Da­cian Ci­o­loș, fe­ri­ci­tul po­se­sor de ste­le ali­nia­te

Romania Libera - - Prima Pagina - Ma­ri­us Ghi­le­zan

Da­cian Ci­o­loș, că­ru­ia i se poa­te spu­ne le fro­ma­ge con­tre­façon, s-a pro­cop­sit cu un PLUS (par­tid de la­bo­ra­tor), când se pre­gă­tea să tre­a­că un mi­nus la băr­băția po­li­ti­că, prin avor­tul ne­bo­te­za­tu­lui MRÎ. Cei ca­re știu să ci­te­as­că inter­ne­tul pot les­ne afla că si­te-ul par­ti­du­lui-re­zer­vă era pre­gă­tit din va­ră.

Omul e un no­ro­cos. Ga­ta de pră­buși­re, mai me­reu îi vi­ne o cre­an­gă de ca­re să se agațe.

E clar. Ste­le­le lui sunt me­reu ali­nia­te. La bus­tul gol, chiar și în ză­pa­dă, mai me­reu are în pre­aj­mă pe ci­ne­va ca­re să-i sa­ră în aju­tor. O um­bră ca­re să-l îmbra­ce, o fra­nțu­zoai­că în sta­re să-i înfi­er­bânte sânge­le și să-i pri­me­neas­că na­tu­re­lul si­mți­tor.

Fi­re plă­pândă, nu poa­te sta în pi­ci­oa­re de­cât spri­ji­nit. N-are de ales. Ste­le­le, când i-au dres mi­si­u­nea și i-au de­se­nat tra­seul, l-au fă­cut de­pen­dent. Un nar­co­man de sis­tem. Urmă­rin­du-i ca­ri­e­ra, n-ai zi­ce că a reușit vreo per­for­ma­nță no­ta­bi­lă la vreun IAS sau vreo cres­că­to­rie de ani­ma­le. Cum de nu s-a gă­sit ni­ci­un IAS sau GOSTAT să-i fa­că și lui o car­te de mun­că în do­me­ni­ul pen­tru ca­re s-a pre­gă­tit? Si­gur că la reu­ni­u­ni­le că­măși­lor scro­bi­te și ale scia­ti­cii de sa­lon nu e ne­voie de prac­ti­că de trac­to­rist.

A ars eta­pe­le. Ma­gii ca­re i-au bă­tut în poar­ta ță­ră­neas­că și i-au gă­sit drum de se­a­ră spre Fra­nța lu­mi­ni­lor n-ave­au de gând să-l la­se cu tre­bu­ri­le lu­mești.

Cum pre­des­ti­na­tul, înă­lța­tul, pre­fa­bri­ca­tul uzi­nei de li­deri să-și piar­dă bu­nă­ta­te de timp prin lo­curi pre­des­ti­na­te ple­bei?

Urmă­rin­du-i anii de stu­de­nție, un­de pu­te­ai să-l gă­sești de­cât în rându­ri­le „Ve­trei Ro­mânești“, acea or­ga­ni­zație năși­tă de sis­tem pen­tru a con­tro­la por­ni­ri­le nați­o­na­lis­te ale ori­că­rui ne­pot de io­bag? Se zi­ce că un­chi­ul. Alții că ste­le­le. Când vom afla ci­ne i-a con­stru­it mă­ri­rea, vom pur­ta ves­te gal­be­ne ca la Ma­cron.

În fot­bal se zi­ce că oca­zi­i­le se răz­bu­nă. Dar în po­li­ti­că? Mai sus de prim-mi­nis­tru poți fi? La o între­ba­re si­mi­la­ră, Ra­dio Ere­van ar fi răs­puns că da, dar de­pin­de de ci­ne te ri­di­că.

Nai­vii ar pu­tea cre­de că în ti­ne­rețe a câști­gat o bur­să. Unii co­le­gi de ge­ne­rație su­sțin că bi­le­te­le i s-au luat înspre Pa­ris, doar dus. În ca­pi­ta­la Fra­nței și ar­de­le­a­nul Vai­da Vo­e­vod a fost șco­lit. Luând lu­mi­nă de la Ma­re­le Ori­ent fran­cez, s-a întors să-și slu­je­as­că ța­ra, nu să fie o lif­tă a pu­te­ri­lor cen­tra­le. A con­dus Con­si­li­ul de Mi­niștri în cea mai ma­re cri­ză mon­dia­lă. Prin po­li­ti­ca po­rți­lor des­chi­se, a încer­cat să adu­că în ța­ra sa ca­pi­ta­lul oc­ci­den­tal. Lo­cul de aran­jor al re­cu­noaște­rii Ma­rii Uniri e bi­ne ști­ut de inițiați.

