Romania Libera - Friday Edition
Marius Caraman, o comoară pentru toţi
Marius Caraman (n. 28 iunie 1953, București – d. 21 august 2017, București) a fost fizician, regizor și fotograf român. În 1978, a absolvit cu nota 10 Facultatea de Fizică a Universității din București. După 1990, este angajat ca fizician principal la Muzeul Țăranului Român și se dedică aproape în exclusivitate pasiunilor sale, fotografia și regia de film. A realizat fotografii și seria de filme documentare ale Muzeului Țăranului Român, care se regăsesc în arhiva de imagine a muzeului.
Zeci de mii de fotografii,sute de diapozitive și ore de filmare, zeci de cataloage și albume –acestea sunt moștenirea întru frumosul lumii acesteia pe care ne-a lăsat-o Marius Caraman. Pentru artiștii bucureșteni, Marius Caraman a fost ca o pâine bună. Nume de seamă ale artei contemporane românești s-au bizuit pe priceperea lui Marius Caraman pentru a le fotografia lucrările, expozițiile, atelierele. Pe lângă faptul că a fost un fotograf de excepție, Marius Caraman a fost un om bun și un prieten de nădejde. Mircea Roman, Mihai Sârbulescu și Florentina Voichi își amintesc de Marius Caraman:
Mihai Sârbulescu: Maria, îţi povestesc o întâmplare cu dragul nostru prieten, Mircea . Eram împreună cu Florentina la ei în atelier. Îl întreb ce părere are despre statuia lui Carol, executată de Florin Codre. Mircea nu-mi răspunde nimic, eu insist: ,,Mircea, nu mă auzi?” Tăcere. Trec îngeri. Îl văd că se îndreaptă spre bibliotecă, scoate un catalog Meštrović . Îmi arată o poză, dar tot nimic nu zice. Râde, în schimb. Îmi pune sub nas lucrarea lui Meštrović, aflată acolo mai înainte de a fi aceasta de azi, a lui Codre.
Este mai bună lucrarea lui Meštrović... Morala poveștii lui Mircea am servit-o cu acest tâlc. În sculptură, vederea este mai presus de cuvinte. Așa-i și în pictură. Trebuie să gândești cu ochiul. Să tragi cu ochiul.
Mircea Roman: Portretul lui Carol făcut de Meštrović este la muzeu.
M.S.: În poză. Sculptura nu mai există. Maria Paşc: Mircea,cum l-ai cunoscut pe Marius Caraman?
Mircea Roman: Drept să îţi spun, nu știu. Dar când ne-am întâlnit, îmi amintesc, mi-a spus că a fotografiat expoziţia mea de la Groapa .
M.S.: Marius te-a plăcut mai întâi ca sculptor. Şi, apoi, ca om! Avea ochi. Şi ce suflet avea Marius! ,,Pictorii privesc cu ochiul, dar lucrează cu sufletul”, spune Luchian. Marius făcea fotografie știinţifică. Adică purta în ea tot sufletul lui.
M.R.: Nu ne cunoșteam,dar îmi știa lucrările. M. P.: Mi-a povestit Remus Andrei Ion o întâmplare de pomină. Marius făcea un film în atelierul tău, iar tu, Mircea, dormeai.
M.R..: Filmul există. Eram în atelierul meu din demisol,în Piaţa Unirii.venise un prieten pictor, Doru Slavoacă, în vizită la mine. M-a invitat să bem ceva, avea palincă. I-am zis că nu pot, că nu beau, că trebuie să vină Marius să filmeze ceva, dar a tot insistat. Ne-am apucat de-o sticlă, am luat două, trei păhărele. Prietenul meu a plecat, iar eu m-am culcat. La un moment, mă trezesc și îl văd pe Marius Caraman. Îi zic „Salut, hai, filmează!” Marius îmi zice: „Mircea, am terminat”. (râde – n.a.). A făcut un film frumos. Era montat primitiv, dar avea muzica frumoasă. Apoi, în demisolul acela nu era cea mai frumoasă priveliște din lume. M.S..: Marius era un bărbat zdravăn, drept. Drept pe de-a întregul Cum spun, știa să vadă. Dovadă că te-a ochit pe tine, Mircea, cu lucrările tale expuse la ,,Atelier 35”. Îţi amintești că la nunta fiicei lui, Mona, s-a enervat și a spart un baston? Cum l-a sfărâmat, cuprins de mânie?
