Miracolul apelor termale nu lasă Băile Herculane să moară

Ce minimis? „Ajutor de stat de până la 200.000 de euro pentru firmele care activează în sistemul balnear“, îi spun lui Vasile, cântăreț din Constanța, ajuns chelner la Băile Herculane în urmă cu ceva timp, pe urmele unei fete de care s-a îndrăgostit. „Ăsta e doar pentru bogați!“, zice în replică.

Cum de s-a distrus așa o bijuterie imperială, locul în care Franz Iosef venea cu frumoasa lui Sissy?

Diverși oameni au păreri diferite. Ba că ăia de la Guvern sunt vinovați, ba că Armaș, care a vândut pe nimic hotelurile.

Tineri aleargă prin zăpada umedă. Puține utilaje robotesc pe străzi.Despre trotuare sau parcări nici nu poate fi vorba.

Restaurantul la care mănânc se închide nefiresc de repede. Dau să ies din parcare. Nu înainte de a da la lopată, sub privirile angajaților hotelului în care îmi doftoricesc șalele. Din spatele meu, Hercule tronează îmblănit de zăpadă.Mănânc și privesc la un meci. Lumea ține cu toată lumea. Când să ies, un jandarm, din mașină, mă apostrofează că am parcat mașina pe carosabil. Îl întreb dacă știe vreun loc de parcare. Urlă, e ilegal. Îi spun să-și vadă de treabă. Și dau să plec.

Doi olteni, oameni de afaceri, au „Diana“și „Afrodita“, două hoteluri foste ale sindicatelor. „Dă-mi pace, sunt ale lui Berceanu“, îmi explică un recepționer care mă roagă să nu-i dau numele.

În anii 1996, deputatul Armaș, ajutat de tatăl său socru, nu mai știe Vasile care, fost ofițer de Securitate, a luat tot patrimoniul. Și cum de l-a prăduit? – întreb mai mulți localnici. Păi, le-a vândut unor evrei.

Cel mai trist, zice Ana, asistentă la centrul balnear, că a vândut și patul lui Sissy. Păi nici comuniștii n-au îndrăznit – șușotesc eu.

Nu există niciun supermarket.Administratorii hotelurilor au făcut front comun – mi se spune. Păi, primarul? – întreb. E fost șofer. „Nu pricepe nimic“.

N-ar fi buni banii de la Guvern? „Iau doar cei cu relații“– explică Ceacea Lae, un pensionar, găsit în cârciuma de lângă bloc.

Sunt peste 14 izvoare de apă termală. „Le-a concesionat ăla de la Roman.“„Nu le dă la ceilalți, lasă să curgă în Cerna“, sare un bărbat între două vârste.

„Roman“era pe timpul lui Ceaușescu cel mai căutat hotel. Acum e plin de cei care preferă mocangeala, vorba unui regățean.

Bazele balneare sunt peste tot învechite. N-ar fi buni banii de la Guvern. Pe doamna doctor D o interesează că nu sunt mijloace de transport în comun și trebuie să plătească 20 de lei pe zi pe taxiurile comunale. Dar Guvernul dă bani și pentru acest lucru – sar să explic. Femeile de la bază povestesc despre Moș Crăciun și pretențiile nepoților. Una vorbește cu fiică-sa. E la Jumbo la Cimișoara – așa se pronunță în Banat Timișoara. Continuă poveștile despre veverițele care au luat în stăpânire casa de la km 23. Întreb de pe patul unde fac ultrasunete: Gagicile băieților? Nu. Râd în hohote. „Alunăresele“, îmi explică doamna doctor,supărată că soțul și fiul nu vor să vândă casa dinspre Baia de Aramă. Nimănui nu-i pasă de modernizare.

În întreaga stațiune sunt zeci de izvoare,dar nicio bază de tratament deschisă publicului. Fiecare hotel sau pensiune face bani din apa termală. „Apa e ca un magnet“, îmi explică Vasile,cântărețul.

La „Șapte Izvoare“, locul amenajat empiric de Mitică și de un alt fizioterapeut, e singura baie deschisă. Liberă, sub plapuma de chiciură din copaci. La vreo 5,4 km de centrul stațiunii.

Frig. Copaci căzuți. Plin de mușterii la apă caldă. Ies aburi. E mult mai pitoresc decât la Băile Felix.

Una ce-și zice Felicia se plânge că are colesterolul 400. Îl întreabă pe un tânăr, probabil distribuitor de medicinuri naturiste,sau naturale, cum se zice corect medical,ce bumbi să ia.Ceva cu Omega 3, dar „du-te, măi, la doftor!“. Se ascut discuțiile despre slăbit. Una cu un sutien cât boxele lui Mick Jagger mărturisește că ea nu poate renunța la clisă, dar se laudă cu găinile și rațele pe care le îngrijește. Îi recomand o dietă cu carne și legume. „Păi, de la începutul lunii gătai cinci saci de crumpi“, îmi replică zâmbind. Alte durdulii, ce scot apa din bazin când fac lăsarea mică,fac front comun. Nu se poate renunța la bunătăți.Aia nu e viață. Dar împărăteasa era suplă – zic ca să nu tac.„Păi aia nu era bănățană“, sare una cu burta cimpoi scoțian, roșie la față. Îi explic că apa crește tensiunea. Dă-i pe pace – sare unul ce se laudă că halește 20 de mici odată. Pentru că nu răzbat cu propunerile mele vegane,nu poți da iarbă la cățele,le povestesc râzând că atunci când aud în București dezbaterile ample din piscină despre cum e mai bine să slăbești le zic că la noi în Banat se spune „șe grasă și șe frumoasă e“. Râd muierile cu poftă. Dar râd de lipsă de voință. Pentru mulți, clisa e vitamină dacă e mâncată cu ceapă.

Pe drumul de întoarcere,doi arbori căzuți pe șosea.Aștept o oră să vină cineva să-i mute. WhatsApp-ul mă avertizează „Has reported ahead“, dar nimic despre blocaj. Dau un check-in. Notez impresii de la baia în aer liber.

Le povestesc muierilor că la Herculane concentrația de sulf e de șase ori mai mare decât la Băile Felix. Dar și cu probleme pentru cei cu tensiune mare. Unde e cald e loc de poveste.Le spun despre Francesco Grisellini, care la sfârșitul secolului XVIII scria despre bănățenii care veneau la Șapte Izvoare și dormeau noaptea în pături. Nu se scrie în „Istoria Banatului“despre ce anotimp vorbea istoricul.

Soldații romani, mari iubitori de therme, continui eu, au descoperit că în apele sulfuroase de la Herculane se vindecau de râie. După o serie de zâmbete, un bărbat solid, plin de inele și cu lanț gros cât trunchiul mlădios de brăduț, zice sec: „Păi de-aia am venit!“. Ca la un trăsnet, toți ies din apă. Cui să-i mai spui că râia nu se ia așa ușor. Instinctul de conservare.

A doua zi, la sala de cuprindere în sârme voltaice. O bătrână, venită dintr-un sat de lângă Mehadia, își oblojește artroza. Îi spune nepoatei că azi-noapte a dormit în soba mare pentru goști și „o dor, dracului, tăce din cauza frigului“.Cineva se uită mirat.Îi explic că soba mare e camera de oaspeți la bănățeni. Vorbe despre korhen leves.