Alian­ţa Ro­mâni­ei cu Po­lo­nia, sin­gu­rul in­te­res ge­os­tra­te­gic al SUA în Eu­ro­pa

Romania Libera - - Actualitate - Adrian Pa­nai­te.

Inte­re­se­le de se­cu­ri­ta­te ale Eu­ro­pei Occi­den­ta­le au de­venit di­ver­gen­te fa­ţă de ce­le ale SUA, su­per­pu­te­re ca­re se ba­ze­a­ză ca alia­ţi în ace­as­tă par­te de lu­me pe Po­lo­nia şi Ro­mânia în încer­ca­rea de a li­mi­ta ori­ce as­pi­ra­ţii de he­ge­mo­nie ale Ru­si­ei. Ge­or­ge Fri­ed­man, fon­da­to­rul fur­ni­zo­ru­lui de in­for­ma­ţii şi prog­no­ze ge­os­tra­te­gi­ce Strat­for, a ex­pli­cat stu­den­ţi­lor ro­mâni de la Școa­la Nați­o­na­lă de Stu­dii Po­li­ti­ce și Admi­nis­tra­ti­ve (SNSPA), cu o sin­ce­ri­ta­te bru­ta­lă, no­ul con­text ge­o­po­li­tic, ca­re sunt inte­re­se­le ame­ri­ca­ne în zo­nă, ca­re sunt mar­je­le de ac­ţi­u­ne pe ca­re le au şi până un­de să avem aştep­tări ca alia­ţi.

Fri­ed­man, ab­sol­vent al Ci­ty Col­le­ge of New York şi doc­tor în şti­in­ţe po­li­ti­ce la Cor­nell Uni­ver­si­ty, se ui­tă la pre­vi­zi­u­ni­le sa­le din anul 2007 şi spu­ne că aces­tea s-au ade­ve­rit. El afir­ma atunci că Ru­sia se va ri­di­ca din nou şi va re­de­ve­ni agre­si­vă. Sin­gu­rul răs­puns de apă­ra­re va fi proi­ec­tul Inter­ma­ri­um, pro­mo­vat ini­ţial în pe­ri­oa­da in­ter­be­li­că de ge­ne­ra­lul po­lo­nez Józef Pił­sud­ski, erou al re­câşti­gă­rii in­de­pen­den­ţei Po­lo­ni­ei, şi ca­re ar tre­bui să cu­prin­dă spa­ţi­ul din­tre Ma­rea Bal­ti­că şi Ma­rea Ne­a­gră.

„Mă­ri­le vor de­ve­ni cri­ti­ce, iar ţă­ri­le din­tre ele vor avea un in­te­res co­mun şi ne­ce­si­ta­tea de a ac­ţi­o­na împreu­nă”, spu­ne ge­os­tra­te­gul ame­ri­can, adău­gând că SUA vor de­ve­ni par­te a aces­tei struc­turi in­for­ma­le. Spre de­o­se­bi­re de alte păr­ţi ale Eu­ro­pei, Po­lo­nia şi Ro­mânia con­te­a­ză, ace­as­ta fi­ind cea mai im­por­tan­tă alian­ţă ge­o­po­li­ti­că din zo­nă, în opi­nia ame­ri­ca­ni­lor. Năs­cut la Bu­da­pes­ta în anul 1949, Fri­ed­man spu­ne că şi Unga­ria ar tre­bui să de­vi­nă par­te a proi­ec­tu­lui, dar mo­men­tan ale­ge să-şi joa­ce pro­pri­ul joc.

