Soros, Roșia Montană și procurorii
Procurorii israelieni au format o comisie rogatorie pentru a afla dacă Beny Steinmetz a finanţat campania electorală a lui Traian Băsescu. Astfel, Roșia Montană a devenit un subiect reîncălzit.
Războiul mondial dintre Beny Steinmetz și George Soros pe licenţele de exploatare a zăcămintelor de aur și diamant e foarte cunoscut. Presa internaţională a relatat în detaliu mai multe asalturi, culminând chiar cu lovituri de stat acolo unde autorităţile nu și-au predat resursele marilor investitori.
Sigur că George Soros e mai întâi jucător de bursă și mai apoi un filantrop. Lui îi arde de filantropie și de finanţare a societăţii civile acolo unde poate să-și lovească adversarii. E simplu. De ce să intri ca prostul în junglă să te baţi cu leii, când ai aborigeni pregătiţi să facă acest lucru?
Nu știm dacă Traian Băsescu a primit sau nu foloase necuvenite din partea lui Beny Steinmetz, dar știm că proiectul nu a fost demarat.
Și atunci, unde e prejudiciul? Care e fapta de corupţie?
În SUA se fac mari campanii de fundraising pentru alegerile prezidenţiale și pentru Congres. Că doar clipurile și mash-urile nu sunt căzute din cer. Toate costă. Când a ajuns Klaus Iohannis la Casa Albă, l-am auzit 20 de minute pe Donald Trump cum lăuda o ţară arabă că a cumpărat rachete de peste o sută de miliarde de dolari. La ei business-ul de stat nu e corupţie. Că președintele devine agent de vânzări al marilor corporaţii se cheamă lobby pentru ţară. La noi e corupţie.
Și lui Benjamin Netanyahu i-au făcut zeci de dosare penale. Lupta dintre grei nu se mai dă, ca pe timpuri, cu floreta sau provocările la duel, ci direct cu procurorii. Vrei să-ţi anihilezi concurentul, scoţi procurorii! Și războiul e ca și câștigat.
Dar revenind la Roșia Montană, subiectul e out-of-topic. RMGC, compania canadiano-română care deţine licenţa de explorare (nu și pe cea de exploatare), e formată din asocierea dintre două companii: Gold Corporation și statul român, care deţine 19,6% din acţiuni.
Se vorbește despre chemarea lui Victor Ponta la comisie. Păi în timpul mandatului său participarea statului a crescut, nu a scăzut, iar redevenţele urmau să fie mărite, până ce a venit Crin Antonescu din SUA și a spus: stop joc! „Aţi divizat ţara!“Și asta după ce soţia sa, Adina (fostă) Vălean, a organizat o dezbatere la Bruxelles despre lipsa de pericol al exploatării cu cianuri. Cine ce să mai înţeleagă?
Între Gold Corporation, o firmă listată la bursă, și statul român s-a deschis un proces la Curtea de Arbitraj de la Washington după ce Corina Șuteu, vajnica apărătoare a vestigiilor antice, a înscris comunitatea pe lista UNESCO. Păi aici trebuie discutată problema.
La doi pași de Roșia Montană, o altă firmă canadiană exploatează la Certez – bine mersi – resursele de aur tot prin cianurare. Dar nimeni n-a bătut cu PET-ul în asfalt. Niciun procuror nu s-a autosesizat. Nicio rezistentă nu și-a rupt sutienul prin pieţe. Nimeni nu s-a tăvălit pe jos de dragul ozonului și al caprifoiului de pădure. De ce? Pentru că acolo nu există opoziţie la bursă.
Beny Steinmetz e unul dintre cei peste o mie de acţionari ai Gold Corporation, o firmă, cum am mai spus, listată la Bursa din Toronto. Orice ingerinţă în decizia politică se supune legilor drastice ale Bursei. Acolo nu e de joacă. Cum putea să influenţeze el decizia unui Parlament pe o lege specială finanţând campania electorală a unui președinte de altă culoare? E de noaptea minţii. Un simplu jucător nu poate câștiga singur jocul.
Totul se explică în strategia veche a lui Soros de a forma o societate deschisă, cu oameni mereu la dispoziţie, în stare să-i rezolve crizele de gută, biliare sau financiare. Niște aborigeni pregătiţi oricând să intre în cușca cu lei.
Că doar nu a dat loviturile mari pe monede naţionale dintr-o joacă. A avut ceea ce se numește
Și așa a lucrat și-n Guvernul Cioloș. Cu oameni din interior.
Pur și simplu, marele odihnit al neamului, Dacian Cioloș, omul care toată viaţa a mers servit, în orice combinaţii, el neștiind nici cum să-și așeze singur baveţica, le-a făcut practic cadou canadienilor de la Gold Corporation peste 4 miliarde dolari, cât cer pentru că li s-a încălcat un drept legitim, statuat de legile internaţionale, în procesul îndreptat împotriva statului român la Washington. Cioloș de ce nu este chemat cu buletinul în mâini?
Așteptam ca și pe tehnocraţi să-i mai vânture DNA, dar ei, se pare, sunt pilonii protejaţi, de unde ne vine și nouă ideea că, de fapt, anticorupţia nu e decât o formă de zdrobire a adversarului cu chei de parchet, nu cu ialele bursei.
Și aici e tot deranjul. Dacă George Soros nu-și vindea acţiunile de la Gold Corporation, mai erau azi procurorii prin comisii rogatorii și prin cariile din Parchet? Întreb pentru prieteni care rămân trăsniţi: Cum să ai o avere de sute de miliarde de dolari și să o ţii îngropată pentru că un anume Georgel n-are chef să i se influenţeze lui jocurile de pe pieţele de capital?
Dacă vrei să-ţi zdrobești un adversar, nu-l provoca la luptă. Cheamă un serviciu secret, plătește-l și-ţi face desant de procurori, ni-no, ni-no!, de nu mai rămân nici raţele mute.
Morala e: