De la „Afa­ce­rea Est“la po­vești din Est

Romania Libera - - Timp Liber - Ma­ria Ca­pe­los

Igor Co­bi­le­an­ski, re­gi­zo­rul ca­re a sem­nat „Afa­ce­rea Est“, dar și se­ria­le­le „Umbre“și „Hac­ker­vil­le“, par­ti­ci­pă la re­a­li­za­rea unui do­cu­men­tar co­lec­tiv des­pre Ro­mânia, pe ur­me­le unui fo­to­graf in­ter­be­lic.

„ Să trec prin așa de mul­te lo­curi ro­mânești din Mol­do­va, Ba­sa­ra­bia și Ucrai­na, să încerc să le înțe­leg, să întreb și să aflu ce s-a întâmplat cu ele în ul­ti­ma su­tă de ani... pen­tru mi­ne înse­am­nă foar­te mult. Pi­e­tre­le nu s-au schim­bat. Deși mul­te s-au schim­bat între timp“, spu­ne re­gi­zo­rul ba­sa­ra­be­an Igor Co­bi­le­an­ski, unul din­tre ci­neaștii ca­re re­fac dru­mul fo­to­gra­fu­lui ger­man Kurt Hi­el­scher, ar­tis­tul ca­re a pre­zen­tat Eu­ro­pei, în 1933, o Ro­mânie re­cent de­veni­tă ma­re. A re­zul­tat unul din­tre ce­le mai preți­oa­se al­bu­me ale tim­pu­lui, con­si­de­rat de cro­ni­ca­rii vre­mii drept cea mai fru­moa­să și mai ele­gan­tă car­te ti­pă­ri­tă pe con­ti­nent până atunci.

Pu­nând față în față tre­cu­tul și pre­zen­tul, proi­ec­tul „O că­lă­to­rie de 100 de ani“es­te o iniția­ti­vă a Fun­dați­ei „Do­me­ni­ul Ote­te­lișa­nu“, ce se de­ru­le­a­ză în par­te­ne­riat cu Mi­nis­te­rul Cul­tu­rii și Iden­ti­tății Nați­o­na­le pen­tru ani­ver­sa­rea Cen­te­na­ru­lui Ro­mâni­ei. Cum ara­tă astă­zi lo­cu­ri­le fo­to­gra­fia­te de Kurt Hi­el­scher în 1930? Es­te o între­ba­re la ca­re răs­pund mai mul­te do­cu­men­ta­re re­a­li­za­te în ca­drul aces­tui proi­ect, prin­tre ele nu­mă­rându-se și cel la ca­re lu­cre­a­ză Igor Co­bi­le­an­ski.

De la Su­ce­a­va la Fântâna Albă

Es­te dru­mul pen­tru ca­re Igor Co­bi­le­an­ski a tre­cut prin Mol­do­va, Ba­sa­ra­bia și Ucrai­na, a fil­mat în Co­drii Cos­mi­nu­lui, în zo­na Cer­năuți­lor, pe dru­muri fo­res­ti­e­re im­po­si­bi­le, sau în re­zer­vația de zim­bri de la Ne­a­mț, un loc în ca­re oa­me­nii se stră­du­i­esc să re­pa­re pă­ca­te mai ve­chi. „Ca un semn de ier­ta­re, încer­căm să tri­mi­tem zim­brii îna­poi în săl­bă­ti­cie. Să nu mai su­fe­re. Dar ei se tot întorc. Pen­tru că, între timp, s-au obișnu­it cu su­fe­ri­nța“, spu­ne Igor. A stat de vor­bă cu ul­ti­mul ar­me­an de la Su­ce­a­va. Si­gur, es­te vor­ba de o ge­ne­ra­li­za­re sim­bo­li­că, o nos­tal­gie la dis­pa­riția uneia din­tre ce­le mai mari co­mu­ni­tăți ar­me­nești din Ro­mânia. La Su­ce­a­va nu mai exis­tă nici bi­se­ri­ci­le, nici ar­me­nii din Stra­da Ma­re sau Mi­că Arme­neas­că. A ră­mas să vor­be­as­că des­pre toa­te aces­tea doar un mu­zeu mo­dest, în ca­re pa­re să nu in­tre ni­meni ni­ci­o­da­tă. Va fi deci po­ves­tea unei dis­pa­riții. O lu­me ca­re dis­pa­re. A fil­mat, la Fântâna Albă, fai­moa­sa bi­se­ri­că fo­to­gra­fia­tă de Hi­el­scher, im­pu­nă­toa­re ca o ca­te­dra­lă și con­stru­i­tă când­va cu gra­nit și pia­tră adu­se de la Mos­co­va. Astă­zi es­te pus­tie, pă­ră­si­tă, pur­tând cu ea o tris­tețe co­pleși­toa­re, adâncă. Igor Co­bi­le­an­ski a fil­mat groa­pa co­mu­nă în ca­re au fost când­va arun­cați de-a val­ma să­te­nii împușcați în 1941 la Fântâna Albă pen­tru că do­re­au să tra­ver­se­ze fron­ti­e­ra că­tre Ro­mânia.