M. R.: Noroc că nu l-a spart, l-a îndoit doar. Se pare ca era îndoit dinainte, era bastonul meu, luat împrumut dintr-un magazin de antichităţi.am scăpat ușor.
M..S.: Admir mâniile lui Marius. Scurte, năpraznice și totdeauna întemeiate. M. P.: Dar ce elegant era costumat, părea un lord englez. Am văzut fotografii pe perete, la tine, Mircea, în atelier.
M. R.: Așa ne-a zis Marius să venim îmbrăcaţi la nunta Monei, ne-a dat temă: frumoasa epocă. M-am străduit și eu să arăt bine. Era supărat pe socrii fetei lui că au lucrat în armată, că adică erau securiști. Eu i-am zis că armata nu a însemnat neapărat Securitate... Nu a vrut să asculte. Era pornit rău.
M. S.: Şi a boţit bastonul! Era necruţător la acest capitol. Atât de extraordinar, încât nu avea cruţare. Trece cutărică, trezorier al Muzeului Ţăranului, pe lângă el. Marius explodează, strigă feroce, așa ca să fie bine auzit de acela: ,,Securista asta!...” Ştia el ce strigă. M.P.: Mihai,cum l-ai cunoscut pe Marius?
M. S.: Aveam un prieten bun, Sasha Vlad. Sasha era apropiat de Paul Gherasim, prin Paul l-am cunoscut. „Eu plec, dar vă las pe cineva în locul meu.”, ne-a spus când a purces definitiv din ţară, la San Francisco. Îi plăcea orașul acela, din filme. Un oraș care urcă și coboară, mereu în pantă. Sasha ni l-a lăsat nouă moștenire pe Marius Caraman (vocea i se rupe – n.a.). Ţie îţi mulţumesc, Maria, pentru că ai făcut acel capitol în lucrarea ta de maestru despre Marius Caraman. Ai prezentat și o frumoasă fotografie cu el, așa cum era, așa cum și astăzi este. Îţi sunt recunoscător. Marius a fost prietenul tuturor prietenilor noștri. M. P.: L-am rugat pe Aurel Vlad să îmi trimită fotografii din atelierele lui, dinaintea celui din Berthlot. „Maria, n-am nicio fotografie. Nu îl cunoşteam încă pe Marius Caraman.” Aşa mi-a venit ideea de a face un capitol special, despre Marius, în lucrarea mea. Am realizat cât de important a fost Marius Caraman pentru breasla artiştilor. Un fapt la fel de emoţionant s-a întâmplat când mi-am susţinut lucrarea. Profesorul meu, Adrian Guţă, făcea parte din comisie. Când am atins subiectul Marius Caraman, a început să vorbească celorlalţi membri ai comisiei. Să le spună cine a fost Marius Caraman, ce a făcut. L-a numit prietenul artiştilor.
M. S.: Mircea, cum ai ajuns să faci expoziţia aceea excepţională la Muzeul Ţăranului? Dezorient expres. Disperare? Ori aici, la porţile Orientului... Mai știi? Aici totul este așa și viceversa. Cum pică, pară mălăiaţă...ai vrut să faci expoziţia în Anglia, dar nu s-a putut face. Marius Caraman, prietenul nostru, era cuprins întru totul de evenimentul acelei grozave expoziţii. Înnebunit de îndrăgostit de ea.