Co­lo­nia­lis­mul zi­le­lor noas­tre: ci­ne pro­fi­tă din ţă­ri­le pro­fi­toa­re

Romania Libera - - Opinii -

Uriașul tran­sfer de bo­găție ca­re are loc anual din­spre vas­tul are­al co­lo­nial spre ce­le câte­va cen­tre-pu­teri co­lo­nia­le ale lu­mii ac­tua­le (ve­zi „Ro­mânia li­be­ră”, 14 nov. 2018) poa­te fi mai re­le­vant pus în evi­de­nță ur­mă­rind tra­seul aces­tui tran­sfer, pi­er­ză­to­rii și be­ne­fi­cia­rii lui, in­clu­siv ci­ne, de fapt, pro­fi­tă de el din ță­ri­le pro­fi­toa­re.

Tra­seul co­lo­nial înce­pe din cen­tru. Aici, cos­tul de fun­cți­o­na­re al unei com­pa­nii es­te ri­di­cat: cos­tul sa­la­rial es­te de­o­se­bit de înalt, din cau­za sa­la­ri­i­lor mari; cos­tul cu ma­te­ri­i­le pri­me și ma­te­ria­le­le es­te re­zo­na­bil pen­tru că foar­te mul­te din aces­tea sunt adu­se din afa­ră, din vas­tul are­al co­lo­nial; cos­tul teh­no­lo­gic es­te ri­di­cat pen­tru a com­pen­sa sa­la­ri­i­le mari (in­ves­tiți­i­le în teh­no­lo­gie se fac spre a înlo­cui fo­rță de mun­că scum­pă, nu ief­ti­nă); cos­tul fis­cal es­te ma­siv (sta­tul co­lo­nial tre­bu­ie să ai­bă re­sur­se pen­tru fi­na­nța­rea po­li­ti­ci­lor so­cia­le in­ter­ne și a po­li­ti­ci­lor co­lo­nia­le re­pre­si­ve exter­ne). În ur­mă­ri­rea pro­fi­tu­lui, com­pa­ni­i­le din cen­tru ple­a­că spre alte zări în cău­ta­rea unor sa­la­rii mai mici, de un­de poa­te pro­veni cea mai les­ni­ci­oa­să ma­xi­mi­za­re a pro­fi­tu­lui. De­si­gur, de la o ac­ti­vi­ta­te la alta, cos­tu­ri­le cu fo­rța de mun­că di­fe­ră mult, dar, pe an­sam­blu, re­pre­zin­tă cea mai im­por­tan­tă pon­de­re în to­ta­lul cos­tu­ri­lor. Te­ri­to­ri­ul co­lo­nial es­te te­ri­to­ri­ul ide­al. Aici sa­la­ri­i­le sunt mici, toc­mai de ace­ea chel­tu­i­e­li­le cu teh­no­lo­gi­i­le sunt mici pen­tru că in­ves­tiți­i­le în teh­no­lo­gii înal­te sunt inu­ti­le, ma­te­ri­i­le pri­me sunt de la fața lo­cu­lui, iar cos­tul fis­cal es­te su­per­mic, din așa-nu­mi­te­le mo­ti­ve de asi­gu­ra­re a atrac­ti­vi­tății in­ves­tiți­i­lor străi­ne și, într-un mod aproa­pe idi­ot, es­te le­gat nu de im­po­zi­ta­rea pro­fi­tu­ri­lor re­a­li­za­te, ci de im­po­zi­ta­rea mun­cii. Iar mun­ca fi­ind slab re­tri­bu­i­tă, im­po­zi­te­le asu­pra aces­teia, ori­cât de mari pro­cen­tual ar fi, re­pre­zin­tă su­me de­ri­zo­rii pen­tru cos­tu­ri­le com­pa­ni­ei străi­ne. Din toa­te aces­te mo­ti­ve, nu prea exis­tă de­pla­sări pe con­tra­sens, pur și sim­plu pen­tru că s-ar fa­ce din­spre sa­la­rii mici înspre sa­la­rii mari, ce­ea ce ar fi împo­tri­va fi­rii și a sen­su­lui de exis­te­nță a ca­pi­ta­lu­lui.

