Că­să­to­ria între per­soa­ne de ace­lași sex și drep­tul la co­pi­ii alto­ra

JEFF SHAFER – con­si­li­er ge­ne­ral al orga­ni­zați­ei ju­ri­di­ce ame­ri­ca­ne Allian­ce De­fen­ding Fre­e­dom

Romania Libera - - Prima Pagina - Tra­du­ce­re și adap­ta­re de Bog­dan Stan­ciu du­pă „OBERGEFELL AND THE RIGHT TO OTHER PEOPLE’S CHILDREN” pu­bli­cat la Fir­stThin­gs.com. Inter­ti­tlu­ri­le și su­bli­ni­e­ri­le apa­rțin tra­du­că­to­ru­lui.

Pa­ter­ni­ta­tea es­te ma­rea vic­ti­mă a res­cri­e­rii de­fi­niți­ei că­să­to­ri­ei, în timp ce co­pi­ii sunt tran­sfor­mați într-un sim­plu ac­ce­so­riu al unui cer­ti­fi­cat le­gal. Cei ca­re con­tra­zic prin­ci­pi­i­le fun­da­men­ta­le ale cre­ați­ei tind să os­ci­le­ze între a de­ni­gra re­a­li­ta­tea pe ca­re o con­tes­tă și a de­pin­de chiar ei de ea. O ana­li­ză de Je Shafer, con­si­li­er ge­ne­ral al orga­ni­zați­ei ju­ri­di­ce ame­ri­ca­ne Allian­ce De­fen­ding Fre­e­dom.

Cei ca­re mi­li­te­a­ză pen­tru re­de­fi­ni­rea că­să­to­ri­ei împru­mu­tă de la in­sti­tuția pe ca­re vor să o dis­tru­gă toc­mai stan­dar­de­le le­ga­le și is­to­ri­ce ca­re îi sunt aso­cia­te.

Sun­tem fa­mi­lia­ri­zați, din ne­fe­ri­ci­re, cu drep­tul con­sti­tuți­o­nal al ma­me­lor din Sta­te­le Uni­te de a se des­co­to­ro­si de co­pi­ii lor înain­te de naște­re. Acum, în ate­nția noas­tră apa­re drep­tul ori­că­rei per­soa­ne adul­te de a pre­lua po­se­sia co­pi­i­lor alto­ra și de a avea au­to­ri­ta­te asu­pra lor. Însem­nă­ta­tea și con­se­ci­nțe­le aces­tui fe­no­men me­ri­tă ana­li­za­te mai pro­fund de­cât au fost de­ja până în cli­pa de față. Cei ca­re con­tra­zic prin­ci­pi­i­le fun­da­men­ta­le ale cre­ați­ei tind să os­ci­le­ze între a de­ni­gra re­a­li­ta­tea pe ca­re o con­tes­tă și a de­pin­de chiar ei de ea. Du­pă ce în cau­za Obergefell con­tra Hod­ges au ce­rut Cu­rții Su­pre­me ame­ri­ca­ne să de­cla­re că­să­to­ria ca fi­ind nu des­pre co­pii sau des­pre uni­rea din­tre soț și soție în sco­pul pro­cre­ă­rii, ci des­pre par­te­ne­ria­tul ba­zat pe afe­cți­u­ne din­tre doi adu­lți și des­pre res­pec­ta­rea dem­ni­tății aces­to­ra din par­tea gu­ver­nu­lui, per­soa­ne­le din ca­drul par­te­ne­ria­te­lor de ace­lași sex, ca­re au pri­mit și ele ti­tlul de că­să­to­rii, pre­tind acum să ai­bă ac­ces la co­pii – pen­tru că sunt că­să­to­ri­te. Dat fi­ind că în mod tra­diți­o­nal le­gea por­nea de la pre­mi­sa că un co­pil năs­cut de o soție era co­pi­lul soțu­lui aces­teia, le­gea se ve­de acum obli­ga­tă să-l sau s-o re­cu­noas­că pe par­te­ne­rul / par­te­ne­ra unei ma­me ca fi­ind ce­lă­lalt „pă­rin­te” al co­pi­lu­lui. Astfel, cei ca­re mi­li­te­a­ză pen­tru re­de­fi­ni­rea că­să­to­ri­ei împru­mu­tă de la in­sti­tuția pe ca­re toc­mai au dis­trus-o stan­dar­de­le le­ga­le și is­to­ri­ce ca­re îi sunt aso­cia­te – ca și cum aces­tea ar pu­tea su­pra­vi­ețui du­pă dis­pa­riția sur­sei lor și ar pu­tea fi tran­sfe­ra­te cu sens în ca­drul re­lați­i­lor între per­soa­ne de ace­lași sex.