Ca­re sunt inte­re­se­le (eter­ne) ale Ame­ri­cii

SUA sunt o pu­te­re in­su­la­ră. Ime­diat ce pu­ne pi­ci­o­rul pe pă­mânt, es­te co­ple­şi­tă nu­me­ric şi pu­să în pe­ri­col. Ame­ri­ca de Nord es­te o in­su­lă între do­uă oce­a­ne. „Voi trăi­ţi şi mu­ri­ţi în func­ţie de Car­pa­ţi. Noi mu­rim şi trăim în func­ţie de Atlan­tic şi Pa­ci­fic”, spu­ne Fri­ed­man, ca­re înain­te de a se lan­sa în eco­no­mia pri­va­tă a lu­crat pen­tru o se­rie de en­ti­tă­ţi gra­vi­tând în ju­rul De­par­ta­men­tu­lui Apă­ră­rii al SUA.

Po­li­ti­ca ex­ter­nă ame­ri­ca­nă a avut con­stan­ţă în ul­ti­ma su­tă de ani, cu do­uă obi­ec­ti­ve: pri­mul es­te ca SUA să fie pu­te­re do­mi­nan­tă la Atlan­ti­cul de Nord şi Pa­ci­fic prin for­ţa flo­tei sa­le co­mer­cia­le, iar al doi­lea ace­la de a nu lă­sa ni­cio pu­te­re he­ge­mo­ni­că să se ri­di­ce în Eu­ra­sia, ast­fel încât să poa­tă mo­bi­li­za re­sur­se­le şi oa­me­nii pen­tru ca apoi, con­stru­ind o flo­tă pu­ter­ni­că, să poa­tă pro­vo­ca Ame­ri­ca.

SUA au stat de­par­te de Pri­mul Răz­boi Mon­dial. Au in­trat abia în mo­men­tul în ca­re ţa­rul a ab­di­cat şi au adus în nu­mai 6 luni nu mai pu­ţin de 1 mi­li­on de com­ba­tan­ţi. Ulte­ri­or, Ger­ma­nia s-a ri­di­cat din nou şi a apli­cat ace­e­a­şi stra­te­gie, sco­ţând Fran­ţa din răz­boi şi ata­când Ru­sia. Po­zi­ţia ini­ţia­lă a SUA a fost iden­ti­că: nu avem de-a fa­ce. Nu era pen­tru că erau izo­la­ţi­o­niş­ti întru­cât erau pro­fund im­pli­ca­ţi în Chi­na şi Fi­li­pi­ne. Cum Fran­ţa a că­zut în 6 săp­tă­mâni, iar Ger­ma­nia avan­sa pe Fron­tul de Ră­să­rit, Ame­ri­ca a in­trat din nou în răz­boi­ul eu­ro­pe­an în ul­ti­mul mo­ment, prin de­bar­ca­rea din Nor­man­dia, în anul 1944.

De ce se de­te­ri­o­re­a­ză re­la­ţia tran­sa­tlan­ti­că

Înţe­le­gând ame­nin­ţa­rea so­vi­e­ti­că, ame­ri­ca­nii au ră­mas în Eu­ro­pa şi du­pă răz­boi. Au fost alia­ţi cu ţă­ri­le vest-eu­ro­pe­ne, ca­re au pri­ce­put re­a­li­ta­tea: „Ave­au un ina­mic. Era în cen­trul Eu­ro­pei. Nu ştiau cât de de­par­te in­ten­ţi­o­nea­ză să me­ar­gă. Avea 5.000 de tan­curi”.” Erau re­a­li­tă­ţi­le ge­o­po­li­ti­ce ca­re ce­re­au ace­as­tă alian­ţă.

În pre­zent, eu­ro­pe­nii per­cep ame­nin­ţa­rea de la est ca fi­ind mi­ni­mă şi, în mod ra­ţi­o­nal, au re­dus ca­pa­ci­tă­ţi­le mi­li­ta­re, ce­ea ce îi ne­mul­ţu­meş­te pe ame­ri­cani. Re­gu­la de ba­ză pen­tru o alian­ţă mi­li­ta­ră es­te să ai ar­ma­tă, spu­ne Fri­ed­man. „Fă­ră ar­ma­tă, es­te un coc­ktail. Cei de la Bru­xel­les sunt ex­ce­len­ţi la coc­ktai­luri.”

