Jo­cul de pu­te­re nu­mit UE

Romania Libera - - Actualitat­e - Mark Grif­fith

Une­ori, câte unul din­tre sol­dații noștri vene­ra­bi­li, ca­re și-a ris­cat viața și și-a pe­tre­cut ti­ne­rețea lup­tând pen­tru apă­ra­rea pa­tri­ei, ne ex­pli­că de ce Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă re­pre­zin­tă vi­i­to­rul pen­tru ca­re a lup­tat. Acti­viștii pro-Bru­xel­les fac ma­re te­va­tu­ră în ju­rul aces­tor sol­dați. Eu­ro­fe­de­ra­liștii îi ex­ploa­te­a­ză pe acești cu­ra­joși ve­te­rani în ace­lași fel ne­cin­stit în ca­re îl ci­te­a­ză pe Chur­chill cu ide­ea lui de uni­u­ne a nați­u­ni­lor eu­ro­pe­ne, lă­sând cu gri­jă de­o­par­te clau­za prin ca­re fos­tul prim mi­nis­tru bri­ta­nic aver­ti­za că Ma­rea Bri­ta­nie nu ar tre­bui să fie par­te din acea uni­u­ne.

Ace­as­ta es­te în par­te con­se­ci­nța ne­plă­cu­tă a pro­mi­si­u­nii fă­cu­te sol­dați­lor bri­ta­nici, nu o da­tă, ci de do­uă ori în 30 de ani, din 1914 în 1944, că vor lup­ta într-un „răz­boi ca­re va pu­ne ca­păt tu­tu­ror răz­boai­e­lor”. Ca și cum așa ce­va ar pu­tea fi ima­gi­nat, fă­ră să mai vor­bim că nu ar fi po­si­bil (...) Doar o cul­tu­ră in­to­xi­ca­tă de pro­gre­sul ma­te­rial și încre­de­re în si­ne exa­ge­ra­tă pu­tea să se gânde­as­că la ce­va atât de pros­tesc și de trist pre­cum: să abo­lim răz­boi­ul pre­cum am abo­lit ho­le­ra!

Zâmbim astă­zi la nai­vi­ta­tea lui Alfred No­bel, ca­re cre­dea că di­na­mi­ta va fa­ce răz­boi­ul „prea ori­bil pen­tru a fi pur­tat”, dar ace­lași ni­vel de amă­gi­re se gă­sește la cei ca­re in­sis­tă că Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă ar pu­tea sau poa­te să pre­vi­nă un nou răz­boi.

În par­te un proi­ect ci­nic, în par­te un proi­ect ilu­zo­riu (de­pin­de de ci­ne vor­bește), UE es­te o fan­te­zie apă­ru­tă di­rect din ace­le vre­muri. Ca­me­re pre­cum sa­la cen­tra­lă a „Par­la­men­tu­lui Eu­ro­pe­an” al Nați­u­ni­lor Uni­te au fost con­stru­i­te pen­tru a evo­ca sce­ne din fil­me­le de la Hol­ly­wod, pre­cum „Chi­pul lu­cru­ri­lor vi­i­toa­re”, re­a­li­zat du­pă sce­na­ri­ul lui H.G.Wel­ls. În aces­te fil­me ne erau pre­zen­tați băr­bați so­bri cu pă­lă­rii pe cap și fe­mei în ro­chii de ga­lă. Pre­cum ocul­tiștii ani­lor ‘30 îmbră­cați foar­te ele­gant, ei stă­te­au pe plat­for­me mo­der­nis­te, ges­ti­cu­lând gran­di­loc­vent în spa­te­le unor pu­pi­tre mari și cur­ba­te des­pre ce se va întâmpla în vi­i­tor. Pro­cla­mau se­ar­băd că ome­ni­rea și-a învățat le­cți­i­le ama­re din răz­boai­e­le tre­cu­te, iar acum „a de­pășit luni du­pă ace­as­tă umi­li­nță obi­cei­ul pri­mi­tiv al răz­boi- cos­ti­si­toa­re a sur­venit Tra­ta­tul ului”. Ca și cum de­ci­zia de a de la Ro­ma din 1957, nu bom­bar­da o ar­ma­tă ata- ca­re a cre­at EEC. (...) ca­toa­re ar fi fost de ace­lași De la bun înce­put a fost tip ca ace­ea de a nu-ți roa­de vor­ba de un proi­ect de pu­te­re un­ghi­i­le. și in­flue­nță nați­o­na­lă

