zați­ei de con­stru­cție. Ele sunt sem­na­te, spre nes­chim­ba­re de șe­ful ser­vi­ci­u­lui teh­nic al pri­mă­ri­ei, ar­hi­tec­tul, in­gi­ner Ion Po­te­ca.

La Arhi­ve­le Nați­o­na­le s-au păs­trat și de­vi­ze­le întoc­mi­te și sem­na­te de ar­hi­tec­tu­lșef Con­stan­tin Băi­coia­nu pen­tru con­stru­cți­i­le noi: unul re­fe­ri­tor la no­ul corp de clă­di­re adău­gat lo­ca­lu­lui Aca­de­mi­ei, în va­loa­re de 81.924,06 lei și ce­lă­lalt pen­tru sa­la de șe­di­nțe – au­la – în va­loa­re de 80.075.94 lei.

La 11 mai 1896 Mi­nis­te­rul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce pu­bli­că or­ga­ni­za­rea li­ci­tați­ei pen­tru „da­rea în între­prin­de­re a con­stru­cți­i­lor noi și dez­vol­tă­rii să­lii de șe­di­nțe a Aca­de­mi­ei Ro­mâne”.

Ofer­te­le pre­zen­ta­te au fost des­chi­se în zi­ua de 13 iu­lie 1896 în pre­ze­nța mem­bri­lor co­mi­si­ei de li­ci­tație, cât și a con­cu­re­nți­lor.

Lu­cră­ri­le de con­stru­cție au fost încre­di­nța­te an­tre­pri­zei Io­sif Pian­tini, ca­re fă­cu­se ofer­ta cea mai avan­ta­joa­să – un ra­bat de 9,62% sub de­viz. Ime­diat, la 17 iu­lie 1896 Mi­nis­te­rul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce încheie con­trac­tul de exe­cuție a lu­cră­ri­lor cu an­tre­pri­za I. Pian­tini, pen­tru va­loa­rea de 144.608 lei, „adi­că cu un scă­ză­mânt de 9,62% față de de­vi­zul de 160.000 lei”.

Amin­tesc că Io­sif Pian­tini a fost con­struc­to­rul prin­tre alte­le a clă­di­rii Mi­nis­te­ru­lui Învăță­mântu­lui din stra­da Ber­thel­lot, ca­se­lor Tur­nes­cu și Ta­ke Io­nes­cu, pre­cum și a Bi­se­ri­cii Sf. Vi­sa­ri­on. Se încheie con­trac­tul de exe­cuție cu I.Pian­tini. Lu­cră­ri­le de con­stru­cție au înce­put la 25 iu­lie 1896 fi­ind ter­mi­na­te la 30 sep­tem­brie 1897.

Pri­me­le si­tuații pro­vi­zo­rii sunt pre­zen­ta­te la 5 sep­tem­brie 1896 și 15 oc­tom­brie 1896. Din ele rei­se că în toam­na anu­lui 1896 s-a fi­na­li­zat „con­stru­cția de roșu” a cor­pu­lui nou adău­gat lo­ca­lu­lui Aca­de­mi­ei.

O pro­ble­mă de­o­se­bi­tă apa­re la 11 dec­mbrie 1896 când pri­ma­rul ge­ne­ral al orașu­lui Bu­cu­rești, C.F. Ro­bes­cu, tran­smi­te Aca­de­mi­ei Ro­mâne o adre­să prin ca­re ară­ta că se con­stru­i­esc „în cur­tea pro­pri­e­tății Aca­de­mi­ei mai mul­te cor­puri de clă­di­re, fă­ră să fie au­to­ri­za­te de Co­mu­nă, con­form re­gu­la­men­tu­lui” și ce­re să se ia mă­suri de in­tra­re în le­ga­li­ta­te. Ime­diat Aca­de­mia in­for­me­a­ză Pri­mă­ria că adău­gi­ri­le de clă­diri ce au înce­put a se con­strui în va­ra anu­lui 1896 „se fac cu fond dat de Mi­nis­te­rul Cul­te­lor” ca­re a ți­nut și li­ci­tația și a încheiat con­tract cu an­tre­pre­no­rul. De ace­ea, a apre­ciat că „nu era în că­de­rea Aca­de­mi­ei a ce­re au­to­ri­zația cu­veni­tă”. Iar pen­tru a in­tra în le­ga­li­ta­te Aca­de­mia înain­te­a­ză Pri­mă­ri­ei în do­uă exem­pla­re: „pla­nu­ri­le adao­su­lui ca­re se fa­ce pen­tru mă­ri­rea să­lii de șe­di­nțe; și pla­nu­ri­le adao­su­lui clă­di­rii ca­re se fa­ce în fun­dul cu­rții”.

