Inte­lec­tua­li­ta­tea ri­si­pi­tă

Romania Libera - - Opinii - MA­RI­US GHI­LE­ZAN pa­tria a pri­ori

Pre­zent la emi­si­u­nea „Ro­mânia 9“de la TVR 1, luni se­a­ră, am avut câte­va schim­buri de re­plici cu un in­te­lec­tual altă­da­tă res­pec­tat. De­venit ana­list al Re­a­li­tă­ţii, s-a însi­ro­pat cu za­ţul pro­pa­gan­dei. Era de ne­re­cu­nos­cut de un­de atâtea con­vin­geri. Un lup­tă­tor cu ar­gu­men­te fi­ne împo­tri­va cla­si­ci­ză­rii li­te­ra­tu­rii ro­mâne, un post­mo­dern cu ștaif și po­le­mi­că dem­nă de pos­tu­mani, s-a co­bo­rât în cri­ti­ca ra­ţi­u­nii po­li­ti­ce, fă­ră a se eli­be­ra de zgu­ra ide­o­lo­gi­ei. Îl ve­dea pe Drag­nea vi­no­vat până și pen­tru pârli­rea mis­tre­ţi­lor și ar­de­rea lor pe ru­gul vână­to­resc, de par­că vână­toa­rea a de­venit o ac­ţi­u­ne ile­ga­lă. Omul pă­rea po­se­dat de mi­si­u­ne. Din ca­fe­giu cri­tic, a de­venit lus­tra­giu al pla­to­u­ri­lor cu sco­bi­tori înţe­pă­toa­re în gâtul Ma­re­lui vână­tor, cu­nos­cut până mai ieri ca ma­re ști­u­car.

Pe vre­mea când păs­to­rea ce­na­clul de luni, in­te­lec­tua­lul avea ra­fi­na­ment. Cri­ti­ca lui era o înăl­ţa­re. Eru­di­ţia lui pă­rea de nea­tins de par­ti­cu­la­rii scri­su­lui. Sti­lul îi con­fe­rea o au­ră, pro­mi­tea să de­vi­nă no­ul ma­gis­tru al is­to­ri­ei li­te­ra­re.

A co­bo­rât din Pan­the­on di­rect în are­na cu lei. Din in­te­lec­tual cri­tic, a de­venit pro­pa­gan­dist de ser­vi­ciu. Mă tot mi­ram de un­de are atâtea cer­ti­tu­dini că Drag­nea e pa­tro­nul Tel Drum. Între­bări suc­ce­si­ve nu i-au pu­tut scoa­te vreo pro­bă. Nici că între ure­chi­le mis­tre­ţi­lor s-ar fi aflat ac­ţi­u­ni­le la pur­tă­tor ale omu­lui ca­re sfi­de­a­ză prin­tre mus­tă­ţi jur­na­liștii noi­lor vre­muri, în ca­re între­bă­ri­le sunt șop­ti­te prin cas­că, nu li­ber ale­se, ca pe tim­pu­ri­le pre­sei de altă­da­tă.

Optze­cis­tul își con­su­mă tim­pul prin pla­to­uri. Trăi­ește în bu­la cru­ci­fi­că­rii zil­ni­ce a li­de­ru­lui PSD. Nu poa­te ieși. E ca un gla­dia­tor pre­gă­tit să sfâșie. Și-a pi­er­dut spi­ri­tul po­le­mic, ar­mu­ra fi­nă a cu­vin­te­lor meșteșu­gi­te, cri­ti­ca de re­zo­nan­ţă a pus-o cus­to­de în că­su­ţa cu an­te­nu­ţe din pă­du­re. Ila­ri­ta­tea po­e­ti­că s-a pi­er­dut. Omul con­fir­mă pla­ti­tu­dini, fă­ră a-și da se­a­ma că Tel Drum e o ţin­tă de ru­tă, o de­via­ţie de tra­seu, ni­ci­de­cum un Axis Mun­di.

