Va apă­ra ci­ne­va, cum­va, Ro­mânia de in­to­le­ra­bi­la ei înjo­si­re de că­tre Bru­xel­les?

Romania Libera - - Opinii -

Deși, ori de câte ori a fost ne­voie din punc­tul de ve­de­re al in­te­re­se­lor pe ca­re le ur­mă­resc, n-au ezi­tat să-și dea ara­ma pe față pen­tru a tra­ta Ro­mânia așa cum o con­si­de­ră, o co­lo­nie, mai zi­le­le tre­cu­te ko­mi­sa­rii de tip so­vi­e­tic de la Bru­xel­les au fă­cut-o de oaie rău de tot. Au im­pus Ro­mâni­ei ce­ri­nțe im­pe­ra­ti­ve ca­re, fă­ră încon­jur spus, nu pot fi adre­sa­te de­cât unei co­lo­nii, și nu unui stat mă­car cât de cât su­ve­ran sau, cum pre­tind ei înșiși pe la UE, par­te­ner. Au or­do­nat pur și sim­plu re­tra­ge­rea unor le­gi de­ja adop­ta­te de Par­la­ment și apro­ba­te de Cur­tea Con­sti­tuți­o­na­lă, au ce­rut opri­rea pro­ce­du­ri­lor de­ja de­cla­nșa­te de re­vo­ca­re a pro­cu­ro­ru­lui ge­ne­ral, pre­cum și alte ase­me­nea ca­re im­pli­că fă­ră echi­voc ne­res­pec­ta­rea Con­sti­tuți­ei sau a unor pro­ce­duri sta­bi­li­te prin le­gi, ce­ea ce es­te nu nu­mai inac­cep­ta­bil pen­tru un stat su­ve­ran, dar și im­po­si­bil de apli­cat din punct de ve­de­re ju­ri­dic și chiar teh­nic. Să nu de­li­răm însă: toa­te aces­te ce­ri­nțe sunt per­fect po­tri­vi­te, te­o­re­tic și prac­tic, în ca­zul unei co­lo­nii! Aban­do­na­rea pos­tu­rii cu­ren­te de pă­ri­nți „mântu­i­tori“în fa­voa­rea pos­tu­rii de stă­pâni co­lo­nia­liști, atunci când nu le con­vi­ne ce­va, dar nu mai au altă ca­le, îi ex­pu­ne de fapt si­tuați­ei de a re­cu­noaște, vrând-ne­vrând, că Ro­mânia es­te o co­lo­nie! Indi­fe­rent da­că se vor fa­ce că nici us­tu­roi n-au mâncat, nici gu­ra nu le mi­roa­se, eri­ja­rea fă­ră echi­voc în stă­pâni de scla­vi le de­ran­je­a­ză, ori­cât ar pă­rea de cu­ri­os, tre­bu­ri­le. Mai pre­cis, pro­pri­i­le min­ci­uni! În rup­tul ca­pu­lui nu vor să re­cu­noas­că Ro­mânia drept o co­lo­nie, chiar da­că așa o con­si­de­ră și așa se com­por­tă cu ea! Re­cu­nos­când-o drept co­lo­nie, ar tre­bui să-i preia ad­mi­nis­tra­rea! Ță­ri­le ves­ti­ce, ale că­ror in­te­re­se le re­pre­zin­tă, dețin pro­pri­e­ta­tea în punc­te­le și sec­toa­re­le stra­te­gi­ce din Ro­mânia. Și, deci, de­ci­zia! Dar fug, pre­cum dra­cu’ de tă­mâie, de pre­lua­rea ad­mi­nis­trați­ei! De ce? Sunt trei mo­ti­ve. Lă­sând-o în se­a­ma ro­mâni­lor, îi cos­tă mai puțin (de­cât, de pil­dă, o ad­mi­nis­trație străi­nă plă­ti­tă ca în ță­ri­le de ori­gi­ne). Și, mai ales, se evi­tă ast­fel ori­ce răs­pun­de­re, ro­mânii pu­tând fi, ca ata­re, fă­cuți ei de vi­nă de toa­te re­le­le din lu­me. Vi­no­vații de ser­vi­ciu! Jus­tiția es­te cheia lor de in­te­res, căci ace­as­ta des­co­pe­ră doar in­frac­tori ro­mâni și ni­ci­un străin. Ce­ea ce es­te ilo­gic, în mă­su­ra în ca­re străi­nii sunt la bu­toa­ne­le de­ci­zi­ei. În sfârșit, mai es­te vor­ba de înspăi­mântă­toa­rea ipo­cri­zie a ko­mi­sa­ri­lor de la Bru­xel­les. Cum să se mai vor­be­as­că în se­co­lul XXI de co­lo­nii?! De fapt, însă, la adă­pos­tul fal­sei su­ve­ra­ni­tăți a Ro­mâni­ei, i se pot im­pu­ne aces­teia ex­pe­ri­men­te des­ca­li­fi­can­te, ca­re ar su­na rău pen­tru stă­pânii înșiși în ca­zul co­lo­ni­i­lor, dar ca­re așa pot pă­rea asu­ma­te de sta­te­le, chi­pu­ri­le, su­ve­ra­ne!

