A cin­cea scri­soa­re că­tre un tânăr ne­o­mar­xist

Romania Libera - - Front Page - Ma­ri­us Ghi­le­zan

Știu că nu ai ci­tit “Ca­pi­ta­lul” lui Marx. Ai tot la dis­po­zi­ţie. Căr­ţi­le nu-și mai au ros­tul acum, când prin gad­get-uri îţi vi­ne toa­tă dia­lec­ti­ca in­dig­nă­rii în pa­ra­gra­fe sim­ple. Ţi se dau lo­zinci. Nu mai tre­bu­ie, ca pă­rin­ţii tăi, să pi­er­zi vre­mea prin bi­bli­o­teci. N-are rost să mai faci efor­turi de in­ter­pre­ta­re. Ade­vă­rul ca­re ţi se li­vre­a­ză e ab­so­lut. În el cre­zi și pen­tru el lup­ţi. Ești un sol­dat fi­del al cau­zei. Știu că nici stră­bu­nii tăi nu s-au între­bat ce cau­tă să lup­te în Co­tul Do­nu­lui. Aco­lo i-a tri­mis răz­boi­ul. Pă­rin­ţii tăi s-au chi­nu­it în anii co­mu­nis­mu­lui să vi­e­ţu­ias­că. Să-și fa­că o ca­ri­e­ră. N-ave­au li­ber­ta­tea ta de a că­lă­tori. Tim­pul plă­cut și-l pe­tre­ce­au prin bi­bli­o­teci. Ave­au îndoi­e­li, nu ca ti­ne cer­ti­tu­dini. Fap­tul că n-au fost co­pleși­ţi de o ide­o­lo­gie cri­mi­na­lă e pen­tru că au avut pu­te­rea de a ju­de­ca. De a cântări ce e bine și ce e rău.

Tu nu ai ne­voie de acest stres in­te­lec­tual.

Prin 1993, la Was­hin­gton fi­ind, m-am ni­me­rit la un Me­mo­rial Day, pe pa­jiștea din fa­ţa Ca­pi­to­li­u­lui. Aco­lo am cu­nos­cut mul­ţi ve­te­rani ai Vi­et­na­mu­lui. Nu știu da­că îţi spu­ne ce­va Ha­noi­ul, poa­te îl ști doar ca orașul de un­de po­ţi să-ţi cum­peri o ne­vas­tă ief­ti­nă. Sau să mă­nânci ”câi­ne­le lui pește pră­jit”. Atunci, Bill Clin­ton a ţi­nut un dis­curs des­pre do­bândi­rea for­ţei Ame­ri­cii în mlaști­ni­le Sai­go­nu­lui de că­tre bra­vii lup­tă­tori. Ce cre­zi că au fă­cut su­pra­vi­e­ţu­i­to­rii? I-au întors spa­te­le. Atât. Prin anii 1969, preșe­din­te­le a re­fu­zat să ple­ce pe front, fi­ind pa­ci­fist. I s-a dat o re­pli­că prin­cia­ră: “Don’t gi­ve a hand” - în loc de “Don’t gi­ve a shit”. Ei erau împo­tri­vă. Acel împo­tri­vist de ca­li­bru, cu an­co­re și proi­ec­te de via­ţă. Ca­re nu fă­cea spu­me la gu­ră și nu-și cer­ta pă­rin­ţii.

Acum, aflu de la ti­neri că ești mi­le­na­rist. Un fel de Gi­că Con­tra. Le ai pe toa­te și tot sus­ţii că nu ai ni­mic. La bi­bli­o­te­că nu prea te-am vă­zut, pen­tru că tu ci­tești, nu-i așa?, în new­sfe­ed, doar ti­tlu­ri­le, pe gad­ge­tu­ri­le pri­mi­te de la ba­baci.

Nu te-am vă­zut în Con­ve­rși sau blu­gi skin­ny prin au­le­le aca­de­mi­i­lor de­cât atunci când se fa­ce pre­zen­ţa.

Ai iPho­ne. Nu pot cre­de că nu știi ce a fost Ste­ve Job pen­tru mișca­rea pe ca­re zici că o re­pre­zin­ţi “fuc­king cra­zy”. Băiat, Ste­ve! A sim­pli­fi­cat lu­mea. Ade­vă­rat hip­ster. Du­pă cum ve­zi, apre­ci­ez mișca­rea ieși­tă din main­stre­am. Nu hai­na-l fa­ce pe om, cum nici pro­gra­mul na­ţi­o­nal de slă­bit nu re­zol­vă cri­za obe­zi­tă­ţii. Așa și vin­ta­ge-ul în apli­ca­ţii. Te po­ţi adu­na în pi­e­ţe să pro­tes­te­zi pe un call de pe in­ter­net.