Eu­ro­pe­nii vor să păs­tre­ze NATO ca un sim­bol al an­ga­jă­rii SUA în apă­ra­rea Eu­ro­pei, dar nu o văd ca pe un an­ga­ja­ment da­că tru­pe­le ame­ri­ca­ne sunt în Po­lo­nia şi Ro­mânia. O văd ca pe o pro­vo­ca­re. „Ei cred că es­te o pro­ble­mă cu Ru­sia, SUA pro­voa­că Ru­sia şi ar vrea să nu mai fa­cem asta. Noi nu as­cul­tăm”, afir­mă ge­os­tra­te­gul ca­re în anul 2015 a pă­ră­sit Strat­for, pen­tru no­ua sa com­pa­nie, Ge­o­po­li­ti­cal Fu­tu­res.

Eu­ro­pe­nii nu mai an­ga­je­a­ză chel­tu­i­e­li mi­li­ta­re nu pen­tru că sunt in­com­pe­ten­ţi sau le­ne­şi, ci pen­tru că aşa sunt inte­re­se­le ge­os­tra­te­gi­ce. Ei ştiu că Ru­sia, pen­tru a ajun­ge în Eu­ro­pa de Vest, ar tre­bui să ata­ce întâi Po­lo­nia şi Ro­mânia, iar SUA se vor im­pli­ca ur­mă­rind pro­pri­i­le in­te­re­se. Prin ur­ma­re, la­să în se­a­ma lor efor­tul mi­li­tar şi de chel­tu­i­e­li.

Ca­re es­te re­ac­ţia la Was­hin­gton? „Ame­ri­ca ve­de în NATO o pro­ble­mă”, spu­ne Fri­ed­man, adău­gând că alian­ţa nord-atlan­ti­că es­te ire­le­van­tă pen­tru SUA atât din mo­ti­vul nean­ga­jă­rii eu­ro­pe­ni­lor, cât şi al lip­sei de sus­ţi­ne­re pen­tru po­zi­ţia ame­ri­ca­nă în Pa­ci­fic, de fapt, par­tea lu­mii un­de ei au sânge­rat cel mai mult. „Ca ame­ri­can cu doi fii în ar­ma­tă, eu la Pa­ci­fic mă uit!”

Ce­rin­ţe­le stra­te­gi­ce ale anu­lui 2018 nu mai sunt înde­pli­ni­te de NATO, din punc­tul de ve­de­re ame­ri­can. „Re­la­ţia tran­sa­tlan­ti­că es­te încor­da­tă nu pen­tru că Do­nald Trump es­te un ti­că­los – es­te un ti­că­los –, nici pen­tru că Ma­cron es­te scund – es­te foar­te scund –, es­te încor­da­tă de fun­da­men­te­le ge­o­po­li­ti­ce”, re­zu­mă Fri­ed­man.

Cât pu­tem con­ta pe ame­ri­cani

Prin con­trast, Po­lo­nia şi Ro­mânia apar ca alia­ţi na­tu­ra­li. Pro­ble­ma es­te că SUA nu pot adu­ce ma­siv tru­pe să sta­ţi­o­ne­ze având în ve­de­re an­ga­ja­men­te­le la ni­vel glo­bal. Es­te ţi­nu­tă o for­ţă mi­ni­mă, ast­fel încât da­că ru­şii trec gra­ni­ţa în Ro­mânia, ar tre­bui să omoa­re ame­ri­cani, ce­ea ce ar înne­buni Ame­ri­ca. „Ţă­ri­lor nu le pla­ce ca Ame­ri­ca să înne­bu­neas­că”, spu­ne fon­da­to­rul Strat­for.