Re­cu­noaște­rea sta­tu­tu­lui de co­lo­nie al Ro­mâni­ei ar pu­ne ca­păt cir­cu­lui ca­re se joa­că aici cu ale­geri, par­ti­de po­li­ti­ce, Par­la­ment, Preșe­di­nție sau Gu­vern! Ar exis­ta un gu­ver­na­tor străin ca­re ar in­di­ca ce­ea ce să se fa­că și cu asta bas­ta! Dar, vai!, așa ce­va ar însem­na asu­ma­rea de res­pon­sa­bi­li­tăți și aban­do­na­rea pro­fi­ta­bi­lei ipo­cri­zii de tip Bru­xel­les ca­re ce­re su­pu­ne­re în nu­me­le de­mo­crați­ei. O in­com­pa­ti­bi­li­ta­te grețoa­să!

Pre­o­cu­pați până la Dum­ne­zeu de a opri cu ori­ce preț în mo­men­tul ac­tual pro­li­fe­ra­rea unor ex­pe­ri­e­nțe pen­tru ei pe­ri­cu­loa­se, pre­cum ce­le de la Va­rșo­via sau Bu­da­pes­ta, stă­pânii de la Bru­xel­les ai unei Ro­mânii ce apa­re că flu­i­e­ră în bi­se­ri­că nu pu­te­au lă­sa în mâna aces­teia preșe­di­nția se­mes­tria­lă ro­ta­ti­vă a UE, chiar da­că ace­as­ta es­te o pu­ră for­ma­li­ta­te, cu ni­ci­un rol re­al sau vreun im­pact. A im­pu­ne ofi­cial un ase­me­nea lu­cru – even­tual prin vot în Con­si­li­ul Eu­ro­pe­an – pu­nea pro­ble­me, pu­tând ge­ne­ra efec­te ad­ver­se în con­tex­tul Bre­xit și al ati­tu­di­ni­lor de pe la Va­rșo­via și Bu­da­pes­ta: în lo­cul vi­za­tei pe­dep­siri a Ro­mâni­ei se pu­tea obți­ne, dim­po­tri­vă, o zgândă­ri­re a ten­di­nțe­lor de in­de­pen­den­ti­za­re sau chiar de de­zer­ta­re! Să nu ne îmbă­tăm însă cu apă re­ce în le­gă­tu­ră cu vreo so­li­da­ri­za­re cu Ro­mânia, dar exis­tă te­a­ma că poți fi tu mâi­ne în lo­cul ei. Și-atunci s-a ape­lat la so­luția de a se mi­za pe ex­traor­di­na­rul con­curs po­li­tic tră­dă­tor in­tern, fă­ră egal în ță­ri­le din UE: o fo­rța­re a că­de­rii Gu­ver­nu­lui, chiar prin or­ga­ni­za­rea unui anu­mit fel de lo­vi­tu­ră de stat su­sți­nu­tă ex­tern, ur­mând ca no­ua for­mu­lă gu­ver­na­men­ta­lă să fa­că tot ce­ea ce îi ce­re Bru­xel­les-ul. Și aici es­te însă un risc. Dă­râma­rea im­pu­să din afa­ră a gu­ver­nă­rii ar vic­ti­mi­za PSD și i-ar crea atuuri la vi­i­toa­re­le ale­geri. Ce con­te­a­ză însă pen­tru ko­mi­sa­rii so­vi­e­tici de la Bru­xel­les! Vor anu­la re­zul­ta­te­le vo­tu­lui po­pu­lar ca­re nu le con­vin! Păi ce, n-au mai fă­cut-o de­ja la re­fe­ren­du­mul din 2012?! Nu es­te clar?! Ro­mânia es­te o co­lo­nie!

