EXCLUSIV. Atelierul din Pangratti al pictorului Marcel Bunea

Cu o curiozitate de demaraj stârnită de seria de lucrări „Pangratti 33”, construită pe motivul atelierului de pictorul Marcel Bunea, am purces în spațiul de creație din strada Pangratti nr. 33 spre a-l cunoaște pe artistul care a dedicat o serie de lucrări temei atelierului – laitmotivul demersurilor noastre. Pictorul Marcel Bunea, născut la Cisnădie și, din studenție, pe jumătate naturalizat în București – doar pe jumătate naturalizat, dată fiind calitatea lui de navetist care-și împarte timpul între profesorat la Universitatea Națională de Arte și atelierul său din București, în timpul săptămânii,ș i atelierul din Cisnădie, la sfârșit de săptămână.. Am folosit prilejul vizitei pentru întocmirea unui istoric al spațiilor de creație în care a lucrat artistul de-a lungul vremii și pentru cercetarea demersurilor artistului, care sunt cât se poate de actuale: lucrările sale pot fi socotite ca un inventar complet al temelor fierbinți ale lumii de azi. Cât despre seria „Pangratti 33”, construită pe tema atelierului, în spatele reprezentărilor spațial-obiectuale stă un atelier organizat până la centimă, pe potriva celui care lucrează în el, un artist care nu cade în rutină, fiind înzestrat cu o prospețime de descoperitor, cu o vervă a senzațiilor noi.

Cu o curiozitate de demaraj stârnită de seria de lucrări „Pangratti 33”, construită pe motivul atelierului de pictorul Marcel Bunea, am purces în spațiul de creație din strada Pangratti nr. 33 spre a-l cunoaște pe artistul care a dedicat o serie de lucrări temei atelierului – laitmotivul demersurilor noastre. Pictorul Marcel Bunea, născut la Cisnădie și, din studenție, pe jumătate naturalizat în București – doar pe jumătate naturalizat, dată fiind calitatea lui de navetist care-și împarte timpul între profesorat la Universitatea Națională de Arte și atelierul său din București, în timpul săptămânii,și atelierul din Cisnădie, la sfârșit de săptămână..am folosit prilejul vizitei pentru întocmirea unui istoric al spațiilor de creație în care a lucrat artistul de-a lungul vremii și pentru cercetarea demersurilor artistului, care sunt cât se poate de actuale: lucrările sale pot fi socotite ca un inventar complet al temelor fierbinți ale lumii de azi. Cât despre seria „Pangratti 33”, construită pe tema atelierului, în spatele reprezentărilor spațial-obiectuale stă un atelier organizat până la centimă, pe potriva celui care lucrează în el, un artist care nu cade în rutină, fiind înzestrat cu o prospețime de descoperitor, cu o vervă a senzațiilor noi. „Un atelier, pentru mine, înseamnă viața însăși. Absolut tot. Când s-a început construcția atelierelor din Pangratti, prin anii ‘50, circulau legende că Baraschi era prieten cu Gheorghiu-dej și că așa s-a obținut terenul și s-a autorizat construcția. Aici era o margine de București, nu exista nici televiziunea,atunci s-au construit primele corpuri de clădiri. După anii ‘70, înainte de cutremur, le-au construit pe celelalte două. Spațiile sunt foarte mari, au loc de dormit, baie, bucătărie, tot ce îi trebuie unui om.”

Marcel Bunea (n. 20 martie 1952, Cisnădie) a urmat, între 1978 și 1982, cursurile Facultății de Arte Decorative din cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. În timpul studiilor universitare, Marcel Bunea deschide două expoziții personale, una de desen, în 1974, găzduită de Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu, și una de pictură, în 1980, la Galeria Amfiteatru din București. De asemenea,tot în studenție,marcel Bunea participă la șase expoziții de grup, dintre care amintim „Expoziția Institutelor de Artă”, organizată în Sala Kalinderu, București, unde artistul va primi premiul I pentru pictură. După finalizarea studiilor universitare, în 1982, artistul este repartizat la fabrica „Select” din București,

