Lu­cian Boia, pro­pa­gan­dist „na­ţi­o­nal-co­mu­nist“în Occi­den­tul ani­lor ’80, ide­o­lo­gul glo­ba­lis­mu­lui de azi

Romania Libera - - Prima Pagina - Eu­gen Pă­trașcu

În pre­am­bu­lul unui ma­re eveni­ment or­ga­ni­zat de Re­pu­bli­ca So­cia­lis­tă Ro­mânia, pen­tru ca­re Par­ti­dul și Se­cu­ri­ta­tea au con­lu­crat ex­ce­pți­o­nal, Lu­cian Boia, la nu­mai 35 de ani, înfi­i­nța la Pa­ris, în 1979, o „Co­mi­sie de is­to­ri­o­gra­fie“pen­tru a o lan­sa ofi­cial la Bu­cu­rești în ca­drul ce­lui de-al XV-lea Con­gres Inter­nați­o­nal de Ști­i­nțe Isto­ri­ce, ca­re a be­ne­fi­ciat de par­ti­ci­pa­rea a 2.715 in­vi­tați din 67 de țări ale lu­mii. Con­gre­sul is­to­ri­ci­lor din 1980 a fost con­si­de­rat un suc­ces epo­cal atât pen­tru lu­mea ști­i­nți­fi­că ro­mâneas­că, dar și, în ega­lă mă­su­ră, pen­tru re­gi­mul co­mu­nist al lui Ni­co­lae Ce­aușes­cu, ca­re a și des­chis, de alt­fel, lu­cră­ri­le prin cu­vântul său adre­sat par­ti­ci­pa­nți­lor. În pre­gă­ti­rea Con­gre­su­lui pe plan mon­dial, Lu­cian Boia pa­re să fi fost însăr­ci­nat să po­pu­la­ri­ze­ze re­a­li­ză­ri­le „fron­tu­lui is­to­ric“din Ro­mânia so­cia­lis­tă. Și nu ori­un­de, ci chiar în Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii (în „Inter­na­ti­o­nal Han­dbook of His­to­ri­cal Stu­di­es. Con­tem­po­ra­ry Re­se­ar­ch and The­o­ry“).

În 1997, is­to­ri­cul Lu­cian Boia pu­bli­ca la Edi­tu­ra Hu­ma­ni­tas, într-o se­rie coor­do­na­tă de So­rin Anto­hi (pro­fe­sor la Uni­ver­si­ta­tea Cen­tral Eu­ro­pe­a­nă, cen­trul de co­lo­ni­za­re cul­tu­ra­lă re­a­li­zat de So­ros la Bu­da­pes­ta, S. Anto­hi s-a do­ve­dit du­pă mai mu­lți ani drept un asi­duu co­la­bo­ra­tor al Se­cu­ri­tății și un im­pos­tor - fals doc­tor în is­to­rie) o lu­cra­re edi­ta­tă cu spri­ji­nul... Fun­dați­ei So­ros pen­tru o So­ci­e­ta­te Des­chi­să, du­pă cum stă scris pe con­tra­co­per­tă. „Is­to­rie și mit în co­nști­i­nța ro­mâneas­că“era pri­ma ieși­re con­sis­ten­tă a uni­ver­si­ta­ru­lui împo­tri­va „mi­tu­ri­lor“is­to­ri­ei ro­mânești, cum ar fi, între alte­le, con­form au­to­ru­lui, con­ti­nu­i­ta­tea po­po­ru­lui ro­mân în spați­ul car­pa­to-du­nă­re­a­no-pon­tic, ro­lul de prim uni­fi­ca­tor al lui Mi­hai Vi­te­a­zul sau chiar și Ma­rea Uni­re de la 1918. Re­pu­ta­tul is­to­ric Ioan Scur­tu con­si­de­ră însă că vo­lu­mul în cau­ză es­te „o car­te de du­zi­nă, ca­re nu se ba­ze­a­ză pe ni­ci­un fel de do­cu­men­te“, și ca­re „a fost tra­du­să în di­ver­se lim­bi străi­ne, lău­da­tă, cir­cu­la­tă și scoa­să în nu știu câte edi­ţii, în timp ce re­pli­ca pe ca­re aca­de­mi­cia­nul Ion Au­rel Pop – «Isto­ria, ade­vă­ru­ri­le și mi­tu­ri­le» - ca­re es­te o re­pli­că sub­stan­ţia­lă, mai ma­si­vă, din punct de ve­de­re al nu­mă­ru­lui de pa­gini, chiar de­cât car­tea lui Boia – nu s-a bu­cu­rat de ace­e­ași po­pu­la­ri­za­re, deși Ion Au­rel Pop ana­li­ze­a­ză, pa­gi­nă cu pa­gi­nă, abe­ra­ţi­i­le pro­mo­va­te de Boia în car­tea lui“. La fel de in­te­re­sant es­te și fap­tul, aproa­pe de­loc cu­nos­cut sau co­men­tat, că timp de pes­te 30 de ani is­to­ri­cul Lu­cian Boia a fost un vec­tor înfo­cat al ce­ea ce pri­e­te­nul său de azi, Vla­di­mir Tis­mă­nea­nu, ar nu­mi „nați­o­na­lism-co­mu­nism deșă­nțat“. Și nu ori­un­de, ci la Pa­ris, Lon­dra sau New York. De fapt, „nați­o­nal-co­mu­nis­mul“său a fost re­mar­cat încă de acum fix 50 de ani, când Fa­cul­ta­tea de Is­to­rie a ani­ver­sat, între 15 și 17 noi­em­brie 1968, 50 de ani de la Ma­rea Uni­re. La doar 24 de ani, împins de la spa­te de Zoe Pe­tre și agre­at de edi­to­rul re­vis­tei „Stu­dii“a Aca­de­mi­ei RSR Eu­gen Fis­chel Stă­nes­cu, Lu­cian Boia, de­ja asis­tent uni­ver­si­tar, pu­bli­că des­pre „mă­rețul eveni­ment al uni­rii Tran­sil­va­ni­ei cu Ro­mânia“și „uni­ta­tea ge­to-da­că“într-o re­la­ta­re asu­pra ma­ni­fes­tă­rii, no­tând că au­to­rii, între ca­re se nu­mă­ra și el, „au su­bli­niat ca­rac­te­rul uni­tar al is­to­ri­ei noas­tre, din ce­le mai ve­chi tim­puri, de­să­vârși­rea uni­tății po­li­ti­ce apa­re ast­fel nu un fe­no­men izo­lat, ci o încu­nu­na­re a unui pro­ces mul­ti­mi­le­nar“(„Stu­dii“, Tom 22, 2, 1969).