Un caz re­pre­zen­ta­tiv es­te Pa­van con­tra Smith, ju­de­cat de Cur­tea Su­pre­mă chiar va­ra tre­cu­tă (n.r.: 26 iu­nie 2017). În ca­drul pro­ce­su­lui, do­uă cu­pluri for­ma­te din fe­mei ca­re ave­au o re­lație cu sta­tut de că­să­to­rie au dat în ju­de­ca­tă Sta­tul Arkan­sas. Ce­le do­uă cu­pluri ce­re­au ca pe cer­ti­fi­ca­tul de naște­re al co­pi­lu­lui năs­cut de una din­tre fe­mei să apa­ră au­to­mat nu­me­le am­be­lor fe­mei din re­lație. Bi­neînțe­les, sta­tul înscri­se­se pe cer­ti­fi­ca­tul de naște­re nu­me­le ma­mei. Par­te­ne­ra ma­mei, deși nu se afla într-o re­lație de ru­de­nie cu co­pi­lul, a ce­rut ca și nu­me­le ei să fi­gu­re­ze pe do­cu­men­tul cu pri­ci­na. Acu­za­rea și-a su­sți­nut cau­za in­vo­când fap­tul că Obergefell im­pli­că mo­di­fi­ca­rea com­ple­tă a aces­tei po­li­tici.

Într-ade­văr, în ca­zul Obergefell Cur­tea a de­cla­rat că „de-a lun­gul is­to­ri­ei, că­să­to­ria a re­pre­zen­tat fun­da­men­tul pen­tru ex­tin­de­rea drep­tu­ri­lor, be­ne­fi­ci­i­lor și răs­pun­de­rii gu­ver­na­men­ta­le ale ce­tățe­ni­lor”, in­clu­zând și „cer­ti­fi­ca­te­le de naște­re” în lis­ta prin ca­re și-a ar­gu­men­tat de­ci­zia. Însă nu des­pre asta es­te vor­ba. În ca­zul Obergefell, Cur­tea era me­ni­tă să răs­toar­ne exact sem­ni­fi­cația că­să­to­ri­ei „de-a lun­gul is­to­ri­ei”. Re­vi­zu­i­rea că­să­to­ri­ei du­pă Obergefell a rupt le­gă­tu­ra din­tre că­să­to­rie și po­li­ti­ca tra­diți­o­na­lă cu pri­vi­re la cer­ti­fi­ca­te­le de naște­re.

„De-a lun­gul is­to­ri­ei”, po­li­ti­ci­le de stat cu si­gu­ra­nță nu au pre­vă­zut înscri­e­rea au­to­ma­tă pe cer­ti­fi­ca­te­le de naște­re a nu­me­lor per­soa­ne­lor ca­re nu au ca­te­go­ric vreo le­gă­tu­ră cu nou-năs­cu­tul. De-a lun­gul is­to­ri­ei nici nu au fost emi­se cer­ti­fi­ca­te de naște­re ca­re să ara­te că un co­pil ar avea do­uă ma­me și nici un ta­tă sau doi tați și nici o ma­mă. În ca­zul Obergefell, când Cur­tea a su­ge­rat că exis­tă o le­gă­tu­ră tra­diți­o­na­lă între că­să­to­rie și cer­ti­fi­ca­te­le de naște­re, tra­diția la ca­re se re­fe­rea era pre­mi­sa le­ga­lă con­form că­reia soțul es­te ta­tăl co­pi­lu­lui năs­cut de soție, fapt do­cu­men­tat și în ac­tul ca­re do­ve­dește naște­rea co­pi­lu­lui.