Unii din­tre cei ca­re su­sțin ca­re și-a ca­mu­flat as­pec­tul Uni­u­nea sunt nai­vi sin­ceri. mi­li­tar. A fost o înțe­le­ge­re Le spun tu­tu­ror în față că a între Fra­nța și Ger­ma­nia, cu adus pa­ce, deși NATO, mai pa­tru mari obi­ec­ti­ve as­cun­se ve­che cu ze­ce ani, es­te cea cu gri­jă în spa­te­le frun­zei ca­re a adus pa­cea. Pe dea­su­pra, de smo­chin nu­mi­tă „tra­tat mai înghit și po­ves­tea co­mer­cial”. că UE și pre­de­ce­soa­re­le sa­le Ger­ma­nia își va is­păși au fost proi­ec­ta­te să asi­gu­re pă­ca­te­le pen­tru epi­so­dul pa­cea. na­zist, dar își va exer­sa in­flue­nța

În fapt, Uni­u­nea a re­zul­tat glo­ba­lă prin in­ter­me­di­ul din fu­ria fran­ce­zi­lor, pri­e­te­ni­ei strânse de­ter­mi­na­tă de re­tra­ge­rea cu Fra­nța. din Suez din 1956. Acest lu­cru Fra­nța își va pu­tea con­ti­nua s-a întâmplat pen­tru că proi­ec­te­le mi­li­ta­re în Antho­ny Eden a fost con­vins Afri­ca și din­co­lo, su­sți­nu­tă că mo­ne­da bri­ta­ni­că de bo­găția ger­ma­nă (...), și „mai are de trăit doar trei va pre­tin­de în con­ti­nua­re zi­le” pe piața va­lu­ta­ră fă­ră că a fost una din­tre învin­gă­toa­re­le bi­ne­cu­vânta­rea lui Ei­sen­ho­wer. ce­lui de-al Doi­lea Din acest mo­tiv bri­ta­ni­cii Răz­boi Mon­dial, când în re­a­li­ta­te s-au re­tras, ce­ea ce a a fost una din­tre pi­er­ză­toa­re. fo­rțat și re­tra­ge­rea Fra­nței din zo­na Ca­na­lu­lui, pe ca­re In­flue­nța SUA în Eu­ro­pa ei, ală­turi de Ma­rea Bri­ta­nie va fi re­du­să cu tact, sub for­ma și Isra­el l-au cu­ce­rit mul­ti­cul­tu­ra­lis­mu­lui du­pă in­va­zia dic­ta­to­ru­lui su­sți­nut de ofi­cia­lii ame­ri­cani, Egip­tu­lui, Nas­ser. La câte­va în ace­lași timp în ca­re pu­te­rea ar­ma­tă ame­ri­ca­nă îi va ți­ne de­o­par­te pe so­vi­e­tici de Eu­ro­pa occi­den­ta­lă.

In­flue­nța bri­ta­ni­că tre­bu­ia mar­gi­na­li­za­tă și îngră­di­tă, în timp ce re­ga­tul era ex­clus de la tra­ta­tul co­mer­cial ca­re im­pu­nea ta­ri­fe împo­tri­va alia­tu­lui pos­tbe­lic al ce­lor șa­se țări. Ma­rea Bri­ta­nie a fost ad­mi­să în anii ‘70 în EEC, însă doar sub con­diția că se va su­pu­ne con­sen­su­lui fran­co-ger­man.

A înfățișa acest aran­ja­ment drept un îndrăz­neț proi­ect pos­tnați­o­nal de coo­pe­ra­re vin­de mai bi­ne de­cât ade­vă­rul că de la bun înce­put EEC/ EC/EU a fost un tai­nic joc de pu­te­re nați­o­na­list.