Pes­te alți 10 ani, în pre­am­bu­lul unui ma­re eveni­ment or­ga­ni­zat de Re­pu­bli­ca So­cia­lis­tă Ro­mânia, pen­tru ca­re Par­ti­dul și Se­cu­ri­ta­tea au con­lu­crat ex­ce­pți­o­nal, Lu­cian Boia, la nu­mai 35 de ani, înfi­i­nța la Pa­ris, în 1979, o „Co­mi­sie de is­to­ri­o­gra­fie“pen­tru a o lan­sa ofi­cial la Bu­cu­rești în ca­drul ce­lui de-al XV-lea Con­gres Inter­nați­o­nal de Ști­i­nțe Isto­ri­ce, ca­re a be­ne­fi­ciat de par­ti­ci­pa­rea a 2715 in­vi­tați din 67 de țări ale lu­mii. Con­gre­sul is­to­ri­ci­lor din 1980 a fost con­si­de­rat un suc­ces epo­cal atât pen­tru lu­mea ști­i­nți­fi­că ro­mâneas­că dar și, în ega­lă mă­su­ră, pen­tru re­gi­mul co­mu­nist al lui Ni­co­lae Ce­aușes­cu, ca­re a și des­chis de alt­fel lu­cră­ri­le prin cu­vântul său adre­sat par­ti­ci­pa­nți­lor.

În pre­gă­ti­rea Con­gre­su­lui pe plan mon­dial, Lu­cian Boia pa­re să fi fost însăr­ci­nat să po­pu­la­ri­ze­ze re­a­li­ză­ri­le „fron­tu­lui is­to­ric“din Ro­mânia so­cia­lis­tă. Și nu ori­un­de, ci chiar în Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii. În „Inter­na­ti­o­nal Han­dbook of His­to­ri­cal Stu­di­es. Con­tem­po­ra­ry Re­se­ar­ch and The­o­ry“, edi­tori Ge­org G. Iggers și Ha­rold T. Par­ker, pu­bli­ca­tă în SUA, în 1979 (Gre­en­wood Press, Inc, Con­nec­ti­cut), și în Ma­rea Bri­ta­nie în 1980 (Met­huen & Co Ltd, Lon­don), Lu­cian Boia adu­ce o bi­ne­me­ri­ta­tă odă ro­mâni­lor, Ro­mâni­ei și is­to­ri­o­gra­fi­ei ro­mânești, fă­ră a omi­te și no­te­le pro­pa­gan­dis­ti­ce mar­xis­te.

