Săr­bă­toa­re la Aca­de­mia Ro­mână fos­tul de­ţi­nut po­li­tic Ra­du Ci­u­ce­a­nu ce­le­bre­a­ză 90 de ani și 25 de ani de la înfi­in­ţa­rea INST

Romania Libera - - Special - Ilie Bă­des­cu „Gândul meu al cui gând es­te În ce gând, în ce po­ves­te, Îmi aduc amin­te poa­te Că fă­cui par­te din toa­te.”

Insti­tu­tul Nați­o­nal pen­tru Stu­di­ul To­ta­li­ta­ris­mu­lui (INST) al Aca­de­mi­ei Ro­mâne împli­nește azi 25 de ani de la înfi­i­nța­rea sa de că­tre pro­fe­so­rul Ra­du Ci­u­ce­a­nu, azi în vârstă de 90 de ani, su­pra­vi­ețu­i­tor al tem­nițe­lor bo­lșe­vi­ce și lup­tă­tor în Re­zis­te­nța ar­ma­tă an­ti­co­mu­nis­tă a ge­ne­ra­lu­lui Ioan Car­lao­nț (Mișca­rea Nați­o­na­lă de Re­zis­te­nță din Olte­nia).

Insti­tu­tul se re­mar­că prin­tre ce­le ale Aca­de­mi­ei prin do­uă vir­tuți – nu­măr re­dus de cer­ce­tă­tori dar re­a­li­zări ex­ce­pți­o­na­le: 146 de vo­lu­me de pu­bli­ca­te, între ca­re și Enci­clo­pe­dia Re­gi­mu­lui Co­mu­nist din Ro­mânia, și o re­vis­tă de spe­cia­li­ta­te, Arhi­ve­le To­ta­li­ta­ris­mu­lui, ajun­să la nu­mă­rul 50. Bi­bli­o­te­ca INST co­nți­ne pes­te 2.000 de vo­lu­me de is­to­rie, un sfert din aces­tea prin con­tri­buția di­rec­to­ra­tu­lui. Insti­tu­tul es­te ce­le­brat azi în Au­la Aca­de­mi­ei Ro­mâne prin­tr-o se­si­u­ne spe­cia­lă la ca­re iau par­te Pa­triar­hul Ro­mâni­ei, Prea Fe­ri­ci­tul Da­ni­el, Pre­se­din­te­le Aca­de­mi­ei, is­to­ri­cul Ioan Au­rel Pop, aca­de­mi­ci­eni, oa­meni de cul­tu­ră și in­vi­tați din par­tea au­to­ri­tăți­lor nați­o­na­le. L-am ru­gat pe aca­de­mi­cia­nul Ilie Bă­des­cu, di­rec­to­rul Insti­tu­tu­lui de So­ci­o­lo­gie al Aca­de­mi­ei Ro­mâne și mem­bru al Con­si­li­u­lui Ști­i­nți­fic al INST să ne spu­nă câte­va cu­vin­te des­pre ope­ra ști­i­nți­fi­că a lui Ra­du Ci­u­ce­a­nu. (Vic­tor Ron­cea)

La­mu­ra închi­so­ri­lor. Lu­cra­rea măr­tu­ri­si­toa­re a pro­fe­so­ru­lui Ra­du Ci­u­ce­a­nu la INST

Du­pă ce fu­se­se ares­tat și închis 15 ani (plus încă doi, de do­mi­ci­liu obli­ga­to­riu) ca să se stin­gă vla­ga ti­ne­reții sa­le, tână­rul, ce se hră­ni­se din vi­sul de li­ber­ta­te pen­tru nea­mul său, era arun­cat, ia­tă, într-un alt­fel de întu­ne­ric, stârnit pre­cum sti­hia pus­ti­u­lui din afa­ra lu­mii, întu­ne­ri­cul ex­co­mu­ni­că­rii, al mo­rții ci­vi­le. La vene­ra­bi­la vârstă de 90 de ani, pro­fe­so­rul și omul de ma­re fru­mu­sețe mo­ra­lă și ex­traor­di­na­ră pu­te­re spi­ri­tua­lă, ne che­a­mă să fim măr­tu­ri­si­tori împreu­nă cu Dsa și cu sfi­nții închi­so­ri­lor, pe ca­re îi proo­ro­cește tre­cuți în Si­na­xar, ai unei te­ri­bi­le ex­pe­ri­e­nțe co­lec­ti­ve din ve­a­cul nos­tru, ex­pe­ri­e­nța răz­boi­u­lui to­tal împo­tri­va omu­lui și a lui Dum­ne­zeu. La vre­mea împli­ni­rii proo­ro­ci­ei, vom gă­si adău­ga­tă o fi­lă, ime­diat du­pă nu­me­le sfi­nți­lor, în aceiași car­te a me­mo­ri­ei co­lec­ti­ve, sub de­nu­mi­rea: „Dre­pții închi­so­ri­lor”, și prin­tre aceștia se va ci­ti și nu­me­le omu­lui de ma­re se­ve­ri­ta­te cu si­ne, pro­fe­so­rul, is­to­ri­cul, me­mo­ria­lis­tul, ro­man­ci­e­rul și, mai înain­te de toa­te, drep­tul întru su­fe­ri­nța nea­mu­lui său, Ra­du Ci­u­ce­a­nu. Când a cre­at Insti­tu­tul pen­tru stu­di­ul to­ta­li­ta­ris­mu­lui a lă­sat să se înțe­le­a­gă cel puțin trei lu­cruri: 1) stu­di­ul fă­ră ură și păr­ti­ni­re, si­ne ira et stu­dio, cum ne îndru­mă bă­trânul Ta­ci­tus, al re­gi­mu­ri­lor de opre­si­u­ne și crun­tă re­pri­ma­re, es­te sin­gu­ra ca­le ca­re ne fe­rește de is­pi­ta răz­bu­nă­rii fi­in­dcă ne înzes­tre­a­ză cu me­mo­ria ade­vă­ru­lui și ade­vă­rul nu es­te răz­bu­nă­tor ci eli­be­ra­tor, (așa pu­tem tâlcui ce­re­rea pe ca­re ne-a adre­sat-o, de din­co­lo de moar­tea tru­pe­as­că, un alt sfânt ne­ca­no­ni­zat al închi­so­ri­lor co­mu­nis­te, Mir­cea Vul­că­nes­cu: „Și să nu ne răz­bu­nați”!); 2) stu­di­ul su­fe­ri­nței din închi­so­ri­le co­mu­nis­te ne va li­niști su­fle­tul fi­in­dcă va con­tri­bui la tri­um­ful ști­i­nței măr­tu­ri­si­toa­re ca­re es­te din nou eli­be­ra­toa­re și lu­mi­noa­să, drept-lu­mi­noa­să căci ade­ve­rește că în cum­pli­te­le ce­lu­le din închi­so­ri­le co­mu­nis­te a su­fe­rit eli­be­ra­tor însuși Hris­tos Dom­nul; 3) epis­te­mo­lo­gia ști­i­nței închi­so­ri­lor es­te ca­lea că­tre „învăță­tu­ra cea bu­nă“, ca­re pu­ne în fi­e­ca­re cu­noști­nță și în tot îndem­nul, de­o­da­tă cu ade­vă­rul, mul­tă cre­di­nță, iu­bi­re, sme­re­nie, ier­ta­re și nă­dej­de. Viața aces­tui om mi­nu­nat, is­to­ri­cul și das­că­lul su­fe­ri­nței îndrep­tă­toa­re, le-a cu­mu­lat, ca cer­ce­tă­tor și îndru­mă­tor, pe toa­te aces­tea și s-a fă­cut pe si­ne fla­că­ră și foc lă­mu­ri­tor pen­tru noi, pen­tru toți iu­bi­to­rii de ade­văr și de neam. Și-a iu­bit nea­mul cu prețul unei ti­ne­reți mu­ta­tă în închi­soa­rea anu­me iz­vo­di­tă de cei ce urăsc nea­mu­ri­le și pe Dum­ne­zeu, a trăit du­pă mo­de­lul la­mu­rei (prin ca­re avem pil­da fo­cu­lui lă­mu­ri­tor ca să se ale­a­gă au­rul cu­rat), a su­pra­vi­ețu­it du­pă mo­de­lul lăs­ta­ru­lui prin ca­re odrăs­lește viața trun­chi­u­lui întreg, ce­ea ce l-a fă­cut me­reu tânăr, cu fi­e­ca­re prag al tim­pu­lui, pre­cum însuși măr­tu­ri­sește, pres­chim­bând măr­tu­ria în cea mai fru­moa­să ura­re: „vă măr­tu­ri­sesc că mă simt mai tânăr de­cât ori­când, ce­ea ce vă do­resc și vo­uă. Aș vrea să văd ti­ne­rii Ro­mâni­ei învățând din jert­fa noas­tră pen­tru că nu­mai în ei și în pu­te­rea Dom­nu­lui ne mai stă spe­ra­nța.“

Vă pur­tăm în su­flet, iu­bi­te Dle Pro­fe­sor, cu nă­dej­dea că în toa­tă că­lă­to­ria noas­tră se va fi re­pe­tat, și în drep­tul nos­tru, în vreo for­mă ne­cer­ce­ta­tă, ade­ve­ri­rea Dom­nu­lui nos­tru Ii­sus Hris­tos: „străin am fost și M-aţi pri­mit; în tem­ni­ţă am fost și aţi venit la Mi­ne” (Ma­tei, 25, 35-36). Ne aso­ci­em și noi nă­dej­dii Dom­ni­ei Voas­tre că to­tuși mar­ti­rii din închi­so­ri­le an­ti­cris­tu­lui bo­lșe­vic vor tre­ce, cu nu­me și fă­ră de nu­me, cât de cu­rând, în Si­na­xar, poa­te chiar de­o­da­tă cu sfi­nți­rea Ca­te­dra­lei Mântu­i­rii Nea­mu­lui. Dom­nul are gri­jă de Sfi­nții Săi și înfri­coșă­to­rul Său de­get îi va înscrie când­va în Si­na­xa­rul de pe pă­mânt fi­in­dcă în cel din cer de­ja sunt no­tați. Prin mu­ce­ni­cii și mar­ti­rii tem­nițe­lor co­mu­nis­te a tre­cut toa­tă ex­pe­ri­e­nța și toa­tă su­fe­ri­nța cea din ve­ac a nea­mu­lui ro­mânesc. Încât, la fi­na­lul aces­tor prea-sme­ri­te gânduri aș adău­ga pa­tru ver­suri ale lui Arghe­zi, fi­in­dcă simt că aces­tea ar pu­tea fi așe­za­te într-o pre­față a me­mo­ria­lis­ti­cii pro­fe­so­ru­lui și măr­tu­ri­si­to­ru­lui Ra­du Ci­u­ce­a­nu:

La mu­lți ani de bi­ru­i­nță Insti­tu­tu­lui pe ca­re-l îndru­mați și de­o­po­tri­vă Dom­ni­ei Voas­tre, Dom­nu­le pro­fe­sor și om mi­nu­nat, Ra­du Ci­u­ce­a­nu, și când vă fac ace­as­tă sme­ri­tă ura­re mă și gră­besc să adaug, ade­ve­rind împreu­nă cu psal­mis­tul: „înnoi-se-vor ca ale vul­tu­ru­lui ti­ne­reți­le ta­le”!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.