Tot pe te­le­vi­zi­u­nea de pro­pa­gan­dă a sis­te­mu­lui a apă­rut în ul­ti­ma pe­ri­oa­dă un alt in­te­lec­tual cri­tic, lo­ţi­u­ne aci­dă, ca­re i-a fă­cut pe pro­tes­ta­tari pro­tes­tan­ţi. Ce-i la gu­ra lui e ca la ca­pra po­du­lui. Me­mo­ria co­lec­ti­vă e scur­tă. Bo­bo­rul de te­le-wat­ch nu știe că, în ur­mă cu vreo do­uă de­ca­de, lup­ta pen­tru adu­ce­rea mi­ne­ri­lor la Bu­cu­rești, deși vre­mu­ri­le se schim­ba­se­ră. Slu­jea la Ili­es­cu, la fel cum slu­jește azi slu­ji­rea pu­ră, acel ni­meni de ca­li­bru împă­ră­tesc, fă­ră ţoa­le pe el, dar pre­zen­tat drept ma­gis­tru al sal­vă­rii.

Des­pre omul cu lo­ţi­uni fi­ne, ca­re ve­de într-un că­lău slu­ji­rea pu­ră, n-ai ce să mai zici. S-au scris to­muri des­pre cum a înăl­ţat in­ju­ria la rang de vir­tu­te. E omul le­gat de un tre­cut. Doar o sim­plă fo­to­gra­fie cu Bru­can din 1990 ne dă de gândit da­că nu a fost pre­gă­tit pen­tru dre­ap­ta con­tra­fă­cu­tă.

Inte­lec­tua­lii din Vest au fie fra­ze me­mo­ra­bi­le, fie șco­li de gândi­re. Unii sunt de stânga, alţii de dre­ap­ta. Ni­meni nu re­cu­noaște însă apar­te­nen­ţa la mișca­rea năși­tă pe Mon­te Ve­ri­tas într-o toam­nă des­nu­dă. Co­bo­rârea de la ca­te­dră în ca­na­lul de sis­tem e pen­tru mul­ţi si­nu­ci­de­re pu­ră. Pre­fe­ră ae­rul înăl­ţi­mi­lor, ten­si­u­ni­lor de mo­ment.

Ște­fan Au­gus­tin Doi­naș a scris „Mis­tre­ţul cu col­ţi de ar­gint“. Vână­to­rul era doar su­ge­rat. Dar da­că i-ar fi pro­nun­ţat di­rect nu­me­le nu șiar fi pi­er­dut din au­ra mis­te­ru­lui? A fost un opo­zant tă­cut. Nu și-a ri­di­cat di­si­den­ţe. N-a fă­cut din re­zis­ten­ţa prin cul­tu­ră o for­mă de dis­to­pie axi­o­lo­gi­că. Nici n-a avut un Jur­nal se­cret, ars de to­va­rășii din Se­cu­ri­ta­te.

Un alt in­te­lec­tual de la Hu­ma­ni­tas s-a sim­ţit da­tor (sau împins) la ana­li­ză po­li­ti­că. Omul pa­re că n-are de ales. Sub Li­i­ce­a­nu – ide­o­lo­gie pu­ră – scri­i­to­rii buni de­vin sub dra­pel. Se scot ul­ti­mii rândași la rânit graj­du­ri­le lui Au­gias. E semn că sim­briașii Po­po­tei și cu­cu­ve­le­le sis­te­mu­lui nu-s de-ajuns. Sis­te­mul a scos ar­ti­le­ria grea din rându­ri­le pres­ti­gi­oși­lor ca­re își tran­sfe­ră au­ra de cre­di­bi­li­ta­te că­tre un hău nu­mit gu­vern pa­ra­lel. Da­că-i între­bi pen­tru ci­ne lup­tă, n-au răs­puns. Sunt doar cu veni­nul în din­ţi și cu an­che­ta pe What­sApp.

In­te­lec­tua­lul – se zi­ce – es­te omul ca­re are îndoi­e­li, doar pros­tul e po­se­dat de cer­ti­tu­dini.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.