Lu­cian Boia, în SUA: „Mar­xis­mul a îmbo­gățit is­to­ri­o­gra­fia ro­mâneas­că fă­ră să di­lue­ze ac­cen­tul său nați­o­nal și pa­tri­o­tic“

„Si­tuați în cea mai tu­mul­toa­să zo­nă a Eu­ro­pei, ro­mânii au fost obli­gați să se lup­te se­co­le de-a rândul pen­tru a-și pre­zer­va iden­ti­ta­tea nați­o­na­lă, uni­ta­tea și in­de­pen­de­nța“, scrie Lu­cian Boia în pri­me­le rânduri. „In­te­re­sul lor în Is­to­rie, ca­re su­bli­nia­ză ori­gi­nea lor la­ti­nă (i.e. un spe­ci­fic al spi­ri­tu­lui nați­o­nal), con­ti­nu­i­ta­tea lor neîntre­rup­tă pe ace­le­ași me­le­a­guri, și uni­ta­tea ese­nția­lă a între­gii ci­vi­li­zații ro­mânești (în ci­u­da di­vi­de­rii sa­le înde­lun­ga­te în trei sta­te se­pa­ra­te Va­la­hia, Mol­do­va și Tran­sil­va­nia) re­pre­zin­tă o tră­să­tu­ră fun­da­men­ta­lă a cul­tu­rii ro­mânești, a ide­o­lo­gi­ei și vi­eții po­li­ti­ce. Prin Is­to­rie, co­nști­i­nța nați­o­na­lă pro­prie a fost con­so­li­da­tă și uni­ta­tea spi­ri­tua­lă a ro­mâni­lor a fost împli­ni­tă chiar înain­te ca sta­tul nați­o­nal uni­tar să se cre­e­ze“.

Apoi, pe te­ren ame­ri­can, Lu­cian Boia se lan­se­a­ză într-o mun­că de lă­mu­ri­re a is­to­ri­cu­lui ca­pi­ta­list cu pri­vi­re la ma­ri­le re­a­li­zări ale „so­cia­lis­mu­lui ști­i­nți­fic“: „De­si­gur, cer­ce­ta­rea ac­tua­lă se des­fășoa­ră în no­ul cli­mat po­li­tic, so­cial și cul­tu­ral in­stau­rat du­pă 23 au­gust 1944, ca­re a mar­cat înce­pu­tul evo­luți­ei Ro­mâni­ei so­cia­lis­te. Ast­fel, con­ce­pția mar­xis­tă a is­to­ri­ei, ca­re de­ja pro­du­se­se re­zul­ta­te in­te­re­san­te chiar și înain­te de 1944 (prin lu­cră­ri­le lui Do­bro­ge­a­nu-Ghe­rea, Lu­crețiu Pă­trășca­nu ș.a.) s-a ge­ne­ra­li­zat în is­to­ri­o­gra­fia ro­mâneas­că. Con­ce­pția ma­te­ria­list-dia­lec­ti­că nu nu­mai că a sta­bi­lit un nou sis­tem de in­ter­pre­ta­re, dar, to­to­da­tă, a lăr­git aria de in­ves­ti­ga­re prin aple­ca­rea asu­pra unor su­bi­ec­te mai puțin stu­dia­te în tre­cut“, mai scrie Boia ară­tând și că „s-au dez­vol­tat stu­di­i­le pri­vind cla­sa mun­ci­toa­re și mișcă­ri­le so­cia­lis­te și co­mu­nis­te“. „În ace­lași timp – ca o ca­rac­te­ris­ti­că a aces­tor ani - is­to­ri­cii ro­mâni su­bli­nia­ză ca­rac­te­rul spe­ci­fic, nați­o­nal, al tre­cu­tu­lui ro­mânesc, ca­re por­nește de la ide­ea că fi­e­ca­re nați­u­ne se dez­vol­tă con­form pro­pri­i­lor con­diții. Mar­xis­mul a îmbo­gățit is­to­ri­o­gra­fia ro­mâneas­că fă­ră să di­lue­ze ac­cen­tul său nați­o­nal și pa­tri­o­tic.“, încer­ca Boia să con­vin­gă spe­cia­lis­tul oc­ci­den­tal, cu o no­tă răz­bi­tă de pro­pa­gan­dă.

Boia, su­sți­nând con­ti­nu­i­ta­tea de ne­con­tes­tat a po­po­ru­lui ro­mân: „Nați­u­ni­le re­pre­zin­tă cen­trul gra­vi­tați­o­nal al Is­to­ri­ei“

Însă poa­te cel mai in­te­re­sant pa­saj din ma­te­ria­lul în lim­ba en­gle­ză al pro­fe­so­ru­lui de is­to­rie es­te cel le­gat de ce­ea ce Boia cel de astă­zi con­tes­tă cu ace­e­ași con­vin­ge­re cu ca­re Boia cel de ieri ex­pli­ca pen­tru pu­bli­cul străin cu pri­vi­re la ori­gi­nea și con­ti­nu­i­ta­tea po­po­ru­lui ro­mân. Ia­tă pa­sa­jul: „Mia de ani ca­re a ur­mat re­tra­ge­rii ad­mi­nis­trați­ei ro­ma­ne din Da­cia (din se­co­lul al trei­lea până în al treis­pre­ze­ce­lea) a fost con­si­de­ra­tă mult timp o pe­ri­oa­dă to­tal ob­scu­ră din isto­ria Ro­mâni­ei, în prin­ci­pal din cau­za lip­sei de do­cu­men­te. Din mo­ti­ve po­li­ti­ce, unii is­to­rici străini (nu prea mu­lți și nici din­tre cei mai com­pe­te­nți) au încer­cat să ne­ge con­ti­nu­i­ta­tea ro­mâneas­că, con­ti­nu­i­ta­tea vi­eții și cul­tu­rii po­po­ru­lui ro­mân pe te­ri­to­ri­ul ac­tual. Ase­me­nea te­o­rii au fost întot­de­au­na con­tes­ta­te de spe­cia­liștii ro­mâni (su­sți­nuți de ase­me­nea și de mu­lți is­to­rici străini). (...) Do­ve­zi­le ma­te­ria­le de­mon­stre­a­ză de­pli­na con­ti­nu­i­ta­te a po­pu­lați­ei da­co-ro­mâne (ca­re apoi a de­venit po­po­rul ro­mân) du­pă re­tra­ge­rea ro­ma­nă din AD 271.“, scrie cu ho­tă­râre Lu­cian Boia, cel din 1979. Una din­tre con­clu­zi­i­le cu pri­vi­re la di­re­cți­i­le „noii Ro­mânii so­cia­lis­te“es­te că is­to­ri­cii ro­mâni „au apli­cat doc­tri­na mar­xis­tă fă­ră dog­ma­tism și fă­ră să mi­ni­ma­li­ze­ze im­por­ta­nța fac­to­ri­lor spe­ci­fici nați­o­na­li în dez­vol­ta­rea Is­to­ri­ei Ro­mâni­ei“. Iar o altă con­clu­zie a pro­fe­so­ru­lui Boia cel din anii ‘80 ar pu­tea pă­rea de-a drep­tul cu­rat nați­o­na­lis­tă: „Ase­me­nea lu­cră­rii is­to­ri­ci­lor pre­ce­de­nți, școa­la ro­mâneas­că de azi con­si­de­ră că nați­u­ni­le, cu evo­luția, ide­a­lu­ri­le și ca­rac­te­ris­ti­ci­le lor spe­ci­fi­ce pro­prii, re­pre­zin­tă cen­trul gra­vi­tați­o­nal al Is­to­ri­ei“.

Par­ti­dul, Ce­aușes­cu și is­to­ri­cii

„Noi re­pe­re pri­vind ro­lul is­to­ri­cu­lui și a is­to­ri­ei în so­ci­e­ta­te au fost tra­sa­te cu oca­zia or­ga­ni­ză­rii, la Bu­cu­rești, în 1980, a ce­lui de-al XV-lea Con­gres Inter­nați­o­nal de Ști­i­nțe Isto­ri­ce“, scrie is­to­ri­cul clu­je­an Da­ni­e­la Mârza cu pri­vi­re la acest eveni­ment. În lu­cra­rea aces­teia, „Re­vis­te ro­mânești de is­to­rie pu­bli­ca­te în lim­bi de cir­cu­lație in­ter­nați­o­na­lă“(Edi­tu­ra Aca­de­mia Ro­mână, Cen­trul de Stu­dii Tran­sil­va­ne, 2012), Da­ni­e­la Mârza tre­ce în re­vis­tă ca­drul ge­ne­ral în ca­re a ac­ti­vat și Lu­cian Boia: „Pen­tru pre­gă­ti­rea aces­tu­ia, a avut loc o întâlni­re a «to­va­rășu­lui» Ni­co­lae Ce­aușes­cu cu «oa­me­nii de ști­i­nță din do­me­ni­ul is­to­ri­ei». În ca­drul aces­teia, așa cum se pro­ce­da de obi­cei la acest gen de ma­ni­fes­tări, «vor­bi­to­rii au evi­de­nțiat ro­lul de­o­se­bit pe ca­re to­va­rășul Ni­co­lae Ce­aușes­cu l-a avut în mod con­stant în ori­en­ta­rea cer­ce­tă­ri­lor isto­ri­ce, în dez­vol­ta­rea stu­di­u­lui is­to­ri­ei în învăță­mântul de toa­te gra­de­le, în sta­bi­li­rea li­ni­i­lor di­rec­toa­re ale ac­ti­vi­tății fron­tu­lui is­to­ric în an­sam­blul său» A fost su­bli­niat, o da­tă în plus, ro­lul is­to­ri­ei ca par­te im­por­tan­tă a între­gii ac­ti­vi­tăți po­li­ti­ce și ide­o­lo­gi­ce, în ve­de­rea «edi­fi­că­rii noii orându­iri, a for­mă­rii omu­lui nou, cu o înal­tă co­nști­i­nță pa­tri­o­ti­că, re­vo­luțio-

na­ră».“Amin­tind că „în anii unui re­gim to­ta­li­tar, toa­te de­pla­să­ri­le pes­te ho­ta­re erau atent mo­ni­to­ri­za­te“, au­toa­rea ne mai in­for­me­a­ză că „tot în con­tex­tul pre­gă­ti­ri­lor pen­tru acest Con­gres, și în ace­lași spi­rit, au fost între­prin­se de­mer­suri pen­tru con­sti­tu­i­rea unei co­mi­sii in­ter­nați­o­na­le de is­to­ri­o­gra­fie, con­ce­pu­tă ca o co­mi­sie in­ter­nă a Co­mi­te­tu­lui inter­nați­o­nal de Ști­i­nțe isto­ri­ce. Iniția­ti­va i-a apa­rți­nut lui Mi­hai Ber­za, ală­turi de ca­re a mai par­ti­ci­pat, la reu­ni­u­nea pre­li­mi­na­ră des­fășu­ra­tă la Pa­ris, și Lu­cian Boia“. Is­to­ri­cul Mi­hai Ber­za moa­re, însă, înain­te de Con­gres, așa că tână­rul is­to­ric Lu­cian Boia es­te ales în ca­drul Con­gre­su­lui întâi se­cre­tar ge­ne­ral, apoi vi­ce­preșe­din­te al Co­mi­si­ei în cau­ză, până la fi­ne­le lui 1989.

„Dis­cuți­i­le înce­pu­te la Pa­ris s-au pre­lun­git la To­u­lo­u­se“

Într-o da­re de se­a­mă asu­pra ma­ni­fes­tă­rii de la Pa­ris, Lu­cian Boia scrie des­pre el însuși la per­soa­na a III-a, în Re­vis­ta de Is­to­rie a Aca­de­mi­ei de Ști­in­ţe So­cia­le și Po­li­ti­ce de sub îndru­ma­rea Co­mi­te­tu­lui Cen­tral al Par­ti­du­lui Co­mu­nist Ro­mân (fos­ta „Stu­dii“, Tom 33, Nr. 6, 1980):

„La 11 fe­brua­rie 1980 s-a des­fășu­rat la Pa­ris o reu­ni­u­ne pre­li­mi­na­ră con­sa­cra­tă con­sti­tu­i­rii unei co­mi­sii in­ter­nați­o­na­le de is­to­ri­o­gra­fie (…) Lu­cră­ri­le reu­ni­u­nii au fost con­du­se de prof. Mi­chel Fra­nçois, se­cre­tar ge­ne­ral al Co­mi­te­tu­lui inter­nați­o­nal de ști­i­nțe isto­ri­ce. Au par­ti­ci­pat is­to­rici din mai mul­te țări, do­va­dă a in­te­re­su­lui cu ca­re es­te ur­mă­rit acest proi­ect. Din par­tea ro­mâneas­că a fost pre­zent lec­tor dr. Lu­cian Boia, ti­tu­la­rul cur­su­lui de is­to­ri­o­gra­fie la Fa­cul­ta­tea de is­to­rie-fi­lo­zo­fie din Bu­cu­rești. La întru­ni­rea de la Pa­ris s-a su­bli­niat ro­lul iniția­tor pe ca­re l-a avut Ro­mânia în pro­ce­sul con­sti­tu­i­rii noii co­mi­sii. (…) Întru­ni­rea ca­re a avut loc acum, la Pa­ris, s-a sol­dat cu ale­ge­rea unui bi­rou pro­vi­zo­riu și cu dis­cu­ta­rea câtor­va proi­ec­te de ac­ti­vi­ta­te pen­tru vi­i­tor. În bi­rou au fost aleși trei is­to­rici: Lu­cian Boia (Ro­mânia), Char­les-Oli­vi­er Car­bo­nell (Fra­nța) și Ge­org G. Iggers (S.U.A., - re­fu­giat cu între­a­ga fa­mi­lie din Ger­ma­nia na­zis­tă și unul din­tre cei doi edi­tori ai lu­cră­rii din 1979 în ca­re a fost pu­bli­cat și Boia – n.n. ). (…) Au­to­rul pre­zen­tei no­te a dis­cu­tat în de­ta­liu pro­ble­me­le le­ga­te de înfi­i­nța­rea co­mi­si­ei, atît cu pro­fe­so­rul Mi­chel Fra­nçois ca­re, în ca­li­ta­tea ofi­cia­lă pe ca­re o are, a ofe­rit, în ul­ti­mii ani, un spri­jin ese­nțial efor­tu­ri­lor între­prin­se, pre­cum și cu prof. Char­les-Oli­vi­er Car­bo­nell. Cu ul­ti­mul, dis­cuți­i­le înce­pu­te la Pa­ris, s-au pre­lun­git în zi­le­le ur­mă­toa­re la To­u­lo­u­se. Con­clu­zi­i­le ce se pot des­prin­de de­o­cam­da­tă nu pot fi de­cît op­ti­mis­te (...)”. (LU­CIAN BOIA). Con­form unei alte No­te a lui Lu­cian Boia din ace­e­ași re­vis­tă (Tom 34, Nr. 3, 1981), la sfârși­tul Con­gre­su­lui de la Bu­cu­rești, Co­mi­sia avea 106 is­to­rici din 26 de țări, Lu­cian Boia fi­ind con­fir­mat în fun­cția de se­cre­tar ge­ne­ral al ei.

