Va sal­va NATO Ro­mânia de la dez­mem­bra­re?

Romania Libera - - Front Page - Ilie Șer­bă­nes­cu

În car­tea „Co­lo­nia­lis­mul ac­tual și co­lo­nia sa Ro­mânia“(re­cent apă­ru­tă la edi­tu­ra Mi­ca Va­la­hie) ri­di­cam – în con­tex­tul te­ri­bi­lu­lui cli­vaj po­li­tic intern și al înfrun­tă­ri­lor ca ni­ci­o­da­tă in­ten­si­fi­ca­te între pu­te­ri­le ex­ter­ne cu in­te­re­se în zo­na Eu­ro­pei Cen­tra­le și de Est – pro­ble­ma tul­bu­ră­toa­rei per­spec­ti­ve a unei dez­mem­brări a ță­rii. Și în fi­na­lul că­rții mă între­bam, nu doar re­to­ric, ci cu îngri­jo­ra­re prac­ti­că, da­că apar­te­ne­nța Ro­mâni­ei la NATO, cea con­si­de­ra­tă pi­lo­nul se­cu­ri­tății ac­tua­le a ță­rii, va sal­va Ro­mânia de la o dez­mem­bra­re.

Ro­mânia a ajuns în anul cen­te­nar practic fă­ră eco­no­mie pro­prie. Es­te o per­for­ma­nță is­to­ri­că, dar ce spu­nem is­to­ri­că, es­te su­pe­ris­to­ri­că! În ul­ti­mii 15 ani, Ro­mânia a reușit, fă­ră s-o fi co­tro­pit ci­ne­va mi­li­tar, să ră­mână practic fă­ră eco­no­mie – re­pe­tăm: fă­ră eco­no­mie, și nu cu o eco­no­mie dis­tru­să –, ce­ea ce n-ar fi re­a­li­zat nici vreo 2-3 răz­boaie. Ce­ea ce mai exis­tă ca „eco­no­mie nați­o­na­lă“es­te ce­va atât de mic și de dez­lânat și fă­ră ni­ci­un con­trol asu­pra vreu­nui punct stra­te­gic încât es­te nu­mai o pi­per­ni­ci­tă ciz­mă­rie de pus pin­ge­le prin com­pa­rație cu fa­bri­ca străi­nă pe ca­re ac­tua­lul te­ri­to­riu al Ro­mâni­ei doar o găz­du­i­ește, fă­ră a se ale­ge cu ce­va se­ri­os de pe ur­ma ei.

Con­se­ci­nțe­le sunt toa­te dra­ma­ti­ce. Din noia­nul lor, cel puțin una poa­te înfri­coșa, dar es­te obi­ec­ti­vă și de ne­o­prit. Și mai ba­te și la ușă! Ro­mânia es­te pro­du­sul unui co­lo­nia­lism co­lec­tiv, cel inau­gu­rat în is­to­rie de sis­te­mul cen­tru-pe­ri­fe­rie pe ca­re-l con­sti­tu­ie UE. Fi­e­ca­re din­tre co­lo­nia­liștii UE – de alt­fel, ex­pe­rți de ve­a­curi în ale co­lo­nia­lis­mu­lui – are câte o bu­căți­că din „bu­căți­ca“nu­mi­tă Ro­mânia. Da­că pro­pri­e­tăți­le eco­no­mi­ce din Ro­mânia ar apa­rți­ne unei sin­gu­re pu­teri co­lo­nia­le, lu­cru­ri­le ar fi mai sim­ple și mai cla­re. Pu­te­rea co­lo­nia­lă res­pec­ti­vă ar stoar­ce Ro­mânia ca pe o lă­mâie, dar ar pă­zi-o să fie stoar­să și de alții, căci s-ar com­por­ta cu ea pre­cum cu un bun pro­priu. Fi­ind pro­pri­e­ta­tea în ace­lași timp a mai mul­to­ra pe bu­cățe­le, o hăr­tă­nesc toți, ca frații! Și tot ca frații, aceștia se înțe­leg de mi­nu­ne între ei s-o hăr­tă­neas­că! Frații se mai ce­ar­tă însă între ei. Și nu doar pe Ro­mânia și în Ro­mânia, ci te miri pe un­de prin lu­me, căci es­te vor­ba de pu­teri co­lo­nia­le sau tran­snați­o­na­le cu an­ver­gu­ră mon­dia­lă. Și, vai!, când frații se ce­ar­tă, ce fac ei înain­te de toa­te?! Își împart bu­nul deți­nut în co­mun sau moște­ni­rea pe ca­re și-o re­ven­di­că de­o­po­tri­vă. Ca frații!