Oda­tă cu res­cri­e­rea de­fi­niți­ei că­să­to­ri­ei, ca­pa­ci­ta­tea de pro­cre­a­re nu mai re­pre­zin­tă unul din­tre ele­men­te­le fun­da­men­ta­le ale aces­teia

Din pri­ci­nă că Obergefell a re­de­fi­nit că­să­to­ria ca fi­ind un par­te­ne­riat între doi oa­meni, nu o uni­re com­ple­men­ta­ră între soț și soție, ca­rac­te­rul re­lați­ei din ca­drul că­să­to­ri­ei tre­bu­ie re­de­fi­nit la rândul lui, in­clu­siv în pri­vi­nța punc­te­lor de an­ga­ja­ment re­ci­proc ca­re exis­tă acum între per­soa­ne­le de ace­lași sex din­tr-o re­lație. Prac­tic, Obergefell spu­ne că din de­fi­niția că­să­to­ri­ei tre­bu­ie anu­la­te toa­te ele­men­te­le ca­re nu pot des­crie cu­pluri de per­soa­ne de ace­lași sex. Ca­pa­ci­ta­tea de pro­cre­a­re ca­re exis­tă în uni­rea din­tre un băr­bat și o fe­meie tre­bu­ie re­gândi­tă ca fi­ind pur ac­ci­den­ta­lă (în ci­u­da fap­tu­lui că, sta­tis­tic vor­bind, es­te foar­te frec­ven­tă). Ea nu mai re­pre­zin­tă unul din­tre ele­men­te­le fun­da­men­ta­le ale că­să­to­ri­ei. Astfel, po­li­ti­ci­le tra­diți­o­na­le în pri­vi­nța pa­ter­ni­tății, a le­gi­ti­mi­tății și a emi­te­rii cer­ti­fi­ca­te­lor de naște­re – ca­re de­pind la ni­vel con­cep­tual de „că­să­to­ria de di­nain­te de re­de­fi­ni­re” – sunt ana­cro­nis­me ca­re se dis­ta­nțe­a­ză în mod co­rect și jus­ti­fi­cat de că­să­to­ria le­ga­lă în for­ma ei re­con­ce­pu­tă. A păs­tra aces­te po­li­tici ar însem­na a păs­tra sem­ni­fi­cația le­ga­lă a unor ele­men­te din ca­drul că­să­to­ri­ei pe ca­re cu­plu­ri­le de per­soa­ne de ace­lași sex nu le pot înde­plini.

Prin ur­ma­re, exis­tă do­uă va­rian­te lo­gi­ce de răs­puns la pre­te­nți­i­le par­te­ne­ri­lor de ace­lași sex de a că­pă­ta au­to­mat sta­tu­tul de pă­rin­te. Fie po­li­ti­ci­le ca­re pri­vesc pa­ter­ni­ta­tea, le­gi­ti­mi­ta­tea și cer­ti­fi­ca­te­le de naște­re și ca­re de­ri­vă din re­lația soț-soție sunt eli­mi­na­te din căs­ni­cia ca ata­re, fie aces­te po­li­tici tra­diți­o­na­le sunt re­con­stru­i­te ca să slu­je­as­că unui alt scop. De exem­plu, în loc de cer­ti­fi­ca­te de naște­re ca­re ates­tă des­cen­de­nța na­tu­ra­lă a co­pi­lu­lui și le­gă­tu­ra din­tre ma­ma lui și ta­tăl lui, no­ul lor scop ar pu­tea de­ve­ni unul strict for­mal, de re­com­pen­sa­re a adu­lți­lor de ace­lași sex ca­re au o re­lație, ates­tând pre­mi­ul pe ca­re îl re­pre­zin­tă cus­to­dia co­pi­lu­lui – fă­ră a se mai lua în cal­cul fap­tul că re­lația lor

ofi­cia­lă nu es­te de na­tu­ra uneia ca­re ar pu­tea adu­ce pe lu­me res­pec­ti­vul co­pil.

În am­be­le va­rian­te, pre­te­nția acu­zați­ei la „ega­li­ta­te” în pri­vi­nța drep­tu­lui con­sti­tuți­o­nal de a avea ac­ces la co­pii ar tre­bui să nu stea în pi­ci­oa­re. În pri­mul caz, da­că po­li­ti­ci­le tra­diți­o­na­le sunt di­so­cia­te de căs­ni­cie înse­am­nă că nu mai pot fi con­si­de­ra­te ca de­cur­gând din ea. În al doi­lea caz, da­că po­li­ti­ci­le sunt păs­tra­te ca nu­me, dar sunt re­for­mu­la­te, ele nu mai sunt po­li­ti­ci­le pe ca­re Sta­te­le le-au aso­ciat căs­ni­ci­ei „de-a lun­gul is­to­ri­ei”. Nu mai au nici o aso­ci­e­re tra­diți­o­na­lă cu in­sti­tuția ma­tri­mo­nia­lă ca­re să le re­co­man­de ca pre­ce­dent pen­tru înde­pli­ni­rea aces­tor ce­reri.