Göttin­gen, Pa­ris, Mon­tpel­li­er, Lon­dra, Mi­la­no

1982 îl gă­sește pe Boia în „vi­zi­te de lu­cru“în Re­pu­bli­ca Fe­de­ra­lă Ger­ma­nia, la Göttin­gen, și apoi, din nou, la Pa­ris. „Bi­ro­ul Co­mi­si­ei in­ter­nați­o­na­le de is­to­rie a is­to­ri­o­gra­fi­ei, ales la Bu­cu­rești, în au­gust 1980, și-a des­fășu­rat lu­cră­ri­le anul aces­ta la Göttin­gen, în zi­le­le de 2728 iu­lie 1982, cu par­ti­ci­pa­rea a cinci din cei șap­te mem­bri ai săi (Char­les-Oli­vi­er Car­bo­nell, Ge­org G. Iggers, Lu­cian Boia, Hans Schlei­er, Bian­ca Va­lo­ta), con­ti­nuîndu-se apoi dis­cuți­i­le la Pa­ris, în ve­de­rea pre­gă­ti­rii co­loc­vi­u­lui inter­nați­o­nal de is­to­ri­o­gra­fie ca­re va avea loc la Mon­tpel­li­er în 1983“, scrie chiar Lu­cian Boia în Re­vis­ta de Is­to­rie, Tom 35, 12, 1982. Între 25 și 28 iu­lie 1983 s-a des­fășu­rat la Mon­tpel­li­er pri­mul Con­gres al aso­ciați­ei, oca­zie cu ca­re Lu­cian Boia de­vi­ne vi­ce­preșe­din­te. „Se poa­te con­si­de­ra că par­ti­ci­pa­rea ro­mâneas­că a con­sti­tu­it un suc­ces ști­i­nți­fic im­por­tant, con­tri­bu­ind la o mai bu­nă cu­noaște­re, în cer­cu­ri­le de spe­cia­li­ta­te, a va­lo­ri­lor is­to­ri­o­gra­fi­ei ro­mânești“, scrie Boia in­tro­du­când și o pa­tă de cu­loa­re: „Excur­sia or­ga­ni­za­tă în ul­ti­ma zi a adus o no­tă în plus de fru­mu­sețe și op­ti­mism: s-au vi­zi­tat re­gi­u­nea Ca­mar­gue (Del­ta Rhônu­lui), cu cen­trul aces­teia Sain­tes-Ma­ri­es de la Mer, mo­der­na stați­u­ne La Gran­de Mot­te, ce­ta­tea me­di­e­va­lă Ai­gues-Mor­tes, orașul Ni­mes cu ce­le­bre­le sa­le mo­nu­men­te ro­ma­ne“. Con­clu­zia au­to­ru­lui des­pre Co­mi­sie: „or­ga­ni­zația es­te ex­trem de di­na­mi­că, cu re­mar­ca­bi­le per­spec­ti­ve de vi­i­tor.“(Re­vis­ta de Is­to­rie, Tom 36, 12, 1983).

În iu­lie 1984, Boia s-a aflat cu Co­mi­sia la Lon­dra, pen­tru a pre­gă­ti con­gre­sul de la Stut­tgart, apoi a mers din nou la Pa­ris, cu tre­buri de ser­vi­ciu, con­form unui ar­ti­col in­for­ma­tiv apă­rut în ia­nua­rie 1985 în ace­e­ași pu­bli­cație.