Ca ur­ma­re Pri­mă­ria orașu­lui Bu­cu­rești emi­te „Au­to­ri­zația de con­stru­cție Nr. 35” din 18 mar­tie 1897.

Pen­tru a plă­ti lu­cră­ri­le exe­cu­ta­te și a pu­tea „co­man­da și efec­tua lu­cră­ri­le de in­sta­la­re în no­ul său lo­cal mă­rit”, Aca­de­mia Ro­mână roa­gă pe mi­nis­trul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce, la 20 noi­em­brie 1896, să-i pu­nă la dis­po­ziție „su­ma ră­ma­să dis­po­ni­bi­lă din cre­di­tul de 220.000 lei”.

Cu o promp­ti­tu­di­ne ca­re astă­zi ne sur­prin­de, mi­nis­trul Pe­tru Poni adu­ce la cu­noști­nța preșe­din­te­lui Aca­de­mi­ei la 22 noi­em­brie 1896 că a înain­tat „or­do­na­nța de pla­tă Nr. 10852, de lei 54.483,83 lei res­tul ce se cu­vi­ne Aca­de­mi­ei din su­ma de lei 220.000, din ca­re s-a res­ti­tu­it su­ma de lei 144,608 cu­veni­tă an­tre­pre­no­ru­lui Io­sif Pian­tini”.

Me­ri­tă să ară­tăm că în Arhi­va Aca­de­mi­ei Ro­mâne am gă­sit un do­cu­ment ine­dit, ca­re do­ve­dește ate­nția ce se acor­da, în ace­le vre­muri chel­tu­i­rii ba­nu­lui pu­blic.Es­te vor­ba de o adre­să a Mi­nis-

te­ru­lui Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce că­tre Aca­de­mie prin ca­re so­li­ci­ta să-i pu­nă la dis­po­ziție „ac­te­le jus­ti­fi­ca­ti­ve” pen­tru chel­tu­i­e­li­le fă­cu­te din su­ma de 54.483 lei pen­tru a le pre­zen­ta Înal­tei Cu­rți de Cos­turi. Se pre­zin­tă ime­diat un ta­blou sin­te­tic, de 12 pa­gini, în ca­re sunt tre­cu­te toa­te ope­rați­i­le.

Du­pă ce lu­cră­ri­le de con­stru­cție ale no­u­lui corp adău­gat lo­ca­lu­lui Aca­de­mi­ei și ale să­lii de șe­di­nțe au fost ter­mi­na­te, mi­nis­trul Cul­te­lor și Instru­cți­u­nii Pu­bli­ce, Spi­ru Ha­ret, a nu­mit Co­mi­sia de re­ce­pția pro­vi­zo­rie for­ma­tă din in­gi­ne­rul ar­hi­tect Gri­go­re P. Cer­kez și in­gi­ne­rul Mi­hail M. Rom­ni­ce­a­nu. Aceștia se întru­nesc în zi­ua de 23 oc­tom­brie 1897 la Aca­de­mia Ro­mână pen­tru a ve­ri­fi­ca lu­cră­ri­le exe­cu­ta­te de an­tre­pre­no­rul I. Pian­tini. Ulte­ri­or dânșii încheie un pro­ces-ver­bal la 28 oc­tom­brie 1897 con­sem­nând că „din cer­ce­ta­rea amă­nu­nți­tă a lu­cră­ri­lor am con­sta­tat că ele sunt exe­cu­ta­te în bune con­diții și în ge­ne­ral sunt ter­mi­na­te”. La 15 noi­em­brie 1897 ar­hi­tec­tul C. Băi­coia­nu pre­zin­tă mi­nis­tru­lui Spi­ru Ha­ret si­tuația de­fi­ni­ti­vă a lu­cră­ri­lor re­a­li­za­te la no­ul corp și sa­la de șe­di­nțe. Es­te un mo­del de pre­zen­ta­re sin­te­ti­că a chel­tu­i­rii ba­nu­lui pu­blic pe ca­re ar tre­bui să-l ur­măm și noi astă­zi.