Dez­mem­bra­rea te­ri­to­ria­lă a Ro­mâni­ei nu es­te vreo fi­cți­u­ne a vreu­nui pa­tri­ot îngro­zit de fap­tul că ro­mânii nu mai dețin ni­mic din ța­ra cu nu­me­le încă al lor, ci un pe­ri­col re­al și pal­pa­bil. Ci­ne o va împă­rți? Exact ci­ne o deți­ne! Frații co­lo­nia­liști între ei.

Că vor ve­ni rușii s-o ia es­te o di­ver­si­u­ne! Ce să ia rușii din Ro­mânia?! Tot ce­ea ce ar pu­tea râvni nu mai es­te la ro­mâni, ci la oc­ci­den­ta­li. Așa că, da­că ar vrea să ia ce­va, ar tre­bui să ia de la oc­ci­den­ta­li. Și ar tre­bui să plă­te­as­că, întru­cât Ru­sia, deși pu­ter­ni­că, nu es­te de-ajuns de pu­ter­ni­că pen­tru a schim­ba re­gu­li­le jo­cu­lui mon­dial. Iar, po­tri­vit aces­tor re­gu­li, es­te ne­voie să plă­tești pro­pri­e­tăți­le sau bu­nu­ri­le nați­o­na­li­za­te. Și oc­ci­den­ta­lii îi vor ce­re vreo 100 mi­liar­de eu­ro pe ce­ea ce au dat doar vreo 10 mi­liar­de eu­ro în Ro­mânia. Hai să nu-i fa­cem și proști pe ruși – căci nu sunt! Rușii au in­trat în Cri­me­ea pen­tru că nu fu­se­se­ră mai înain­te oc­ci­den­ta­lii pe aco­lo să ia tot cai­ma­cul! Din Ro­mânia, de un­de oc­ci­den­ta­lii au luat tot cai­ma­cul, dar și su­fle­tul oa­me­ni­lor, rușii ce să mai ia?! Poa­te doar da­to­rii și expe­ri­e­nța unei ad­mi­nis­trații la fel de mi­nu­na­te ca a lor!