În iu­lie 1987, Boia se de­pla­se­a­ză la Mi­la­no și Ma­na­ro­la, în apro­pi­e­rea gra­niței ita­lo-el­veți­e­ne, pen­tru a apro­fun­da pro­ble­ma­ti­ci­le cu ca­re s-a înhă­mat. Se pro­pu­ne ca ur­mă­to­rul con­gres să ai­bă loc la Pa­ris. „Prin Co­mi­sia de is­to­ri­o­gra­fie, cît și prin con­tri­buți­i­le in­di­vi­dua­le ale mem­bri­lor ei, ști­i­nța is­to­ri­că ro­mâneas­că și isto­ria noas­tră în ge­ne­ral de­vin ast­fel tot mai bi­ne cu­nos­cu­te în lu­me“, dă ra­por­tul, con­sec­vent, Boia, în To­mul 40 al lu­nii de­cem­brie 1987, apă­rut ime­diat du­pă re­vol­ta mun­ci­to­ri­lor de la Brașov, vo­lum de spe­cia­li­ta­te ca­re se des­chi­de cu ar­ti­co­lul „ști­i­nți­fic“„Con­fe­ri­nța Nați­o­na­lă a Par­ti­du­lui Co­mu­nist Ro­mân, eveni­ment re­mar­ca­bil în viața ță­rii“. „No­ul Rol­ler a apă­rut în per­soa­na lui Lu­cian Boia, lec­tor la Fa­cul­ta­tea de Is­to­rie a Uni­ver­si­tății din Bu­cu­rești“, scrie is­to­ri­cul Ioan Scur­tu în lu­cra­rea sa „Isto­ria Ro­mâni­lor de la Ca­rol I la Ni­co­lae Ce­aușes­cu“(Edi­tu­ra Mi­ca Va­la­hie). „Încă din anii ’70, L. Boia că­lă­to­rea an de an în străi­nă­ta­te, mai ales în Fra­nța, evi­dent cu avi­zul Se­cu­ri­tății. La vre­mea res­pec­ti­vă nu se pu­tea fa­ce mă­car o ex­cur­sie până la Ru­se (Bul­ga­ria), fă­ră apro­ba­rea Se­cu­ri­tății. În ace­lași timp, el era unul din­tre cei mai co­nști­in­ci­oși mem­bri ai PCR, drept ca­re a fost ales și re­a­les în Bi­ro­ul Orga­ni­zați­ei de Par­tid de la Fa­cul­ta­tea de Is­to­rie. Cu ti­tlu de exem­plu me­nți­o­nez că la Adu­na­rea Ge­ne­ra­lă P.C.R. din 26 sep­tem­brie 1989, L. Boia a fost re­a­les în BOP, iar du­pă pri­ma șe­di­nță a aces­tu­ia a de­venit Se­cre­tar cu Pro­pa­gan­da. Atunci, prin­ci­pa­lul obi­ec­tiv al mun­cii de pro­pa­gan­dă, în re­a­li­za­rea că­ru­ia s-a an­ga­jat L. Boia, era re­a­le­ge­rea lui Ni­co­lae Ce­aușes­cu în fun­cția de se­cre­tar ge­ne­ral la Con­gre­sul al XIV-lea al P.C.R. în noi­em­brie 1989“, dez­vă­lu­ie Scur­tu. „Aces­ta era omul de­sem­nat de «so­ci­e­ta­tea ci­vi­lă» să res­crie isto­ria Ro­mâni­ei, așa cum bo­lșe­vi­cii îl de­sem­na­se­ră pe Rol­ler, un per­so­naj ob­scur, să dea di­rec­ti­ve «fron­tu­lui is­to­ric»“, con­chi­de is­to­ri­cul. Într-o re­cen­zie a vo­lu­mu­lui is­to­ri­cu­lui Ste­jă­rel Ola­ru „STASI și Se­cu­ri­ta­tea“, is­to­ri­cul Ge­or­ge Da­mian ara­tă că, po­tri­vit unor pla­nuri ale DSS de­nu­mi­te „Alfa“și „Atlas“, du­pă fu­ga ge­ne­ra­lu­lui se­cu­rist I.M. Pa­ce­pa, ce­tățe­nii ro­mâni nu mai pu­te­au ieși din ța­ră, mai ales în in­te­res pro­fe­si­o­nal, fă­ră să tre­a­că înain­te și du­pă pe la ofițe­rii de Se­cu­ri­ta­te spe­cia­li­zați în spați­ul ex­tern și pro­pa­gan­da Ro­mâni­ei so­cia­lis­te. „Nici pa­să­rea nu ieșea din ța­ră fă­ră avi­zul Se­cu­ri­tății“, se afir­mă în re­cen­zie. Ste­jă­rel Ola­ru com­ple­te­a­ză do­cu­men­te­le de ar­hi­vă pri­vind ce­le do­uă pla­nuri se­cre­te cu in­for­mații obți­nu­te de la foști ofițeri de Se­cu­ri­ta­te de că­tre is­to­ri­cul Alex. Mi­hai Sto­e­nes­cu.