În pri­me­le luni ale anu­lui 1898 au mai fost exe­cu­ta­te o se­rie de lu­crări su­pli­men­ta­re pre­cum „con­stru­i­rea unei tre­că­tori de la sca­ra întâia a ve­chi­u­lui lo­cal la sca­ra din ca­sa Za­les­ki spre a con­du­ce la eta­jul aces­tei ca­se,la no­ua sa­lă de lec­tu­ră a bi­bli­o­te­cii”, pre­cum și „lu­crări de fi­e­ră­rie ci­o­cîni­tă în sa­la de șe­di­nțe și brațe de ilu­mi­nat”.

No­ul lo­cal al Aca­de­mi­ei Ro­mâne va fi inau­gu­rat în mar­tie 1898, acum 120 de ani. Ulte­ri­or se va in­sta­la și Bi­bli­o­te­ca Aca­de­mi­ei cu no­ua sa­lă de lec­tu­ră fi­ind des­chi­să la 10 noi­em­brie 1898.

Se cu­vi­ne să ară­tăm că Bi­bli­o­te­ca­rul Aca­de­mi­ei, pro­fe­so­rul Ioan Bia­nu, „du­pă obi­cei­ul vre­mii, ca­re im­pu­nea pre­ze­nța con­ser­va­to­ru­lui în per­ma­ne­nță, și-a ame­na­jat un mo­dest apar­ta­ment” în in­cin­ta Aca­de­mi­ei.

Con­vi­nși de ne­ce­si­ta­tea unui lo­cal pen­tru Bi­bli­o­te­că, da­to­ri­tă crește­rii de­o­se­bi­te a co­le­cți­i­lor în pri­mul de­ce­niu al se­co­lu­lui al XXlea, mem­brii Aca­de­mi­ei au ho­tă­rât în șe­di­nța din 24 mai 1912 să încre­di­nțe­ze întoc­mi­rea pla­nu­ri­lor pen­tru acest edi­fi­ciu ar­hi­tec­tu­lui L. Ma­cLe­an de la Ber­lin. Proi­ec­tul pre­zen­tat a ne­mu­lțu­mit de­le­gația Aca­de­mi­ei și Co­mi­sia ale­a­să în 1910 pen­tru lo­ca­lul Bi­bli­o­te­cii. În ace­as­tă si­tuație s-a de­cis însăr­ci­na­rea in­gi­ne­ru­lui Gh.

Ba­lș cu re­fa­ce­rea proi­ec­tu­lui și con­du­ce­rea lu­cră­ri­lor. Dânsul și-l va aso­cia pe ar­hi­tec­tul Ni­co­lae Ghi­ca-Bu­dești pen­tru lu­cră­ri­le de pu­ră ar­hi­tec­tu­ră. Eveni­men­te­le din anii ca­re au ur­mat da­to­ra­te răz­boai­e­lor bal­ca­ni­ce și pri­mu­lui răz­boi mon­dial nu au per­mis înce­pe­rea lu­cră­ri­lor.

Du­pă Ma­rea Uni­re, în anul 1925, gu­ver­nul Ion I.C. Bră­tia­nu a pus la dis­po­ziția Aca­de­mi­ei su­ma de lei 10.000.000 pen­tru a de­ma­ra lu­cră­ri­le la bi­bli­o­te­că. Ime­diat in­gi­ne­rul Gh. Ba­lș es­te nu­mit „Di­rec­tor al lu­cră­ri­lor pen­tru con­stru­i­rea de­po­zi­tu­lui de că­rți și pen­tru sem­na­rea con­strac­tu­lui cu dom­nii an­tre­pre­nori”. Lu­cră­ri­le de con­stru­cție au fost încre­di­nța­te in­gi­ne­ri­lor Au­rel Ioa­no­vici și P.Mo­cia. Exe­cuția de­po­zi­tu­lui de că­rți a înce­put în lu­na iu­nie 1925 și a fost ter­mi­na­tă în toam­na anu­lui 1926.