Pla­nul es­te ace­la din tim­pul Răz­boi­u­lui Re­ce, de a adu­ce întă­riri. Aces­ta pre­su­pu­ne de­bar­ca­rea la Cher­bo­urg, în Fran­ţa, şi măr­şă­lu­i­rea ra­pi­dă a for­ţe­lor te­res­tre prin Ger­ma­nia. Aici apa­re ne­cu­nos­cu­ta re­la­ţi­i­lor cu eu­ro­pe­nii şi încli­na­ţia aces­to­ra de a nu de­te­ri­o­ra re­la­ţi­i­le cu Ru­sia. Ru­şii nu vor ata­ca fă­ţiş, spre exem­plu, Li­tua­nia, ci vor fa­ce o pro­vo­ca­re, pe ca­re ger­ma­nii şi fran­ce­zii ar pu­tea să vrea să nu o in­ter­pre­te­ze ca un atac. Inter­ven­ţia SUA de­pin­de de ace­as­tă de­ci­zie a eu­ro­pe­ni­lor. „Între­ba­ţi-i pe ei!”, spu­ne Fri­ed­man.

Aver­tis­men­tul său fa­ţă de Ru­sia es­te in­te­re­sant: „Ves­tea bu­nă es­te că sunt mai sla­bi de­cât ara­tă. Ves­tea proas­tă es­te că şi da­că sunt mai sla­bi de­cât par, tot sunt mai pu­ter­nici... com­pa­ra­tiv cu voi”.

Mo­men­tan, între Ru­sia şi Ro­mânia se in­ter­pu­ne Ucrai­na, un­de es­te un con­flict înghe­ţat. „Din punc­tul de ve­de­re al Ame­ri­cii, es­te o si­tua­ţie des­tul de sa­tis­fă­că­toa­re. Ru­şii sunt aco­lo, dar nu sunt la Car­pa­ţi. Din punc­tul de ve­de­re al Ru­si­ei, es­te des­tul de sa­tis­fă­că­tor. Ame­ri­ca­nii sunt aici, şi nu la Smo­len­sk”, spu­ne spe­cia­lis­tul în re­la­ţii in­ter­na­ţi­o­na­le.

Ame­ri­ca­nii au in­te­re­sul de a se opu­ne unei even­tua­le ri­di­cări a Ru­si­ei ca pu­te­re he­ge­mo­ni­că şi de ace­ea ur­mă­resc să ai­bă un aliat în Ro­mânia. Au luat act că sun­tem aici. „Ro­mânia es­te un­de es­te. Sun­te­ţi aici de 100 de ani. Ve­ţi fi şi pes­te 100 de ani”, a con­chis Fri­ed­man.

Ge­or­ge Fri­ed­man, fon­da­to­rul Strat­for: „Crește­rea na­ţi­o­na­lis­mu­lui în Eu­ro­pa es­te re­zul­ta­tul eșe­cu­lui in­ter­na­ţi­o­na­lis­mu­lui“

Ofi­cia­lii Uni­u­nii Eu­ro­pe­ne sunt în con­flict cu une­le ţări mem­bre şi re­fu­ză să dea so­co­te­a­lă pen­tru pro­pri­i­le lor eşe­curi. Es­te ati­tu­di­nea ca­re con­du­ce la creş­te­rea na­ţi­o­na­lis­mu­lui în Eu­ro­pa, con­form lui Ge­or­ge Fri­ed­man, spe­cia­list ame­ri­can în re­la­ţii in­ter­na­ţi­o­na­le. Aflat în Ro­mânia, fon­da­to­rul fur­ni­zo­ru­lui de prog­no­ze ge­os­tra­te­gi­ce Strat­for a fost între­bat la o con­fe­rin­ţă des­pre creş­te­rea po­pu­lis­mu­lui în Eu­ro­pa. Nu es­te nea­pă­rat de acord cu ter­me­nul. „De fapt, ce se întâmplă în Eu­ro­pa es­te creş­te­rea na­ţi­o­na­lis­mu­lui. Şi na­ţi­o­na­lis­mul se ri­di­că din cau­za eşe­cu­lui in­ter­na­ţi­o­na­lis­mu­lui”, a răs­puns aces­ta.