pentru realizarea stagiului de trei ani, dar unde, din cauza condițiilor de muncă, refuză să mai meargă și se dedică exclusiv creșterii propriei opere. În 1986, Marcel Bunea deschide pentru publicul bucureștean o expoziție personală de excepție, „Nefârtații”, care avea să producă senzație în acele vremuri. Era găzduită în spațiul Atelier 35 din cadrul Galeriei Orizont. De asemenea, până în 1990, Marcel Bunea participă la numeroase saloane și expoziții de grup, printre care amintim: 1981 – Bienala de Pictură și Sculptură,bucurești; 1983 – expoziția „Peisaj” Biblioteca Franceză, București; 1987 – Expoziția „Alternative”, Galeria Orizont, București; 1988 – Expoziția „6 pictori, 6 sculptori”, pe care o ș i curatoriază, Casa „Friedrich Schiller” București; iar în 1990, Marcel Bunea participă la Expoziția Națională a Tineretului din București. Tot în 1990, Marcel Bunea devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și cadru universitar al Universității Naționale de Arte din București, unde va ocupa, prin concurs în 1992, funcția de lector universitar. În 1991, artistul deschide o expoziție personală – acțiune multimedia, „Între chemare ș i dispreț”, la Galeria Etaj ¾ din cadrul Teatrului Național „I.L. Caragiale” București ș i participă la mai multe expoziții de grup, printre care „Salonul de primăvară al Capitalei”, unde va lua premiul I pentru pictură. În 1992, Marcel Bunea prezintă publicului expoziția personală – instalație ș i acțiune multimedia „urna scapă turma”, care a avut loc în spațiul expozițional Atelier 35 din cadrul Galeriei Orizont din București,ș i expoziția personală – acțiunea multimedia „Pâinea și Vinul”, organizată la Galeria Etaj ¾ , Teatrul Național „I.L. Caragiale” București. Tot în 1992, Marcel Bunea expune prima dată peste hotare, în Germania, unde își va deschide pe parcursul unui an trei expoziții personale: expoziție personală de desen la Galeria Primăriei Rees; „Arta fără frontiere”, instalație și performance în cadrul acțiunii culturale „Kunst in Oberen”,waldstrasse, Karlsruhe; Expoziție personală de desen, Galeria „Cardilliac” Karlsruhe. Din 1992 până în 1998, între reperele expoziționale ale artistului, se numără patru expoziții organizate la nivel național: 1994 – „Vârsta politică”, acțiune multimedia, peluza din fața TNB, București; 1994 – „Urmele exodului”, acțiune interactivă, sat Ponorâta, județul Maramureș, în cadrul expoziției anuale a Centrului Soros pentru Artă Contemporană, Muzeul Țăranului Român, București; 1997 – Expoziție personală de pictură, Galeria Arta, Sibiu; 1998 – Expoziție personală de pictură, Galeria Alfa, Bacău, o expoziție personală de desen și pictură organizată la Galeria

„Colibri”, Karlsruhe, Germania, ș i numeroase participări la expoziții de grup. În 1998, Marcel Bunea primește din partea Uniunii Artiștilor Plastici din România premiul pentru secțiunea „Spațiu activ și interactiv (Instalație)”, în cadrul Salonului de Artă București. Marcel Bunea este deținătorul unui palmares expozițional de anvergură națională și internațională: din 1998 și până în prezent, a expus în cadrul a peste 19 expoziții personale organizate la nivel național și numeroase expoziții de grup. Activitatea expozițională de anvergură, talentul ș i serviciile deosebite aduse artei românești au fost răsplătite prin numeroase premii, precum: 2003 – Premiul „Superlativele Cuvântul” pentru Arte Plastice; 2006 – Premiul de excelență (ex aequo) acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din Romania; 2007 – Premiul „Flacăra” pentru Arte Plastice; 2007 – Premiul pentru pictură „Nicolae Grigorescu”, acordat de Uniunea Națională a Patronatului Român; 2007 – Premiul de excelență (ex aequo) pentru Arte Vizuale, acordat de Ministerul Culturii și

Cultelor; 2010 – Premiul pentru pictură, acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România, iar în 2004, Marcel Bunea este decorat de președintele României cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer. În ceea ce privește cariera universitară, din 2004 până în prezent ocupă funcția administrativă de ș ef al Catedrei Pictură a Facultății de Arte Plastice; în 2006, Marcel Bunea susține teza de doctorat „Cele patru elemente în artele vizuale contemporane” și obține titlul de doctor în arte plastice al Universității Naționale

de Arte din București; în 2009, obține prin concurs postul de conferențiar universitar, iar din 2015 până în prezent este profesor universitar la Universitatea Națională de Artă din București.

„În 2007, prin septembrie, m-am mutat aici, în Pangratti. Acest atelier a aparținut înainte Getei Năpăruș ș i lui Octav Grigorescu. După aceea, a fost al lui Ionică Grigorescu și apoi a mai lucrat în el Sabin Bălașa.am găsit atelierul foarte bine întreținut. Eu pe aici locuiesc când stau în București.” ■