Re­de­fi­ni­rea că­să­to­ri­ei are ca me­ni­re și dis­tru­ge­rea încre­de­rii în in­sti­tuția pa­ter­nă, și re­pu­di­e­rea ei

Prin ur­ma­re, pă­rți­le li­ti­gan­te se află în fața unui truc lin­gvis­tic: „pa­ter­ni­ta­tea” și „cer­ti­fi­ca­tul de naște­re” au fost aso­cia­te tra­diți­o­nal cu „re­lația ma­tri­mo­nia­lă”, așa­dar noi­le po­li­tici ca­re își însușesc aces­te de­nu­miri înve­chi­te tre­bu­ie pre­lua­te la rândul lor. Es­te demn de re­mar­cat fap­tul că ace­as­tă mo­me­a­lă înșe­lă­toa­re a fost ac­cep­ta­tă și re­com­pen­sa­tă cu bu­nă-cre­di­nță de tri­bu­na­le­le și age­nți­i­le din Sta­te­le Uni­te.

Însă, când tri­bu­na­le­le im­pun re­con­stru­i­rea „neu­tră din punct de ve­de­re ge­ne­tic” a pre­zu­mți­ei de pa­ter­ni­ta­te, ele nu fac altce­va de­cât să-i ră­pe­as­că sem­ni­fi­cația, aștep­tându-se to­to­da­tă ca ea să fun­cți­o­ne­ze con­form tra­diți­ei. Aces­te tri­bu­na­le iau o po­li­ti­că fun­da­men­ta­tă în re­a­li­ta­tea fi­zi­o­lo­gi­că și înscri­să ca ata­re în le­ge – ca­re dis­cer­ne și atri­bu­ie sta­tu­tul și au­to­ri­ta­tea pa­ren­ta­lă strict con­form le­gă­tu­rii na­tu­ra­le din­tre in­sti­tuția Ta­tă­lui, a Ma­mei și a Co­pi­lu­lui – și se­pa­ră ace­as­tă po­li­ti­că de ca­li­ta­tea on­to­lo­gi­că a re­lați­ei ca­re a jus­ti­fi­cat-o din­tot­de­au­na. Însă tri­bu­na­le­le con­ti­nuă să o fo­lo­se­as­că de par­că înve­lișul gol pe di­năun­tru ar pu­tea de­ve­ni fun­da­ment în ba­za că­ru­ia să con­fe­re unui adult au­to­ri­ta­tea de a avea un co­pil față de ca­re adul­tul nu are nici un grad de ru­de­nie și de a-i in­flue­nța crește­rea.

Ma­ne­vra es­te exas­pe­rant de echi­vo­că. La fel de con­dam­na­bi­lă es­te și du­bla mă­su­ră pe ca­re o fo­lo­sesc su­sți­nă­to­rii ei, ca­re fac ana­lo­gia din­tre re­lați­i­le între per­soa­ne de ace­lași sex și uni­rea din­tre ma­mă și ta­tă. Da­că re­lația na­tu­ra­lă ma­mă-ta­tă-co­pil es­te lip­si­tă de im­por­ta­nță (acu­zația din ca­zul Pa­van des­crie rați­u­nea pro­cre­ă­rii ca fi­ind „spe­ci­oa­să”), atunci la fel de lip­sit de im­por­ta­nță es­te și mo­de­lul cu­plu­ri­lor de per­soa­ne de ace­lași sex, ca­re cer să ai­bă par­te de tra­ta­ment si­mi­lar por­nind de la o ana­lo­gie cu mo­de­lul tra­diți­o­nal.