Ve­de­re ae­ria­nă 1920

Ma­rea pro­ble­mă a vi­i­to­ru­lui Aca­de­mi­ei Ro­mâne, însă, așa cum ară­ta în 1925 se­cre­ta­rul ge­ne­ral Va­si­le Pârvan, ră­mânea con­stru­i­rea unui lo­cal pro­priu. De ace­ea s-a ho­tă­rât or­ga­ni­za­rea unui con­curs in­ter­nați­o­nal pen­tru proi­ec­tul aces­tui edi­fi­ciu. Au fost reți­nu­te proi­ec­te­le ela­bo­ra­te de ar­hi­tec­tul Du­i­liu Mar­cu și de ar­hi­tec­tul Gh. Ne­go­es­cu, ca­re nu se vor ma­te­ria­li­za.

Crește­rea con­ti­nuă a fon­du­ri­lor bi­bli­o­te­cii, da­to­ra­te nu­me­roa­se­lor do­nații și cum­pă­rări de ma­nus­cri­se și do­cu­men­te, a im­pus con­stru­i­rea, lângă de­po­zi­tul de că­rți re­a­li­zat în 1926, a unei clă­diri noi ca­re să co­res­pun­dă ce­ri­nțe­lor unei bi­bli­o­teci mo­der­ne.

No­ul pa­vi­li­on, ca și cel din 1926, fi­gu­ra în pla­nul ge­ne­ral de con­stru­cție al Pa­la­tu­lui. Proi­ec­tul a fost întoc­mit de ar­hi­tec­tul Du­i­liu Mar­cu și apro­bat de Aca­de­mie în 1931. Con­stru­cția no­u­lui lo­cal, încre­di­nța­tă an­tre­pri­zei In­gi­ner A. Ioa­no­vici a înce­put în anul 1935, fi­ind fi­na­li­za­tă în 1937. În zi­ua de 5 iu­nie 1937 Bi­bli­o­te­ca Aca­de­mi­ei va fi inau­gu­ra­tă în pre­ze­nța Re­ge­lui Ca­rol

I, du­pă ce aces­ta a par­ti­ci­pat în Au­lă la pri­mi­rea în Aca­de­mia Ro­mână a lui Lu­cian Bla­ga.

Re­ge­le Ca­rol al II-lea spu­nea: „Am voit să asist la ace­as­tă șe­di­nță, fi­in­dcă am ți­nut să as­cult acel fru­mos gând ce-l are po­e­tul și fi­lo­so­ful Lu­cian Bla­ga,când fa­ce elo­gi­ul nu al unui pre­de­ce­sor,ci al sa­tu­lui ro­mânesc”.

În anii ur­mă­tori asu­pra clă­di­rii Aca­de­mi­ei Ro­mâne s-au abă­tut do­uă ca­ta­clis­me: cu­tre­mu­rul din 10 noi­em­brie 1940 și bom­bar­da­men­te­le din 1944. În ur­ma dis­tru­ge­ri­lor pro­veni­te din bom­bar­da­men­te­le din 24, 25 au­gust atât de im­pre­si­o­nant des­cri­se de ge­ne­ra­lul Ra­du Ro­set­ti, con­ser­va­to­rul Bi­bli­o­te­cii, Au­la Aca­de­mi­ei va fi re­pa­ra­tă de an­te­pri­za in­gi­ne­ru­lui Au­rel Ioa­no­vici.

Ac­ti­vi­ta­tea mem­bri­lor Aca­de­mi­ei s-a des­fășu­rat înce­pând din anul 1898 în no­ul edi­fi­ciu clă­dit și ame­na­jat pen­tru ace­as­tă înal­tă in­sti­tuție, do­mi­nat de o Au­lă im­pu­nă­toa­re. În ace­as­tă Au­lă a Aca­de­mi­ei s-au des­fășu­rat șe­di­nțe­le or­di­na­re și adu­nă­ri­le ge­ne­ra­le ale mem­bri­lor săi între anii 1898 și 1948, timp de 50 de ani.

Ulte­ri­or, în anii 1948-1949, Au­la a su­fe­rit o mo­di­fi­ca­re ra­di­ca­lă, con­form pla­nu­ri­lor de ar­hi­tec­tu­ră ela­bo­ra­te de pro­fe­so­rul ar­hi­tect Ri­chard Bor­de­na­che și a pla­nu­ri­lor de re­zis­te­nță întoc­mi­te sub îndru­ma­rea pro­fe­so­ru­lui in­gi­ner Au­rel A. Be­leș.