Du­pă va­lo­ri­fi­ca­re în te­ri­to­ri­ul co­lo­nial, roa­de­le o iau pe tra­seul in­vers spre sta­te­le-pu­teri co­lo­nia­le. Dar tra­seul nu es­te toc­mai ace­lași. Se tran­zi­te­a­ză în cea mai ma­re par­te pa­ra­di­su­ri­le fis­ca­le, dar nu pen­tru eva­zi­u­ne în si­ne, ci pen­tru „al­bi­re”, având în ve­de­re puz­de­ria de mași­nați­uni fă­cu­te pe par­curs, înde­o­se­bi le­ga­te de su­pra­fac­tu­ră­ri­le la in­tră­ri­le în are­a­lul co­lo­nial și sub­fac­tu­ră­ri­le la ieși­rea din aces­ta. De abia din pa­ra­di­su­ri­le fis­ca­le se ajun­ge îna­poi aca­să. Aici se întorc, evi­dent, mult mai mu­lți bani de­cât au ple­cat. Gro­sul re­vi­ne, la fel de evi­dent, ce­lor ca­re au avan­sat ba­nii. O ade­vă­ra­tă dij­mă – se poa­te spu­ne sub­sta­nția­lă – își însușește ca­pi­ta­lul fi­nan­ciar, re­ge­le ca­pi­ta­lu­lui, che­zașul con­ti­nuă­rii afa­ce­rii și al pre­ze­nței „in­ves­ti­to­ru­lui” în sche­ma de câștig. Înca­să­ri­le in­ves­ti­to­ru­lui și tu­to­re­lui său fi­nan­ciar sur­cla­se­a­ză va­loa­rea in­ves­tiți­ei. To­tul pe se­a­ma sa­la­ri­i­lor mici din co­lo­nii – ba­za sis­te­mu­lui co­lo­nial, sur­sa tran­sfe­ru­ri­lor de re­sur­se fă­ră com­pen­sație, ga­ra­nția per­pe­tuă­rii și adânci­rii aces­tui sis­tem! Pu­te­ri­le co­lo­nia­le de­vin sta­te-ren­ti­er pe se­a­ma co­lo­ni­i­lor lor.

În ca­drul in­tern al sta­te­lor-pu­teri co­lo­nia­le are loc o in­ter­venție de am­ploa­re a sta­tu­lui în sco­puri co­rec­ti­ve și, de fapt, în in­te­re­sul pe ter­men lung al ca­pi­ta­lu­lui și al co­lo­nia­lis­mu­lui ca po­li­ti­că. O par­te din câști­gu­ri­le fa­bu­loa­se de pe ur­ma tran­sfe­ru­ri­lor de bo­găție din co­lo­nii es­te „ce­da­tă” mun­cii de aici, prin di­fe­ri­te me­ca­nis­me fis­ca­le și mo­ne­ta­re. O pro­be­a­ză ni­ve­lul înalt al sa­la­ri­i­lor de aici și con­fi­gu­rația fis­ca­li­tății ca­re pro­mo­ve­a­ză im­po­zi­ta­rea scă­zu­tă a mun­cii și im­po­zi­ta­rea se­ve­ră a ca­pi­ta­lu­lui. În acest fel, de o par­te din tran­sfe­rul de bo­găție din co­lo­nii be­ne­fi­cia­ză și fo­rța de mun­că din ca­drul sta­te­lor-pu­teri co­lo­nia­le. În mod sem­ni­fi­ca­tiv, aici, din PIB, mun­ca ia mai mult de­cât ca­pi­ta­lul, spre de­o­se­bi­re de co­lo­nii, un­de din puți­nul PIB re­a­li­zat ca­pi­ta­lul ia mult mai mult de­cât mun­ca, iar sta­tul es­te pus să adânce­as­că odi­oa­sa împă­rți­re a PIB-ului, su­praim­po­zi­tând toc­mai mun­ca, adi­că cea că­reia îi re­vi­ne par­tea mi­no­ri­ta­ră din PIB, și aproa­pe neim­po­zi­tând ca­pi­ta­lul, în ci­u­da fap­tu­lui că aces­ta și așa preia par­tea ma­jo­ri­ta­ră din PIB.