„Când am înce­put ace­as­tă că­lă­to­rie, nu eram pe de­plin co­nști­ent ca­re va fi pro­fun­zi­mea, im­por­ta­nța ei. Când stai o lu­nă și fi­er­bi în ace­lași suc, gândin­du-te la ace­le­ași lu­cruri, ai la un mo­ment dat niște re­ve­lații. Iar pen­tru mi­ne, ca ba­sa­ra­be­an, înse­am­nă foar­te mult asta. Ro­mânia înse­am­nă mult mai mult de­cât o ce­tățe­nie sau o ța­ră. Să trec prin toa­te aces­te lo­curi și să le înțe­leg, să întreb și să aflu ce s-a întâmplat cu ele în ul­ti­ma su­tă de ani a fost o încăr­ca­re pu­ter­ni­că a unor ba­te­rii emoți­o­na­le. Știu, sunt vor­be înflă­că­ra­te și ar­hi­cu­nos­cu­te, însă nu știu cum ar pu­tea fi spus mai bi­ne ce­ea ce simt“, spu­ne Igor Co­bi­le­an­ski.

O că­lă­to­rie pe ur­ma lui Kurt Hi­el­scher

Artiștii por­niți în ace­as­tă că­lă­to­rie – pro­fe­si­o­niști în ci­ne­ma­to­gra­fie, ar­tă fo­to­gra­fi­că, de­sign di­gi­tal, li­te­ra­tu­ră, ală­turi de is­to­rici și do­cu­men­ta­riști – și-au luat ca re­per fo­to­gra­fi­i­le re­a­li­za­te de Kurt Hi­el­scher.

„Es­te un mo­ment ab­so­lut fan­tas­tic, re­ve­la­to­riu, atunci când ajun­gi exact în lo­cul în ca­re a stat fo­to­gra­ful ger­man acum 80 de ani și încerci să emiți din exact ace­e­ași per­spec­ti­vă, cu ace­e­ași fo­ca­lă… Te între­bi de ce o fi ales exact lo­cul ăla, de ce nu s-a dus mai în stânga sau mai în dre­ap­ta cu doi-trei me­tri. Obser­vi cum s-au schim­bat lu­cru­ri­le în ju­rul obi­ec­tu­lui fo­to­gra­fiat. E o co­mu­ni­ca­re aproa­pe po­e­ti­că. E ca și cum ai vor­bi cu ci­ne­va fă­ră să-l cu­noști, dar ca­re îți es­te foar­te aproa­pe și îți es­te foar­te drag. Înțe­le­gi oa­me­nii și lo­cu­ri­le prin ochii tăi, dar și prin ochii lui. (...) Din toa­te per­spec­ti­ve­le, mi se pa­re foar­te fru­mos ce s-a întâmplat. Iar po­si­bi­li­ta­tea de a po­ves­ti des­pre ele și alto­ra es­te fa­bu­loa­să. Să va­dă și ei ce am vă­zut eu, să au­dă ce-am au­zit eu și, da­că es­te fă­cut bi­ne, să sim­tă, poa­te, ce am si­mțit eu. (...) Es­te o ex­pe­ri­e­nță uni­că pen­tru mi­ne“, spu­ne Igor Co­bi­le­an­ski.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.