Re­fu­zi să te spe­li pe cap, dar nu re­fu­zi să fii spă­lat pe crei­er. Asta nu o mai înţe­leg. Par­ti­ci­pi la ac­ţi­uni ale că­ror efec­te nu le po­ţi mă­su­ra cu mc2 uni­ver­su­lui tău, în ca­re Ein­stein e o li­nie de pă­puși. Hip­ste­ris­mul cool cu accen­te mar­xis­te, am­ba­lat în re­to­ri­ca eco­lo­gis­tă, nu e de­cât o per­ver­si­u­ne ide­o­lo­gi­că. Mi­za: con­tes­ta­rea va­lo­ri­lor și tra­di­ţi­i­lor. În ace­as­tă nă­lu­că apar fel de fel de ma­troa­ne oen­gis­te, ga­ta să de­se­ne­ze un proi­ect de de­pus la Ma­rea Fi­nan­ţă. De un­de cre­zi că vin ba­nii pen­tru mișca­rea de ma­xi­mă in­dig­na­re?

Nu fii co­pil. Ni­cio re­vo­lu­ţie, îţi spu­ne unul ca­re a trăit-o în 1989, nu vi­ne fă­ră un spri­jin. Fie po­li­tic. Fie ide­o­lo­gic. Fie de la Ma­rea Fi­nan­ţă.

Cre­zi că in­dig­na­rea nu are cos­turi? Unii pun fac­tu­ra și tu tra­gi car­dul. Aici ești pri­zo­ni­er. Te riști. Ca­zi sub re­flec­toa­re. Be­at de la bu­loa­ne, nu “be­at” de la Gin­sberg. Și de aici ob­se­sia eli­be­ră­rii. Nu ești li­ber de­cât în ţarc, ami­ce! Te ro­tești într-un ca­ru­sel și ţi se spu­ne că ai li­ber­ta­te. Tu pen­du­le­zi mâi­ni­le – ca la me­teo –, ei fac pro­gra­mul. La cald, cu do­lo­res. Fii cal, re­fu­ză să fii va­că!

Po­ţi pal­ma join­tul, nu te stre­sa. Nu e ne­voie să te for­ma­li­ze­zi, nu tre­bu­ie să mă dom­nești. Nu sunt atât de bă­trân cum par, poa­te mai tânăr de­cât ti­ne. Nu m-am năs­cut când a apă­rut pes­te Oce­an mișca­rea hip­ster, ca­re te in­spi­ră. La mi­ne tim­pul ar­de și ener­gi­i­le se con­su­mă alt­fel de­cât în lu­mea ta în ca­re Eve­ryt­hing is Bo­ring and Eve­ryo­ne is a Fuc­king Liar. To­tul e bo­ring în ju­rul tău, pen­tru că le ai pe toa­te. Ești sec la ide­a­luri. Mai pre­cis, us­cat. Așa, ca o gu­ră du­pă bo­re­a­lă, ca­re nu vi­ne de la via­ţa plic­ti­coa­să. N-ai prea mari as­pi­ra­ţii și ener­gia vi­e­ţii cre­a­ti­ve, ești ușor de ma­ni­pu­lat. Ci­tești gru­pu­ri­le frec­ven­ta­bi­le. Ești din Bu­lă. Pe stand. Ide­o­lo­gii de aco­lo vor să te înre­gi­men­te­ze în ge­ne­ra­ţia inu­ti­lă.

Ima­gi­nea­ză-ţi trăi­ri­le și sim­te-te în pu­te­re! Orga­nic. Ab­so­lut. Nar­cis, ești de co­mă. Dus! Cum ţi-ar zi­ce con­fra­te-tu. Dar așa mă­car ai o iden­ti­ta­te de re­bel. Nu fii Rot­twei­ler-ul cu­coa­nei ca­re o via­ţă a po­luat pla­ne­ta și acum, pen­tru a-și ier­ta pă­ca­te­le, fi­nan­ţe­a­ză aca­re­turi de pro­pa­gan­dă eco­lo­gis­te. Ascul­tă la mi­ne: “toa­te cur­ve­le ajung la bă­trâne­ţe să cânte în co­ru­ri­le bi­se­ri­ci­lor”. Nu-i lă­sa pe agen­ţii stângii să-ţi spe­le crei­e­rii. Mai bine fă-ţi tu pro­pria mișca­re și nu te lă­sa dus de pro­pa­gan­da “Fuck the sys­tem”. Apro­po, de pă­că­lici, i-ai vă­zut vre­o­da­tă pe ar­ga­ţii la­ti­fun­di­ei stângii de­mo­cra­te să um­ble în șa­re­tă în loc de mași­nă, să ai­bă bi­ro­uri în cort, în loc de bu­il­ding-uri de mul­ti­na­ţi­o­na­le, mă­nâncă ei din far­fu­rii de plas­tic, în loc de por­ţe­la­nuri? Mă­car tu ești mai ori­gi­nal. Le­ne­vești și te între­bi da­că la ur­ca­rea unu­ia ca ti­ne în Rai vi­ne ci­ne­va să îl ca­re în spi­na­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.