În opi­nia sa, „UE nu a fost un suc­ces”. S-a ames­te­cat în vi­e­ţi­le in­ter­ne ale ţă­ri­lor şi a ac­cep­tat ca su­dul Eu­ro­pei să ajun­gă într-o po­zi­ţie ca­tas­tro­fa­lă, cu şo­maj de 1525%. Ofi­cia­lii de la Bru­xel­les se mul­ţu­mesc să ofe­re jus­ti­fi­cări te­o­re­ti­ce. Es­te ce fac şi spe­cia­liş­tii din SUA, ca­re înce­ar­că să ex­pli­ce in­di­ca­tori eco­no­mici de­te­ri­o­ra­ţi din sta­te pre­cum Me­xic şi San Sal­va­dor, dar mă­car nu au res­pon­sa­bi­li­ta­te, aces­tea ne­fi­ind în SUA.

Fun­da­ţia de­mo­cra­ţi­ei li­be­ra­le, amin­teş­te Fri­ed­man, stă în drep­tul de au­to­de­ter­mi­na­re al na­ţi­u­ni­lor, ce­ea ce înse­am­nă ale­geri li­be­re. UE nu res­pec­tă re­zul­ta­te­le ale­ge­ri­lor. Când sunt câşti­gă­tori cei ca­re nu le con­vin, spun că vi­o­le­a­ză ce­va.

Ima­gi­nea din afa­ră es­te de­zas­tru­oa­să: „Ve­dem acum UE în răz­boi cu Ma­rea Bri­ta­nie, ames­te­cându-se în Irlan­da, ata­când Ita­lia, ata­când Po­lo­nia, ata­când... Ro­mânia, Unga­ria!” Es­te o idee ne­bu­neas­că să cre­dem că vom avea o Uni­u­ne Eu­ro­pe­a­nă ca­re să spu­nă ţă­ri­lor ce să fa­că şi da­că ţă­ri­le nu pro­ce­de­a­ză în con­se­cin­ţă, ofi­cia­lii de la Bru­xel­les atunci să le ata­ce. „Es­te ori­gi­nea creş­te­rii po­pu­lis­mu­lui”, re­zu­mă Fri­ed­man.

UE nu se achi­tă de sar­cini. În SUA, în anul 2008, când a apă­rut o ca­tas­tro­fă fi­nan­cia­ră, SUA au aju­tat sta­te­le vul­ne­ra­bi­le prin tran­sfe­ruri fis­ca­le. Prin con­trast, când în su­dul Eu­ro­pei s-a întâmplat ace­la­şi lu­cru, iar se­me­nii lor ar fi tre­bu­it să îi aju­te, ger­ma­nii au spus: „Sta­ţi aşa! Ăştia sunt, de fapt, greci!” În Ame­ri­ca nu se pu­ne pro­ble­ma ca sta­tul Te­xas să nu aju­te sta­tul New York. „Poa­te te­xa­nii nu ar vrea să aju­te, dar nu au de ales”, spu­ne Fri­ed­man.

Ge­os­tra­te­gul ame­ri­can afir­mă că în mo­men­tul de fa­ţă nu e clar cum se au­to­de­fi­neş­te Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă, da­că es­te fe­de­ra­ţie sau da­că es­te or­ga­ni­za­ţie prin tra­tat. De­o­cam­da­tă, es­te pia­ţa co­mu­nă cea ca­re func­ţi­o­nea­ză şi poa­te că lu­cru­ri­le ar tre­bui să se li­mi­te­ze aici. „Fran­ţa nu ar tre­bui să spu­nă Po­lo­ni­ei ce să fa­că ju­de­că­to­rii”, a con­chis Fri­ed­man.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.