În ace­lași fel, ima­gi­nea lu­mi­noa­să a UE ca­re are drept scop asi­gu­ra­rea pă­cii as­cun­de o re­a­li­ta­te mai întu­ne­ca­tă: ci­men­ta­rea pu­te­rii glo­ba­le fran­co-ger­ma­ne, in­clu­siv la ni­vel mi­li­tar. Afir­mația des re­pe­ta­tă con­form că­reia par­te­ne­rii co­mer­cia­li nu poar­tă ni­ci­o­da­tă răz­boi unii împo­tri­va alto­ra poa­te con­vin­ge doar cea mai ig­no­ran­tă is­to­ric ge­ne­rație ca­re a trăit vre­o­da­tă. Ma­rea Bri­ta­nie și Ger­ma­nia erau cei mai im­por­ta­nți par­te­neri co­mer­cia­li în anul 1914. Ace­lași lu­cru era ade­vă­rat și pen­tru Ma­rea Bri­ta­nie și Olan­da în tim­pul ce­lor do­uă răz­boaie pur­ta­te spre sfârși­tul se­co­lu­lui al XVII-lea. Exem­ple­le abun­dă.

De ase­me­nea, fe­de­ra­lis­mul po­li­tic nu poa­te pre­ve­ni răz­boi­ul. Exis­tă răz­boai­e­le ci­vi­le, ca­re au loc în ca­drul unei co­mu­ni­tăți po­li­ti­ce și ade­sea sunt prin­tre ce­le mai urâte ti­puri de con­flict.Da­că 20 sau chiar 10 nați­uni eu­ro­pe­ne reușesc să se uneas­că într-un sin­gur stat fe­de­ral, răz­boi­ul ca­re va ur­ma va fi cu ade­vă­rat gro­tesc. Pe de altă par­te, po­liția se­cre­tă ca­re va in­tra în fun­cți­u­ne pen­tru pre­veni­rea unui ast­fel de con­flict va fi pro­fund si­nis­tră. Pre­su­pu­sul rău al „nați­o­na­lis­mu­lui” es­te con­dam­nat în mod cu­rent pen­tru ul­ti­me­le șa­se sau șap­te răz­boaie eu­ro­pe­ne (de aceiași oa­meni ca­re pre­tind în mod in­co­rect că ne aflăm în cea mai înde­lun­ga­tă pa­ce „înre­gis­tra­tă în is­to­ria eu­ro­pe­a­nă”), când de fapt ul­ti­me­le cinci mari răz­boaie au fost toa­te încer­cări ger­ma­ne sau fran­ce­ze de a uni­fi­ca Eu­ro­pa. Ast­fel, UE nu își pro­pu­ne ni­ci­de­cum să de­pășe­as­că răz­boi­ul sau să fa­că o pa­ce eter­nă în Eu­ro­pa (...).

Ma­jo­ri­ta­tea di­plo­mați­lor și oa­me­ni­lor de stat nu văd di­plo­mația ca pe o alter­na­ti­vă la răz­boi – ori­cât de mult ar vrea să cre­a­dă acest lu­cru sol­dații cu­ra­joși. Ma­jo­ri­ta­tea ofi­cia­li­lor văd di­plo­mația și răz­boi­ul, pre­cum Clau­se­witz, drept ver­si­uni di­fe­ri­te ale ace­leiași tac­tici uni­ce, căi echi­va­len­te de a obți­ne ce­ea ce do­resc. Exis­tă o di­fe­re­nță între sol­dați și po­li­ti­ci­e­nii ca­re îi tri­mit la lup­tă. Nu es­te cu mult di­fe­ri­tă de di­fe­re­nța din­tre cu­ra­joșii spor­ti­vi din ring și rep­ti­le­le vi­cle­ne ca­re le ad­mi­nis­tre­a­ză ca­ri­e­ra.

A cre­de că EEC/EC/UE și-a pro­pus vre­o­da­tă pa­cea ara­tă un ni­vel îngri­jo­ră­tor de nai­vi­ta­te. Cru­zi­mea sa s-ar pu­tea să fie ca­mu­fla­tă, dar obi­ec­ti­vul său îl re­pre­zin­tă pu­te­rea.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.