Ace­as­tă mișca­re dis­truc­ti­vă are ca me­ni­re și dis­tru­ge­rea încre­de­rii în in­sti­tuția pa­ter­nă, și re­pu­di­e­rea ei. Pa­ter­ni­ta­tea tra­diți­o­na­lă avea ca scop iden­ti­fi­ca­rea ta­tă­lui. Nu se apli­ca de­loc fe­mei­lor, a că­ror ca­li­ta­te de ma­me era de­mon­stra­tă de fap­tul că ele năște­au co­pi­ii. Pa­ter­ni­ta­tea nu li se poa­te oferi nici băr­bați­lor ca­re se află în re­lații cu alți băr­bați, întru­cât trai­ul lor nu are nici o le­gă­tu­ră cu ca­pa­ci­ta­tea de a pro­crea. În plus, din mo­ment ce pa­ter­ni­ta­tea era fon­da­tă pe fap­te bi­o­lo­gi­ce de­mon­stra­bi­le, pu­tea fi ata­ca­tă prin do­ve­zi bi­o­lo­gi­ce.

Co­pi­ii au ajuns sim­ple ac­ce­so­rii ca­re de­curg din sta­rea ci­vi­lă a pă­ri­nți­lor

În re­a­li­ta­te, su­sți­nă­to­rii fa­mi­li­ei re­de­fi­ni­te nu scan­de­a­ză nici pen­tru re­pe­rul bi­o­lo­gic al pa­ter­ni­tății, nici pen­tru pre­zu­mția ei ata­ca­bi­lă. În schimb, ei cer ca „pa­ter­ni­ta­tea” fi­zi­că să fie tran­sfor­ma­tă într-un sta­tut le­gal de „pă­rin­te” neu­tru ca gen, iar „pre­zu­mția ata­ca­bi­lă” să fie înlo­cu­i­tă de „do­ve­zi de ne­con­tes­tat”. Pe scurt, ei vor ca ori­ce adult ca­re ia în cus­to­die co­pi­lul altcu­i­va cu sco­pul de a-și îmbu­nă­tăți con­diția in­com­pa­ti­bi­lă cu cea de pă­rin­te, dar le­ga­lă în mod ar­ti­fi­cial – ace­ea de soț sau soție de ace­lași sex – să pri­me­as­că ori­când, la ce­re­re, sta­tu­tul de pă­rin­te neu­tru din punct de ve­de­re se­xual. Ho­ward Brill, preșe­din­te­le Cu­rții Su­pre­me din Arkan­sas, a de­cla­rat cu can­doa­re că „drep­tul la un cer­ti­fi­cat de naște­re de­cur­ge din drep­tul la un cer­ti­fi­cat de că­să­to­rie.“Co­pi­ii sunt acum ac­ce­so­rii ca­re de­curg din sta­rea ci­vi­lă a pă­ri­nți­lor.

Es­te o min­ci­u­nă ta­re ci­u­da­tă ace­ea în ca­re sta­tul emi­te un cer­ti­fi­cat de naște­re în ca­re de­cla­ră că un co­pil are do­uă ma­me și nici un ta­tă. Es­te o min­ci­u­nă pe ca­re toa­tă lu­mea o re­cu­noaște ca ata­re. Însă fap­tul că ni­meni nu se la­să pă­că­lit nu mi­cșo­re­a­ză pa­gu­be­le. Când o astfel de min­ci­u­nă re­zis­tă ca po­li­ti­că ofi­cia­lă a Gu­ver­nu­lui, ea con­vin­ge co­mu­ni­ta­tea că su­bi­ec­tul în le­gă­tu­ră cu ca­re min­te es­te ire­le­vant pen­tru pu­blic. Min­ci­u­na se tran­sfor­mă în ade­văr le­gal, ca­re adu­ce cu si­ne au­to­ri­ta­tea sis­te­mu­lui și fo­rță de atra­cție. În plus, min­ci­u­na se înră­dă­ci­nea­ză în ac­te­le ca­re ates­tă sta­rea ci­vi­lă și co­pi­lul es­te împi­e­di­cat săși afle des­cen­de­nța. Ace­as­tă dis­po­ni­bi­li­ta­te de a sa­tis­fa­ce pre­te­nți­i­le adu­lți­lor prin sa­cri­fi­ca­rea drep­tu­lui co­pi­i­lor de a-și cu­noaște iden­ti­ta­tea re­pre­zin­tă ce­ea ce Rab­bi Gi­les Ber­nheim a nu­mit „încru­cișa­rea ire­ver­si­bi­lă a ar­bo­ri­lor ge­nea­lo­gici”.

