Indivizilor li s-a prescris deja plăcera însingurărilor

Am fost primul din presa autohtonă care a dat titlul “Eroii, cei din linia 1,” în onoarea medicilor, singurii care mai ţin piept dezastrului. Recunoştinţa societăţii e aproape nulă

Coronavirusul e extrem de contagios. Specialiştii români nu au băgat de seamă. Preşedintele Iohannis, nici atât. Era pregătit să alunge “Ciuma roşie,” prin alegeri anticipate. S-a pierdut, cum s-ar zice, startul, atunci când sutelor de mii de români li s-a dat dreptul să intre ca prin brânză în ţară. Diaspora ne-a dat un preşedinte, diaspora ne-a adus coronavirusul. Dacă aveam o guvernare prudentă, astăzi nu mai băteam record după record.vezi cazul Ungariei.treci,dar nu rămâi.

Rata de infectare e tot mai mare, în timp ce testările sunt tot mai reduse. Prilej de panică. Alarmele trase de medici nu mai prind. O mare pătură socială nu crede. De parcă virusul e o religie. Intră fără mască în benzinării. Nu respectă regulile impuse de stat. Poliţiştilor le e impus să nu mărească numărul de amenzi, că deh, vin alegerile.

Şase din zece români sunt prudenţi. Se apără. Reduc distanţările sociale. Poartă măşti. Cunosc pericolul. Îşi protejează apropiaţii. Dar ce ne facem cu ceilalţi 4? Aceştia zburdă în mulţime. Împrăştie boţiluşii, aşa cum se mai spune în Ardeal unui microorganism, cu largheţe. Unul poate infecta 3. Aceştia alţi trei şi se ajunge în mai puţin de o săptămână la 27. Ăsta e calculul matematic al epidemiologilor. Păi şi atunci cum să mai stăvilească guvernul pandemia? Virusul e deja comunitar. Autorităţile nu mai răzbesc. E cel mai simplu de dat vina pe DSP. Nimeni nu-şi pune problema că zeci de ani, medicii au fost alungaţi.

Am fost primul din presa autohtonă care a dat titlul “Eroii, cei din linia 1,” în onoarea medicilor, singurii care mai ţin piept dezastrului. Recunoştinţa societăţii e aproape nulă. Lor trebuie să le acordăm toată recunoştinţa. Chiar şi cei care nu cred.dacă într-o zi cad seceraţi

de coronavirus şi ei au dreptul la un pat în spital, conform Constituţiei.

Să ne rugăm pentru cei din Linia 1! Oricum prestidigitatorii corporaţiilor au deja planuri pregătite pentru noua robie a omului. Nimic nu va mai fi ca înainte. Creierele sunt deja spălate. Distanţările impuse. E liber în ţarc. Printre dobitoace păşeşte falnic proiecţia sumbră a omului nou, antagonizat deja cu propriu-i trecut. Cum să nu se schimbe lumea, când indivizilor li s-a creat deja plăcerea însingurărilor şi li s-a proiectat rolul în viitorul stabiliment social? ■