Ola­ru ara­tă în vo­lu­mul său că în ce­le mai mul­te ca­zuri, pen­tru cei ca­re între­prin­de­au vi­zi­te pro­fe­si­o­na­le în străi­nă­ta­te, în spe­cial în Occi­dent, „mă­su­ra lua­tă de Se­cu­ri­ta­te era ex­trem de per­ver­să, fo­rțându-i pe aceștia să de­vi­nă în ma­rea lor ma­jo­ri­ta­te in­for­ma­tori sau age­nți ai po­liți­ei po­li­ti­ce din Ro­mânia“. În prin­ci­piu, con­form pla­nu­lui Atlas, Se­cu­ri­ta­tea pu­tea re­cru­ta ca in­for­ma­tor pe ori­ce ce­tățe­an ro­mân ca­re ur­ma să se de­pla­se­ze în străi­na­ta­te în in­te­res de ser­vi­ciu sau la bur­se, ca­re erau avi­za­te tot de Se­cu­ri­ta­te. Înain­te de ple­ca­re, res­pec­ti­vul pri­mea un nu­me con­spi­ra­tiv și o pa­ro­lă, de­venind co­la­bo­ra­tor ofi­cial al Se­cu­ri­tății.

„Am des­cris acest me­ca­nism per­fid și co­rupt al Se­cu­ri­tății pen­tru a ară­ta că înce­pând din anii '80, aproa­pe fă­ră ex­ce­pție, ce­tățe­nii ro­mâni ca­re lu­crau în străi­nă­ta­te sau erau re­pre­zen­ta­nți ai com­pa­ni­i­lor ro­mânești de stat în ex­te­ri­or, co­la­bo­rau cu o rit­mi­ci­ta­te cla­ră cu Se­cu­ri­ta­tea, cei mai mu­lți din­tre ei fi­ind in­for­ma­tori, puțini fi­ind re­com­pen­sați cu gra­de de De­par­ta­men­tul Se­cu­ri­tății Sta­tu­lui. În alte con­diții, ac­ti­vi­ta­tea lor în străi­nă­ta­te nu ar fi fost po­si­bi­lă pen­tru că pur și sim­plu nu era per­mi­să de au­to­ri­tăți“, mai afir­mă Ste­jă­rel Ola­ru în lu­cra­rea sa.

Pla­nu­ri­le Alfa si Atlas au fost ex­tin­se în 1987 prin in­ter­me­di­ul unor „Nor­me pri­vind com­pe­te­nțe­le, atri­buți­i­le și sis­te­mul de lu­cru re­fe­ri­toa­re la avi­za­rea per­soa­ne­lor ca­re se de­pla­se­a­ză în străi­nă­ta­te, în in­te­res de ser­vi­ciu sau per­so­nal“- pu­bli­ca­te in­te­gral de is­to­ri­cul Ma­ri­us Oprea în vo­lu­mul său „Ba­na­li­ta­tea rău­lui - O is­to­rie a Se­cu­ri­tății în do­cu­men­te 1949-1989“. „La ba­za ela­bo­ră­rii aces­tor nor­me au stat ori­en­tă­ri­le și in­di­cați­i­le da­te de se­cre­ta­rul ge­ne­ral al PCR, to­va­rășul Ni­co­lae Ce­aușes­cu“, se scrie în do­cu­ment. Prac­tic, afir­mă Oprea, Se­cu­ri­ta­tea con­cen­tra în mâi­ni­le sa­le avi­za­rea tu­tu­ror că­lă­to­ri­i­lor în străi­nă­ta­te în in­te­res de ser­vi­ciu. Ni­meni nu scă­pa, dar mu­lți din­tre „na­ve­tiștii“pri­vi­le­giați își ofe­re­au ori­cum ser­vi­ci­i­le be­ne­vol, din slu­găr­ni­cie față de sis­te­mul se­cu­rist și co­mu­nist.

Într-un alt nu­măr al pu­bli­cați­ei Aca­de­mi­ei RSR, Lu­cian Boia po­ves­tește și cum a mers în vi­zi­tă la ca­sa lui Ju­les Ver­ne de la Ami­ens „la înce­pu­tul lu­nii au­gust“a ace­lu­iași an (Tom 36, 2, 1983). Ioan Scur­tu: „No­ul Rol­ler“Lu­cian Boia a fost pro­pa­gan­dist PCR și că­lă­to­rea cu avi­zul Se­cu­ri­tății Pla­nu­ri­le Alfa și Atlas: „Nici pa­să­rea nu ieșea din ța­ră fă­ră avi­zul Se­cu­ri­tății“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.