Și în acest caz es­te vor­ba de mai mult de­cât de o pri­va­re in­di­vi­dua­lă de la un drept: es­te vor­ba des­pre o re­pu­di­e­re pu­bli­că a le­gă­tu­ri­lor fa­mi­lia­le na­tu­ra­le.

Evo­luția teh­no­lo­gi­i­lor re­pro­duc­ti­ve și mo­ra­la tot mai la­xă au se­pa­rat uni­u­nea se­xua­lă de re­pro­du­ce­re și au încu­ra­jat re­de­fi­ni­rea că­să­to­ri­ei

Ajun­gem astfel la com­bi­nația din­tre evo­luția teh­no­lo­gi­ei și mo­ra­la tot mai la­xă în pri­vi­nța teh­ni­ci­lor de re­pro­du­ce­re asis­ta­tă. Aces­te teh­nici au fă­cut ca uni­rea se­xua­lă să nu mai fie ne­ce­sa­ră sau (mai rău) re­le­van­tă la ni­vel con­cep­tual pen­tru re­pro­du­ce­re – es­te o schim­ba­re fun­da­men­ta­lă ca­re înles­nește re­de­fi­ni­rea că­să­to­ri­ei. Nu­mă­rul tot mai ma­re de con­ce­sii le­ga­le fă­cu­te în di­re­cția aces­tor teh­nici a îngreu­nat sar­ci­na de a sta­bi­li pe ca­le lo­gi­că ci­ne es­te co­pi­lul cui. Astfel, în ca­zul Pa­van, des­chi­de­rea pe ca­re a ex­ploa­tat-o acu­zația a fost fap­tul că le­gi­le sta­tu­lui Arkan­sas pre­văd o mi­că ex­ce­pție în pri­vi­nța re­gu­li­lor de acor­da­re a pa­ter­ni­tății bi­o­lo­gi­ce: sta­tul îi re­cu­noaște ca­li­ta­tea de ta­tă soțu­lui unei soții al că­rei co­pil a fost con­ce­put prin in­se­mi­na­re cu ma­te­rial ge­ne­tic de la un do­na­tor ano­nim. Din mo­ment ce fe­mei­le ca­re au năs­cut în ca­zul Pa­van fu­se­se­ră și ele in­se­mi­na­te cu sper­mă de la do­na­tori, par­te­ne­re­le lor de sex fe­mi­nin au pre­tins acor­da­rea unui ti­tlu de pa­ter­ni­ta­te de­se­xua­li­za­tă (sub de­nu­mi­rea neu­tră de „pă­rin­te”).

Însă re­gle­men­tă­ri­le fac di­fe­re­nța între cu­plu­ri­le for­ma­te din per­soa­ne de ace­lași sex și căs­ni­ci­i­le soț-soție chiar și în acest con­text com­pro­mis. Deși ne­po­tri­vit, fap­tul că sta­tul Arkan­sas per­mi­te în mod ex­pli­cit in­se­mi­na­rea ar­ti­fi­cia­lă poa­te fi in­ter­pre­tat ca o con­ce­sie mai cu­rând de­cât un spri­jin în ce­ea ce pri­vește in­se­mi­na­rea ex­tra­con­ju­ga­lă. Inva­da­rea căs­ni­ci­ei de că­tre ta­tăl din afa­ra ei ar pu­tea fi opri­tă da­că le­gea ar su­sți­ne pu­blic (prin de­fi­ni­rea cla­ră a pa­ter­ni­tății) ide­a­lul fi­de­li­tății con­ju­ga­le și sta­tu­tul de ta­tă ca­re îi re­vi­ne în de­pli­nă­ta­te soțu­lui, chiar da­că re­a­li­tăți­le pri­va­te l-ar con­tra­zi­ce. Însă în con­tex­tul unui cu­plu for­mat din fe­mei le­gea co­mu­ni­că exact opu­sul. Fap­tul că un astfel de cu­plu are drep­tul la un co­pil dă un me­saj pu­ter­nic în ca­re fun­cția ta­tă­lui es­te de­ni­gra­tă, iar in­ter­venția unei a treia per­soa­ne în re­lație es­te ac­cep­ta­tă. Acest me­saj con­tra­zi­ce cri­te­ri­i­le ca­re stau la ba­za stan­dar­du­lui ex­ce­pți­o­nal pe ca­re vor să îl re­for­me­ze ca să in­clu­dă și ca­zul lor.