Cu pri­le­jul mo­di­fi­că­ri­lor din anul 1948 câte do­uă co­loa­ne,din mij­loc,pe fi­e­ca­re la­tu­ră au fost înlă­tu­ra­te și s-au con­stru­it stâlpi de be­ton ar­mat la co­lțu­ri­le la­tu­ri­lorm,pe ca­re s-au exe­cu­tat noi grin­zi de be­ton ar­mat. To­to­da­tă ma­sa pre­zi­di­u­lui a fost re­am­pla­sa­tă pe la­tu­ra opu­să he­mi­ci­clu­lui. De-a lun­gul tim­pu­lui au­la a mai su­fe­rit o se­rie de in­ter­venții. Ast­fel du­pă cu­tre­mu­rul din 4 mar­tie 1977, când zo­na au­lei a fost se­ri­os afec­ta­tă, s-au re­a­li­zat pe lângă con­so­li­dă­ri­le pe­reți­lor he­mi­ci­clu­lui (ab­si­dei) și un inel de be­ton ar­mat în ju­rul grin­zi­lor de dea­su­pra gra­de­ne­lor și pre­zi­di­u­lui. Acest inel a a fost re­a­li­zat ast­fel încât el for­me­a­ză un ca­dru ori­zon­tal cu ri­gi­di­ta­te și re­zis­te­nță co­res­pun­ză­toa­re, cu le­gă­turi față de pla­nșe­e­le și ele­men­te­le struc­tu­ra­le adia­cen­te, res­pec­tiv plă­ci­le ca­se­ta­te, lu­mi­na­tor.

Tot în zo­na au­lei, la par­ter, a fost re­a­li­za­tă în anul 2004, o tran­sfor­ma­re și o con­so­li­da­re a aces­tei pă­rți de con­stru­cție ca­re de ase­me­nea era foar­te ava­ria­tă de cu­tre­mu­rul din 04.03.1977.

În ca­drul lu­cră­ri­lor de con­so­li­da­rea pe­reți­lor pe­ri­me­tra­li ai zo­nei, in­clu­siv ai he­mi­ci­clu­lui, s-a do­rit re­a­li­za­rea unui spațiu ma­re de re­ce­pție – Clu­bul mem­bri­lor Aca­de­mi­ei –, drept pen­tru ca­re au fost de­za­fec­tați pe­reții in­te­ri­ori ca­re su­sți­neau grin­zi­le me­ta­li­ce cub olțiș oa­re. Aces­te grin­zi me­ta­li­ce cu bo­lțișoa­re erau spri­ji­ni­te la rândul lor pe câte do­uă rânduri de 3 grin­zi me­ta­li­ce I30, la ca­re s-au adău­gat câte 2 grin­zi I30 ca­re au fost re­a­li­za­te pe pe­reții că­mă­su­iți ai zo­nei cu co­ji de be­ton ar­mat, în așa fel încât for­me­a­ză o rețea spația­lă ri­gi­dă și re­zis­te­nță.

Ia­tă des­cri­e­rea lu­cră­ri­lor de con­stru­cție și ame­na­ja­re ale clă­di­rii Aca­de­mi­ei Ro­mâne du­pă do­cu­men­te­le gă­si­te astă­zi în Arhi­va Aca­de­mi­ei și în Arhi­ve­le Nați­o­na­le.Am da­to­ria a ară­ta că se im­pu­ne, d eu r gen ț ă, re­a­li­za­rea unei ex­per­ti­ze teh­ni­ce amă­nu­nți­te, cu cer­ce­tă­ri­le ge­o­teh­ni­ce și de la­bo­ra­tor pen­tru ca­li­ta­tea ma­te­ria­le­lor ca­re să per­mi­tă ale­ge­rea unei so­luții teh­ni­ce de asi­gu­ra­re la cu­tre­mur a aces­tei clă­diri de pa­tri­mo­niu și ca­re are în zi­du­ri­le sa­le atâta încăr­că­tu­ră.

Să spe­răm că în anii Cen­te­na­ru­lui ad­mi­nis­tra­to­rii gu­ver­na­nți ai ță­rii vor gă­si fon­du­ri­le ne­ce­sa­re pen­tru a se înă­lța o clă­di­re pen­tru ace­as­tă ma­re in­sti­tuție de cul­tu­ră.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.