Sta­tul pa­ra­lel (nu) exis­tă

Romania Libera - - Opinii - MA­RI­US GHI­LE­ZAN

Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă. Se pro­cla­mă din am­vo­nul co­rec­ti­tu­di­nii po­li­ti­ce. ”Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă” - zic trâmbi­ţe­le sis­te­mu­lui, în chip de me­li­ţă. Clae, gră­ma­dă, pe net sau prin in­sti­tu­ţii, pe un­de își mai ca­ră aco­pe­ri­rea.

Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă, în mă­su­ra în ca­re Se­cu­ri­ta­tea n-a tri­mis ro­mâni la moar­te, pen­tru că ni­ci­o­da­tă nu a fost de­fe­ri­tă unei in­stan­ţe de ju­de­ca­tă, ca in­sti­tu­ţie cri­mi­na­lă. Se­cu­ri­ta­tea nu mai are nu­me. S-a tra­ves­tit.

Du­pă ieși­rea din pește­ră, oa­me­nii lui Pla­ton nu ve­de­au lu­mi­na. Așa au fost edu­ca­ţi să ur­mă­re­as­că um­bre­le, mânu­i­te de cel din spa­te­le fo­cu­lui. Ci­ne era in­di­vi­dul de la ma­ne­ta de schimb? Ni­ci­o­da­tă nu s-a ex­pus, ple­nar, în toa­tă splen­doa­rea sa. Min­ţi­le cu­te­ză­toa­re au înţe­les că între abi­li­tă­ţi­le sa­le de a ju­ca par­ti­tu­ra um­bre­lor și Big Brot­her-ul lui Orwell exis­tă o le­gă­tu­ră, o pun­te, un sim­bol. Pen­tru că toa­te tre­bu­ie ex­pri­ma­te sim­plu, mul­ţi­mii psi­ho­lo­gi­ce nă­ră­vi­te să fie răz­boi­ni­ce sau ga­ta de pa­ras­tas, în func­ţie de de­ci­zi­i­le Șa­ma­nu­lui, i s-au de­sa­nat li­ber­tă­ţi de mișca­re în ţarc. Răii i-au spus ide­o­lo­gie. Pe­da­go­gii pro­gre­su­lui: re­zis­ten­ţă.

Se ia una bu­ca­tă de tar­la pu­bli­că, în timp ce băi­e­ţii cau­tă te­ma in­dig­nă­rii, re­ţe­le­le ies ga­ta ca­mu­fla­te din tra­nșee cu gu­ra pli­nă și vo­cea învârtoșa­tă.

Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă pen­tru caii pur­tă­tori de oche­lari. Acţi­u­ni­le aces­tui or­ga­nism de tip ge­la­ti­nă sunt tran­slu­ci­de pen­tru cei ieși­ţi de sub dușul de cap.

Ci­ne or­ga­ni­ze­a­ză ide­o­lo­gia? Am răs­pun­de că ace­le­ași for­ţe ca ale întu­ne­ri­cu­lui din Pește­ra lui Pla­ton. Une­le cre­e­a­ză cau­ze, alte­le doar um­bre, sco­pul ră­mânând me­reu ace­lași.

Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă, la fel cum nu exis­tă Mi­nis­te­rul Ade­vă­ru­lui, o in­sti­tu­ţie in­ven­ta­tă de Orwell doar pen­tru a des­crie cre­pus­cu­lul lu­mii noi, a dic­ta­tu­rii.

Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă, cum nici re­zis­ten­ţa din mun­ţi pen­tru ti­ne­rii ca­re n-au vă­zut vreun rând prin ma­nua­le­le de is­to­rie.

Sta­tul pa­ra­lel es­te vă­zut, chiar sim­ţit con­ton­dent, de cei ce nu-și aple­a­că spi­nă­ri­le, po­re­cli­ţi in­de­zi­ra­bi­li. Unii n-au mai scă­pat din ghe­a­re­le in­sti­tu­ţi­i­lor de for­ţă. S-au dus spre ci­mi­tir pen­tru că n-au ce­dat. Nu s-au fă­cut - ca alţii - si­fo­nari, ace­le or­ga­nis­me vii, fă­ră co­loa­ne ver­te­bra­le, ca­re mus­tesc la ore de vârf și de ma­xi­mă au­di­en­ţă, fie pe mi­ci­le ecra­ne, fie pe ma­ri­le câmpuri de bă­tă­lii po­li­ti­ce.

De­ep-sta­te-ul ame­ri­can e doar în ima­gi­na­ţia preșe­din­te­lui și a ma­jo­ri­tă­ţii re­pu­bli­ca­ne. Su­fra­ge­te­le, de­veni­te astă­zi ser­vi­toa­re pro­tes­ta­ta­re, nu pro­tes­tan­te, cum ar spu­ne un pro­fe­sor de la SNSPA, dat cu re­zis­ten­ţa, nu au în si­la­bus cu­vin­te­le ne­po­tri­vi­te lor. Ele au cu dânse­le doar pa­ra­gra­fe uti­le lup­tei din ro­ma­nul dis­to­pic al lui Mar­ga­re­te Atwood.

Nu se as­cul­tă te­le­foa­ne­le ce­lor ca­re dan­se­a­ză cu um­bre­le prin pi­e­ţe și aprind be­cu­le­ţe la un semn, la o po­run­că. Lor li se tran­smit doar stări, na­tu­re­lul sim­ţi­tor le e sti­mu­lat de o cau­ză, me­reu alta, să nu se plic­ti­se­as­că lup­tă­to­rul gol pe cap, dar înar­mat cu pof­tă de re­be­li­u­ne, de învins vrăj­mașul bo­gat.

Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă în mă­su­ra în ca­re nici hai­du­cii nu exis­tau de­cât în min­ţi­le oa­me­ni­lor sim­pli, dor­nici de re­vol­tă.

Sta­tul pa­ra­lel e o nă­lu­că. Îl văd doar împi­la­ţii. Nu și vi­dre­le în cău­ta­re de o pla­să de pește.

Lup­ta se as­cu­te, ca odi­ni­oa­ră, între cei ce văd și cei ce nu văd.

Și de aici toa­tă ne­bu­nia. A tre­cut vre­mea când gru­pu­ri­le de ti­neri ju­cau lap­te gros sau le­a­pșa. Acum li se ara­tă un de­get și sunt scăr­pi­na­ţi la va­ni­tă­ţi pen­tru a răs­pun­de, pre­cum cel tras de chei­ţă, cu in­dig­na­rea.

În vre­mea gad­get-uri­lor și a ne­du­su­lui la bi­bli­o­te­că, fu­ria va­ni­toși­lor se stârnește mai ușor de­cât pe­tar­de­le de pe sta­di­oa­ne, lo­cul em­ble­ma­tic al erois­mu­lui ce­lor ce pri­vesc lup­ta.

Fos­ta pro­cu­roa­re ca­re an­che­ta „le­gi­o­na­rii” din 13-15 iu­nie, Mo­ni­ca Ma­co­vei, a mo­di­fi­cat toa­te le­gi­le jus­ti­ţi­ei, a schim­bat opt pro­cu­rori-șe­fi, a in­trat cu băi­e­ţii, fă­ră ORNIS, în ar­hi­ve­le SIPA, acum aceștia au or­ga­ne de pre­să și gra­de în ser­vi­cii. To­ţi co­lo­nei. Nu exis­tă stat pa­ra­lel. Ra­lu­ca, fa­ta sa din ca­să, a fă­cut SRI-or­gan de an­che­tă. Ci­ne să va­dă, ci­ne să au­dă?

Ma­ria­na Ra­rin­ca a fost exe­cu­ta­tă de Li­via Stan­ciu, ju­de­că­toa­rea ca­re a acu­zat-o de șan­taj. A stat ne­vi­no­va­tă aproa­pe 200 de zi­le la închi­soa­re. Li­via Stan­ciu e ser­vi­tă cu sen­tin­ţe pe bi­le­ţel. Sta­tul pa­ra­lel nu exis­tă.

Par­che­te­le, tri­bu­na­le­le, ju­de­că­to­ri­i­le nu au sem­nat pro­to­coa­le cu SRI.

Klaus Wer­ner Io­han­nis nu a avut no­uă do­sa­re pe­na­le.

Au­gus­tin La­zăr, cel ca­re sem­na pri­me­le Pro­to­coa­le Se­cre­te încă din 1998, nu a pus în do­sa­rul de can­di­da­tu­ră tran­smis la Co­tro­ceni or­do­na­nța de cla­sa­re a do­sa­ru­lui preșe­din­te­lui, ci gre­fi­e­ra.

Nu exis­tă stat pa­ra­lel. Ju­de­că­toa­rea Drașno­ve­a­nu, ca­re a dat de­ci­zia în do­sa­rul re­tro­ce­dă­ri­lor FDGR, a ajuns di­rec­toa­re de ca­bi­net la mi­nis­trul Jus­tiți­ei, Ra­lu­ca Pru­nă. Cea ca­re avea să-l pro­pu­nă pe Au­gus­tin La­zăr lui Io­han­nis și ca­re n-a vă­zut nici o or­do­na­nță de cla­sa­re.

Ra­lu­ca Pru­nă a emis ce­le­bra OUG 6/2016 prin ca­re SRI de­venea or­gan de ur­mă­ri­re pe­na­lă.

Pru­nă a se­cre­ti­zat ar­hi­va SIPA. Ra­lu­ca a fost cres­cu­tă de Mo­ni­ca Ma­co­vei. Nu exis­tă stat pa­ra­lel. Lau­ra Co­dru­ţa Köve­si nu stă­tea pe ca­na­pe­aua din ca­sa lui Ga­bri­el Oprea în aștep­ta­rea re­zul­ta­tu­lui Re­fe­ren­du­mu­lui de de­mi­te­re a preșe­din­te­lui.

Mir­cea Gu­tău a su­pra­vi­e­ţu­it unei ten­ta­ti­ve de omor în pușcă­rie.

Dan Ada­mes­cu a fost ucis în pușcă­rie pen­tru că nu a vrut să pre­dea ASTRA Asi­gu­rări, o fir­mă cu 28% co­tă de pia­ţă, băi­e­ţi­lor ca­re lua­se­ră de­ja șpa­ga de la Vi­en­na Insu­ran­ce Gro­up.

Nu exis­tă stat pa­ra­lel. Ju­de­că­to­rul Stan Mus­ta­ţă a fost ucis în pușcă­rie. Nu exis­tă stat pa­ra­lel. Exis­tă per­cep­ţii di­fe­ri­te, așa cum exis­ta oda­tă un grup ca­re ve­dea că împă­ra­tul e gol. Mul­ţi nu ve­de­au. E drep­tul fi­e­că­ru­ia să ai­bă pro­pri­i­le ve­de­nii, dar să nu vi­nă să stârneas­că ji­ha­dul împo­tri­va fi­in­ţe­lor na­tu­ral înzes­tra­te cu re­ti­nă, nu cu plas­ti­curi re­flec­to­ri­zan­te ca­re pri­cep ce văd doar la sem­na­lul ni-no, ni-no!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.