Dez­bă­tu­tă in­tens în fa­za lup­tei acer­be din­tre mun­că și ca­pi­tal de la sfârși­tul se­co­lu­lui al XIX-lea și înce­pu­tul se­co­lu­lui XX, ace­as­tă pro­ble­mă es­te acum ca și îngro­pa­tă de pro­pa­gan­da co­lo­nia­lis­mu­lui ac­tual. Atunci se dis­cu­ta des­chis da­că și cla­sa mun­ci­toa­re din sta­te­le-pu­teri co­lo­nia­le pro­fi­tă de pe ur­ma co­lo­nia­lis­mu­lui, te­za pre­di­lec­tă fi­ind ace­ea că da, având de-a fa­ce cu așa-nu­mi­ta „aris­to­crație mun­ci­to­re­as­că”. Acum, când pa­re că lup­ta de cla­să a pi­e­rit – toți având par­te de ca­pi­ta­lis­mul râvnit și con­stru­in­du-l în mod vic­to­ri­os –, pro­ble­ma es­te arun­ca­tă în sia­jul teh­no­lo­gi­ei pe rol de ex­pli­cații la ori­ce, dar cu ca­re res­pec­ti­va pro­ble­mă n-are ni­cio le­gă­tu­ră, pre­tin­zându-se că sa­la­ri­i­le mari din ță­ri­le-pu­teri co­lo­nia­le ar pro­veni din înal­ta pro­duc­ti­vi­ta­te a mun­cii de aici, nu din fap­tul că ar be­ne­fi­cia de ce­va din tran­sfe­rul de bo­găție din co­lo­nii. Re­a­li­ta­tea es­te că sa­la­riații și po­pu­lația din sta­te­le-pu­teri co­lo­nia­le pro­fi­tă, la rându-le, pe di­fe­ri­te căi, de pe ur­ma aser­vi­rii vas­tu­lui are­al co­lo­nial. Li­de­rii po­li­tici din ță­ri­le ca­pi­ta­lis­mu­lui dez­vol­tat sunt su­fi­ci­ent de ma­turi și înțe­leg des­tul de bi­ne lu­cru­ri­le pen­tru a nu lă­sa doar ca­pi­ta­lul din aces­te țări să se înfrup­te din roa­de­le ex­pan­si­u­nii în te­ri­to­ri­i­le co­lo­nia­le, deși aces­ta es­te co­pleși­tor prin­ci­pa­lul be­ne­fi­ciar, luând mă­suri prin ca­re ce­va să ajun­gă și la po­pu­lația din ță­ri­le res­pec­ti­ve. Da­că am „înghiți” pe ne­mes­te­ca­te di­ver­si­u­nea cu pro­duc­ti­vi­ta­tea mun­cii ca ex­pli­cație – deși con­diți­o­nă­ri­le aces­teia cu ni­ve­lul sa­la­ri­i­lor sunt in­ver­se –, de ce atunci toc­mai în ță­ri­le pu­teri-co­lo­nia­le împă­rți­rea PIB-ului es­te în fa­voa­rea mun­cii, iar în ță­ri­le co­lo­nia­le împă­rți­rea PIB-ului es­te, dim­po­tri­vă, în fa­voa­rea ca­pi­ta­lu­lui, aici având loc, de fapt, un jaf al ca­pi­ta­lu­lui pe se­a­ma mun­cii?!

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.