Re­de­fi­ni­rea că­să­to­ri­ei eli­mi­nă com­ple­men­ta­ri­ta­tea între se­xe și le­gă­tu­ra in­sti­tuți­o­na­lă din­tre ma­mă, ta­tă și co­pil

Până la ur­mă, poa­te că Obergefell a reușit să in­ter­zi­că astfel de di­fe­re­nți­eri le­ga­le fun­da­men­ta­te di­rect sau in­di­rect pe mo­de­lul pro­cre­a­tor. Cur­tea Su­pre­mă a re­de­fi­nit că­să­to­ria ca să eli­mi­ne com­ple­men­ta­ri­ta­tea între se­xe și le­gă­tu­ra in­sti­tuți­o­na­lă din­tre ma­mă, ta­tă și co­pil, astfel că avem mo­ti­ve să ne îndoim că aces­tor le­gă­turi na­tu­ra­le li se mai dă im­por­ta­nță le­ga­lă în vreun con­text. Ese­nțial nu es­te să știm ce tră­să­turi ale căs­ni­ci­ei a șters Cur­tea Su­pre­mă, ci să re­cu­noaștem ce a anu­lat: in­sti­tuția pu­bli­că, pa­ra­dig­ma­ti­că și ar­he­ti­pa­lă ca­re re­pre­zin­tă na­tu­ra uma­nă în înțe­le­ge­rea le­gii. Din mo­ment ce Cur­tea Su­pre­mă a anu­lat ne­voia de înru­di­re din fa­mi­lia con­ju­ga­lă (te­re­nul vi­tal al înru­di­rii), nu ar fi co­e­rent din par­tea ei să per­mi­tă su­pra­vi­ețu­i­rea aces­tei nor­me în vreun alt con­text.

Da­că le­gi­le pri­vind cer­ti­fi­ca­te­le de naște­re au ca pri­o­ri­ta­te înre­gis­tra­rea ge­nea­lo­gi­ei înain­tea înre­gis­tră­rii re­lați­i­lor fun­cți­o­nal-adop­ti­ve, ele sfi­de­a­ză mo­de­lul an­tro­po­lo­gic pe ca­re îl pre­di­că și pe ca­re se ba­ze­a­ză Obergefell. Le­gi­le ca­re si­tue­a­ză iden­ti­ta­tea co­pi­lu­lui într-o des­cen­de­nță ere­di­ta­ră con­fe­ră va­loa­re le­ga­lă unui ele­ment din re­a­li­ta­te la ca­re cu­plu­ri­le de per­soa­ne de ace­lași sex nu au nici un fel de ac­ces. Es­te dem­nă de re­mar­cat, atunci, de­ci­zia Cu­rții Su­pre­me din ca­zul Pa­van, con­for­mă că­reia sta­tul Arkan­sas tre­bu­ia să re­nu­nțe la re­gle­men­tă­ri­le în acest sens – cel puțin, în for­ma pe ca­re o ave­au atunci.

Pro­vo­ca­rea cea mai alar­man­tă ri­di­ca­tă de Drep­tul mo­dern în acest do­me­niu es­te fap­tul că aces­ta nea­gă ele­men­te­le sta­bi­le sau drep­tul con­sa­crat. În loc de asta, le­gi­le prind for­mă în ca­drul unui pro­ces evo­lu­tiv con­dus de ne­go­ci­eri la ni­vel înalt, fă­cu­te în ter­meni ca­re su­bli­nia­ză fă­ră înce­ta­re con­tin­ge­nța și ca­rac­te­rul pro­vi­zo­riu al ele­men­te­lor de­ter­mi­na­te. Ori­ce po­te­nția­le ob­sta­co­le în ca­lea re­de­fi­ni­rii fa­mi­li­ei sunt ne­si­gu­re și vul­ne­ra­bi­le în fața com­bi­nați­ei din­tre in­ter­pre­tări le­ga­le – re­cu­noaștem – in­ge­ni­oa­se și lo­gi­ca prin­ci­pi­i­lor arun­ca­te asu­pra noas­tră. De vre­me ce aces­te prin­ci­pii pun preț pe drep­tul adu­lți­lor de a ale­ge și pe ro­lul lor fun­cți­o­nal, nu pe le­gă­tu­ri­le de sânge, ele le per­mit le­gi­u­i­to­ri­lor să fa­că ex­pe­ri­men­te pe in­sti­tuția fa­mi­li­ei și să se su­pu­nă ga­mei lar­gi de ino­vații fun­cți­o­na­le pe ca­re adu­lții pot acum să le ale­a­gă.

