Abuzul în serviciu nu va mai putea fi instrumentalizat în Justiţie
Condamnările pentru abuz în serviciu sau conflict de interese vor putea fi anulate, pe baza unei decizii a Curții Constituționale (CCR). CCR a respins, recent, două articole din Codul de Procedură Penală și din Codul Penal. Cu alte cuvinte, judecătorii CCR cer Parlamentului să introducă în Codul de Procedură Penală și în Codul Penal, alături de principiul legii penale cele mai favorabile, și principiul obligativității respectării deciziilor CCR privind schimbarea definițiilor unor fapte. Comunicatul emis de CCR după luarea deciziei arată că va fi posibil ca persoanele condamnate să ceară anularea sentințelor care au fost luate referitor la infracțiuni ce au fost declarate neconstituționale. Această decizie va genera un val de cereri de anulare a unor abuzuri din Justiție.
Decizie importantă a magistraților constituționaliști: condamnările pentru abuz în serviciu sau conflict de interese vor putea fi anulate, pe baza unei decizii a CCR. Această decizie va genera mii de cereri de anulare a unor abuzuri din Justiție.
Curtea Constituțională (CCR) a respins, recent,două articole din Codul de Procedură Penală și din Codul Penal.Comunicatul emis de CCR după luarea deciziei sugerează că va fi posibil ca persoanele condamnate să ceară anularea sentințelor care au fost luate referitor la infracțiuni care au fost declarate neconstituționale, precum abuzul în serviciu sau conflictul de interese. Interpretarea dată de CCR poate fi 100% clară doar în momentul în care judecătorii vor face publică motivarea deciziei,care se publică în Monitorul Oficial și are caracter obligatoriu.
Ce spune CCR în comunicatul de presă? Plenul Curții Constituționale a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.595 alin.(1) din Codul de Procedură Penală și art.4 din Codul Penal. Art.595 alin.(1) din Codul de Procedură Penală prevede: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art.4 și 6 din Codul Penal“.
Ce a decis CCR
Curtea Constituțională a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.595 alin.(1) din Codul de Procedură Penală, care nu prevede și decizia Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituţională. Pe de altă parte, judecătorii CCR au analizat și articolul 4 din Codul Penal care prevede: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.În acest caz,executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum și toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi“. Și în acest caz, CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate și a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.4 din Codul Penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare cu o lege penală de dezincriminare, este neconstituţională.
Cu alte cuvinte, judecătorii CCR cer Parlamentului să introducă în Codul de Procedură Penală și în Codul Penal, alături de principiul legii penale cele mai favorabile, și principiul obligativității respectării deciziilor CCR privind schimbarea definițiilor unor fapte.
Potrivit Constituției, Parlamentul are la dispoziție 45 de zile pentru a modifica legislația în acord cu deciziile CCR. Termenul decurge din momentul în care motivarea CCR va fi publicată în Monitorul Oficial.Însă,atenție,există specialiști în drept care susțin că depunerea contestațiilor va fi posibilă și dacă Parlamentul nu respectă termenul de 45 de zile.
Cel mai cunoscut caz de decizie a CCR de acest fel vizează abuzul în serviciu și a fost emisă de Curte în 2016.Curtea a stabilit că, într-adevăr, este o problemă cu textul care incriminează infracțiunea de abuz în serviciu drept ”îndeplinirea defectuoasă” a atribuțiilor funcției: termenul „defectuos” nu este definit de Cod,ceea ce face ca oamenii să nu cunoască ce li se permite și ce li se interzice să facă; fără această descriere, magistrații înșiși ar putea sancționa oamenii în mod arbitrar. Ca urmare,CCR a decis că numai comportamentul care constă în „încălcarea legislației primare” – adică a legii emise de Parlament,dar și a ordonanțelor și ordonanțelor de urgență ale Guvernului – poate avea o consecință penală.
Problema de neconstituționalitate a fost sesizată de avocatul Corneliu-Liviu Popescu în două cauze care îi priveau pe avocatul Remus Borza și pe fostul director general al RATB Viorel Popescu, condamnat la închisoare pentru abuz în serviciu. Din comunicatul CCR, coroborat cu deciziile anterioare ale Curții,reiese clar că va fi posibilă anularea deciziilor care vizează abuzul în serviciu luate după 2016, când CCR a dat, practic, o nouă definiție infracțiunii. Abia după apariția motivării CCR la decizia recentă se va putea ști clar ce se întâmplă cu deciziile referitoare la condamnările pentru abuz în serviciu anterioare anului 2016.
Studiu de caz
Un astfel de caz este chiar cel al lui Viorel Popescu,fostul șef al RATB. ”Ulterior pronunțării deciziei definitive de apel de condamnare, a fost adoptată și publicată oficial Decizia Curții Constituționale nr. 405/15.06.2016, prin care s-a statuat asupra constituționalității normei penale incriminatoare (abuzul în serviciu)”, se afirmă în plângerea depusă de avocatul său, Corneliu-Liviu Popescu. Avocatul a scris în sesizarea către CCR faptul că în prevederile celor două articole contestate nu se stabilește încetarea efectelor unei hotărâri penale definitive de condamnare în cazul publicării unei decizii de neconstituționalitate a aceleiași legi penale vechi de incriminare,deși caracterul deciziilor CCR este aplicabil tuturor, iar în caz de excepție poate fi retroactiv.