Actua­lul epi­sod al ra­por­tu­ri­lor cu ko­mi­sa­ria­tul de tip so­vi­e­tic de la Bru­xel­les su­bli­nia­ză obli­gația im­pe­ra­ti­vă, de bun-si­mț, a des­pă­rți­rii de UE. În mod nor­mal, la cât de răi și no­ci­vi sun­tem con­si­de­rați, ar tre­bui să ne aștep­tăm să ne dea ei afa­ră, ca să sca­pe de noi, ei, ne­pri­hă­niții, „mântu­i­to­rii“! Dar de­ge­a­ba ne-am aștep­ta la așa ce­va, căci cum ne-ar mai pu­tea ju­ghini și jec­măni?! Doar din­lăun­trul UE au cer­ti­tu­di­nea că ne pot mânca de vii! Așa că ho­tă­rârea apa­rți­ne Ro­mâni­ei. E o ches­ti­u­ne de dem­ni­ta­te nați­o­na­lă, de dem­ni­ta­te uma­nă! Ci­ne însă s-o iniți­e­ze și s-o înfăp­tu­ias­că?! Ne­a­mțul Io­han­nis? Sau te­le­or­mă­nea­nul Drag­nea, fa­bri­can­tul pe ban­dă ru­lan­tă de ca­do­uri pen­tru ca­pi­ta­lul străin (de la așa-zi­se­le „re­la­xări“fis­ca­le și înjo­si­toa­re­le re­de­vențe în ex­ploa­tă­ri­le ga­zei­fe­re până la de­res­pon­sa­bi­li­za­rea so­cia­lă to­ta­lă a ca­pi­ta­lu­lui prin arun­ca­rea con­tri­buți­i­lor so­cia­le doar în cârca an­ga­ja­tu­lui)?

Re­a­list pri­vind lu­cru­ri­le, Ro­mânia de fapt nu poa­te fa­ce mai ni­mic sin­gu­ră, chiar da­că ar fi pli­nă de eroi. Inter­nați­o­nal, însă, da­că Ro­mânia va fi lă­sa­tă să fie înjo­si­tă, pre­cum au con­ce­put Tim­mer­mans și alți ko­mi­sari de tip so­vi­e­tic, de că­tre ciz­ma ne­mțe­as­că și lus­tru­i­to­rii ei de pe la Bru­xel­les și Vi­e­na, înse­am­nă că mi­nu­na­te­le și mult cânta­te­le par­te­ne­ria­te stra­te­gi­ce ale Ro­mâni­ei cu SUA și Isra­e­lul nu va­lo­re­a­ză nici cât o ce­a­pă de­ge­ra­tă sau re­pre­zin­tă doar o go­go­riță din punc­tul de ve­de­re al in­te­re­se­lor re­a­le, și nu al ce­lor trâmbița­te, ale res­pec­ti­ve­lor pu­teri față de Ro­mânia. Ba, în con­tex­tul ten­si­o­nat al zi­le­lor noas­tre, la ca­re Ro­mânia nu a con­tri­bu­it cu ni­mic, ci în ca­re doar plă­tește oa­le­le spar­te, înse­am­nă de fapt că, pen­tru Ro­mânia, Do­nald Trump ori Bi­bi Ne­ta­nya­hu spun ei că exis­tă, dar nici nu exis­tă!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.