Cu toa­te aces­tea, dis­pu­ta ră­mâne ne­so­luți­o­na­tă, ce­ea ce înse­am­nă că te­ri­to­ri­ul le­gal es­te con­tes­tat încă. Cur­tea Su­pre­mă nu și-a îndrep­tat ate­nția nici în ca­zul Obergefell și nici în ca­zul Pa­van asu­pra sem­ni­fi­cați­ei și con­se­ci­nțe­lor dis­tru­gă­toa­re ale echi­va­lă­rii sta­tu­tu­lui bi­o­lo­gic de ma­mă sau ta­tă cu re­lați­i­le fun­cți­o­na­le din­tre adu­lți și co­pi­ii altcu­i­va. Cur­tea nici nu a re­cu­nos­cut ci­oc­ni­rea ide­o­lo­gi­că din­tre un mo­del pen­tru ca­re bi­o­lo­gia es­te ire­le­van­tă și ne­nu­mă­ra­te­le mo­de­le tra­diți­o­na­le de re­lații do­mes­ti­ce. Da­tă fi­ind tă­ce­rea Cu­rții Su­pre­me în ce­ea ce pri­vește con­tro­ver­se­le imen­se ri­di­ca­te de ne­re­cu­noaște­rea ce­lor de mai sus (o te­mă pen­tru un alt eseu), de­o­cam­da­tă nu se jus­ti­fi­că să tra­gem con­clu­zia că ho­tă­râri­le ei au ca scop dis­tru­ge­rea le­ga­lă a sem­ni­fi­cați­ei des­cen­de­nței și le­gă­tu­ri­lor na­tu­ra­le pă­rin­te-co­pil, cu toa­te pro­fun­zi­mi­le lor. Chiar da­că sta­te­le s-ar pu­tea ve­dea une­ori ne­voi­te să pi­vo­te­ze din punct de ve­de­re le­gal, ele au în con­ti­nua­re mo­ti­ve înte­meia­te să păs­tre­ze cu tă­rie re­gle­men­tă­ri­le na­tu­ra­le tra­diți­o­na­le în ce­ea ce pri­vește fa­mi­lia – și ar tre­bui să o fa­că.

Con­ser­va­rea că­să­to­ri­ei băr­bat-fe­meie es­te in­dis­pen­sa­bi­lă pen­tru su­pra­vi­ețu­i­rea iden­ti­tății ome­nești și a so­ci­e­tății

Uni­ci­ta­tea, rod­ni­cia, ele­ga­nța fun­cți­o­na­lă, lo­gi­ca re­lați­ei și va­loa­rea so­cia­lă a căs­ni­ci­ei din­tre soț și soție sunt măr­tu­rii ale înțe­le­su­lui și sco­pu­lui ei. Con­ser­va­rea ei ca in­sti­tuție în ca­drul le­gi­lor și al so­ci­e­tății es­te in­dis­pen­sa­bi­lă pen­tru con­ser­va­rea iden­ti­tății ome­nești in­di­vi­dua­le și fa­mi­lia­le. Pu­tem su­pri­ma acest ade­văr în ace­as­tă epo­că a neînțe­le­ge­rii în ca­re trăim, dar avem ori­când exem­ple vi­zi­bi­le ca­re să ne con­tra­zi­că. Să spe­răm că nu va fi ne­voie de eveni­men­te tra­gi­ce pen­tru ca acest ade­văr să fie din nou co­nști­en­ti­zat ca ata­re. Însă da­că va fi ne­voie de ele, cla­ri­ta­tea ră­ma­să în ur­ma tra­ge­di­i­lor ar pu­tea fi un dar pen­tru ge­ne­rați­i­le vi­i­toa­re, ca­re vor avea po­si­bi­li­ta­tea să pri­ve­as­că în ur­mă și să învețe din­tr-un exem­plu dis­truc­tiv.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.