Și Da­cian Ci­o­loș, du­pă o ful­mi­nan­tă ca­ri­e­ră la Bru­xel­les, un­de a fost co­mi­sar pe Agri­cul­tu­ră, nu se știe din par­tea cui și în in­te­re­sul că­rui stat, a ajuns prim-mi­nis­tru.

In­vers față de pre­de­ce­so­rul său, a dat sub­venții com­pa­ni­i­lor străi­ne, nu a luat im­po­zi­te ca Vai­da Vo­e­vod.

Du­pă ce n-a reușit să-și înscrie nici mă­car un bi­et par­tid, băi­eții i-au dat pe ta­vă un PLUS con­tra­fă­cut. Să ai­bă un­de să se joa­ce de-a po­li­ti­ca.

Pen­tru că în no­men­cla­to­rul de pro­fe­sii nu apa­re jo­bul de preșe­din­te de par­tid, omul e tot fă­ră ser­vi­ciu. De aproa­pe trei ani, trăi­ește din pen­sia de fost co­mi­sar, el ocu­pând po­ziția de cel mai tânăr asis­tat so­cial eu­ro­pe­an.

Acum e în că­rți să ocu­pe spații am­ple în mi­nți­le in­dig­nați­lor. Omul cu PLUS nu va fi lă­sat să joa­ce cu mi­nus, ca jo­bless la pă­că­ne­le.

I se va da un front de lu­cru. Poa­te chiar și o alia­nță cu alte loți­uni con­tra­fă­cu­te. Omul tre­bu­ie să dea bi­ne la par­tea ju­veni­lă, aco­lo un­de mai mul­te cer­ti­tu­dini se gă­sesc de­cât că­rți ci­ti­te. Ni­meni nu mai are îndoi­e­li pen­tru ce e pre­gă­tit Da­cian Ci­o­loș, fi­lă de po­ves­te. E pre­des­ti­na­tul. O co­pie la in­di­go a lui Ma­cron. Se pa­re că băi­eții nu se obo­sesc cu lu­cruri cre­a­ti­ve. Au o rețe­tă și pe ea pun șa­blo­nul.

Pe Ci­o­loș anu­mi­te fo­rțe ce­les­te l-au po­ziți­o­nat ca o con­trao­fer­tă la Io­han­nis. Bi­e­tul să­lă­ge­an nu-și dă se­a­ma că e o car­te din „Qu­in­ta spar­tă“. Băi­eți­lor nu le tre­bu­ie PLU­SUL lui Ci­o­loș, nici mi­nu­su­ri­le elec­to­ra­le, ei întot­de­au­na au mers la câștig.

Prin Ci­o­loș-spe­ri­e­toa­re, sis­te­mul obți­ne tot ce­ea ce do­rește de la Io­han­nis.

Nu cred în ba­za­co­nii și în pre­des­ti­nări. La fel ca Ni­cușor Dan e un aler­gă­tor pe tur­nan­tă. Când nu mai e util e dat la șer­pi, dar nu ori­cum, prin­tr-un șo­maj ca­viar. Sis­te­mul nu-și la­să băi­eții din brațe. Îi le­a­gă­nă puțin, îi ur­că, se fo­lo­sesc de cei sub re­flec­toa­re, iar când nu au su­fi­ci­en­tă bez­nă pen­tru jo­cul de um­bre schim­bă pla­ca.

Mi-e mi­lă de bi­e­tul ar­de­le­an. E doar o pla­că din­tr-un an­gre­naj nu­mit sis­tem. Când își va da se­a­ma că nu va pu­tea lua lo­cul gro­fi­lor se va reîntoar­ce la po­vești­le cu Ho­rea, Cloșca și Crișan, dar fă­ră a avea pro­ble­me cu pla­ta fac­tu­ri­lor.

Ar fi pu­tut fi un Ho­rea, dar a pre­fe­rat să joa­ce alte că­rți. Si­gur că nu de­ci­de el. Am spus-o de la înce­put, in­di­vi­dul nu e sin­gur pe lu­me.

Cu­noaște ci­ne­va vreo con­stru­cție, vreun ră­sad, vreo viți­că ieși­te din brațe­le sa­le?

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.