Ori­cum, în pri­vi­nța împă­rți­rii Ro­mâni­ei, ni­mic nu va de­pin­de de ro­mâni! Ca întot­de­au­na! Iar acum cu atât mai mult cu cât bi­eții ro­mâni, da­că îi va între­ba cum­va ci­ne­va, nici nu mai au ni­mic în mână cu ca­re să poa­tă even­tual ne­go­cia! Pe ci­ne să se spri­ji­ne ro­mânii ca ța­ra lor să nu fie dez­mem­bra­tă te­ri­to­rial? Alt­fel spus, va pă­zi NATO cum­va Ro­mânia de o dez­mem­bra­re?! Da­că ai­u­răm împreu­nă cu elu­cu­brați­i­le vântu­ra­te prin spați­ul pu­blic, apar­te­ne­nța Ro­mâni­ei la NATO, cu ra­che­te și scu­turi an­ti­ra­che­tă, o pă­zește de proi­ec­ti­le­le nord-co­re­e­ne și ira­ni­e­ne! Da­că nu ne plac ai­u­re­li­le, atunci ali­nia­men­te­le NATO de prin Ro­mânia vi­ze­a­ză Ru­sia. În ce fel Ru­sia ame­ni­nță Ro­mânia nu se știe exact, iar în ce fel ar ur­ma NATO să ape­re Ro­mânia de Ru­sia se știe și mai puțin. Ce­ea ce se știe ab­so­lut si­gur es­te că șe­ful NATO – adi­că Ame­ri­ca – nu s-a răz­boit ni­ci­o­da­tă cu Ru­sia. De­cât în și­ca­nări pe se­a­ma alto­ra! Și, per­so­nal, nici nu cred că SUA își vor stri­ca vre­o­da­tă re­lați­i­le cu Ru­sia de dra­gul Ro­mâni­ei! Cei doi mari vor gă­si întot­de­au­na pri­vi­tor la o ța­ră ca Ro­mânia un com­pro­mis de in­te­res re­ci­proc, nu pe se­a­ma lor, ci pe se­a­ma ță­rii res­pec­ti­ve. Așa că mai ușor cu pia­nul pe scări! N-am mu­rit încă, dar nici să nu ne îmbă­tăm cu apă re­ce că va ve­ni NATO să ne sal­ve­ze de la moar­te!

De alt­fel, pro­ble­ma es­te alta. Mai ac­ti­vi din­tre cei ce ur­mă­resc dez­mem­bra­rea Ro­mâni­ei ac­tua­le sau se­cți­o­na­rea ori frag­men­ta­rea ei te­ri­to­ria­lă sunt, din pă­ca­te, nu ad­ver­sari din afa­ra NATO, ci mai de­gra­bă chiar mem­bri ai NATO. În cen­trul dez­mem­bră­rii se află Tran­sil­va­nia. Unga­ria o re­cla­mă aproa­pe în clar, fă­ră as­cun­zișuri. Nici Ger­ma­nia nu es­te de­par­te de ace­e­ași abor­da­re. In­ves­tiți­i­le ger­ma­ne, in­stru­men­tul prin­ci­pal al unui nou Rei­ch (par­că al IV-lea), se opresc la arcul Car­pați­lor; pen­tru ele nu exis­tă Mol­do­va sau Olte­nia. Și se pa­re că vor s-o ia cu au­tos­tră­zi fă­cu­te, căci doar pre­si­uni ger­ma­no-bru­xel­le­ze ini­ma­gi­na­bi­le asu­pra sta­tu­lui ro­mân, con­dus, de alt­fel, de un et­nic nea­mț, ar pu­tea ex­pli­ca fap­tul că, din puți­nul ca­re se chel­tu­ie în Ro­mânia pen­tru au­tos­tră­zi, to­tul mer­ge la au­tos­tră­zi­le din Arde­al, ca­re îl le­a­gă de Occi­dent, și nu de Bu­cu­rești! Prin tot ce fa­ce, in­clu­siv prin in­sti­tuți­i­le de la Bru­xel­les, atât de ade­sea țin­tit împo­tri­va Ro­mâni­ei, Ger­ma­nia a de­venit mai-ma­re­le vrăj­maș al Ro­mâni­ei ac­tua­le! De­si­gur, la împă­rți­re pot apă­rea și alți ac­tori. Așa cum se întâmplă la ori­ce împă­rțe­a­lă. Ne va apă­ra NATO de o împă­rțe­a­lă? Cu atâția pre­ten­de­nți chiar din NATO?! Ta­re mi-e te­a­mă că Ro­mânia se află într-o si­tuație-li­mi­tă în ca­re nu se poa­te spri­jini nici mă­car pe tâlcul pro­ver­bu­lui „Pă­zește-mă, Doam­ne, de pri­e­teni, că de dușmani mă fe­resc sin­gur“! Ro­mânia ac­tua­lă nu are ni­cio po­si­bi­li­ta­te să se fe­re­as­că de pre­zum­ti­vii dușmani! Cât des­pre pri­e­teni, Dum­ne­zeu cu mi­la!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.