Flo­rin Bu­des­cu

Romania Libera - - Prima Pagina -

Hi­be­le de­ca­na­le ale căi­lor fe­ra­te din Ro­mânia

Un tren pri­vat Re­gio Că­lă­tori a de­raiat în tim­pul ma­ne­vrei de re­ga­ra­re de la li­nia 5 la li­nia 6, din Ga­ra de Nord, mar­ţi se­a­ră. Tre­nul a lo­vit pa­ra­pe­tul de la ca­pă­tul li­ni­ei 6. Va­go­nul de sem­nal a de­raiat de pe o osie.

Pa­re un fapt ba­nal, dar nu es­te de­loc. În 1998 ave­am de­ja pa­tru ani de ac­ti­vi­ta­te ca jur­na­list ști­rist spe­cia­li­zat pe sin­di­ca­te. De ne­nu­mă­ra­te ori, la toa­te con­fe­rin­ţe­le de pre­să ale li­de­ri­lor sin­di­ca­li de la Căi­le Fe­ra­te, fă­ră ex­cep­ţie, una din­tre te­me­le prin­ci­pa­le era sub­fi­nan­ţa­rea in­fras­truc­tu­rii fe­ro­via­re și a ma­te­ria­lu­lui ru­lant.

Una din­tre te­me­le abor­da­te de ministrul de atunci al Tran­spor­tu­ri­lor, Traian Bă­ses­cu, a fost pe trei sfer­turi in­for­ma­ti­vă, res­tul des­pre mă­su­ri­le de întâmpi­na­re lua­te de mi­nis­ter: un tren mar­far de­raia­se

în De­fi­leul Ji­u­lui. Pa­gu­be – ex­clu­siv ma­te­ria­le. Cau­ze­le – un bo­ghiu slă­bit al unui va­gon, com­bi­nat cu și­na rup­tă. La ieși­rea dem­ni­ta­ru­lui din con­fe­rin­ţa de pre­să, l-am între­bat: „Infras­truc­tu­ra fe­ro­via­ră es­te la pă­mânt. Es­te un fapt con­sa­crat, cu­nos­cut de toa­tă lu­mea. Ce ve­ţi fa­ce atunci când pri­mul tren de per­soa­ne va de­raia și vor fi vic­ti­me uma­ne?“.

Ni­ci­o­da­tă, în ul­ti­mii 20 de ani, vreun mi­nis­tru al Tran­spor­tu­ri­lor nu a dat un răs­puns co­e­rent la ace­as­tă între­ba­re sim­plă, aproa­pe ba­na­lă, apa­rent sfi­dă­toa­re, dar ex­trem de in­co­mo­dă pen­tru ori­ce de­ţi­nă­tor al aces­tui por­to­fo­liu. Ce înţe­leg prin­tr-un răs­puns co­e­rent?

Ca să-l gă­sim, cred eu, tre­bu­ie să por­nim de la struc­tu­ra­li­ta­tea mi­nis­te­ru­lui. În loc să fie ori­en­tat ex­clu­siv pe po­li­tici de ges­ti­o­na­re

și dez­vol­ta­re a re­ţe­le­lor de dru­muri, căi fe­ra­te, a căi­lor flu­via­le și ae­ro­por­tua­re, Mi­nis­te­rul Tran­spor­tu­ri­lor se ocu­pă cu tot fe­lul de lu­cruri co­la­te­ra­le ce ar tre­bui să fie obi­ec­tul prin­ci­pal de ac­ti­vi­ta­te al altor in­sti­tu­ţii sau mi­nis­te­re.

Are o re­ţea vas­tă de spi­ta­le CFR (evi­dent, și aces­tea sub­fi­nan­ţa­te), un nu­măr in­cre­di­bil de agen­ţii, so­ci­e­tă­ţi de stat și alte en­ti­tă­ţi afla­te sub au­to­ri­ta­tea sau tu­te­la sa și, ca să fie ci­re­așa pe tort, CNAIR (fos­ta CNADNR). Ni­ci­un dem­ni­tar din lu­me, ori­cât de com­pe­tent ma­na­ger ar fi, nu poa­te con­du­ce un ase­me­nea go­lem. Do­me­nii ae­ro: 9 uni­tă­ţi în su­bor­di­ne; fe­ro­viar: 13; ma­ri­tim/flu­vial: 9; ru­ti­er: 5; me­di­cal: 15 spi­ta­le în toa­tă ţa­ra. Da­că nu și-ar pi­er­de tim­pul cu tot fe­lul de lu­cruri, ministrul Tran­spor­tu­ri­lor (și se­con­dan­ţii săi) ar tre­bui, prin­tre alte

axe pri­o­ri­ta­re, să se ocu­pe și de căi­le fe­ra­te. Cum?

Să exem­pli­fi­căm cu me­tro­ul lon­do­nez – cea mai ve­che re­ţea de acest tip din lu­me, ca­re a înce­put să fun­cți­o­ne­ze la 10 ia­nua­rie 1863, între stați­i­le Pad­din­gton și Far­rin­gdon, iar acum tran­spor­tă anual pes­te 40 de mi­li­oa­ne de că­lă­tori. Au­to­ri­ta­tea lo­ca­lă a ajuns la con­clu­zia că pi­er­de­ri­le enor­me pe ca­re le ge­ne­ra tre­bu­iau nea­pă­rat eli­mi­na­te. Ini­ţial, a de­cis pri­va­ti­za­rea ast­fel: con­ce­si­o­na­rea căi­lor de ru­la­re, a sta­ţi­i­lor, tu­ne­lu­ri­lor etc. pe ma­gis­tra­le.

Tre­a­ba ope­ra­to­ri­lor me­tro­u­lui era să fa­că pro­fit, adi­că să pu­nă ma­te­ria­lul ru­lant la lu­cru și să „taie bi­le­te“. Re­turn on invest­ment (ROI). Cât in­ves­tesc și cât am pro­fit? Efec­tul a fost spec­ta­cu­los: pi­er­de­ri­le mu­ni­ci­pa­li­tă­ţii efec­tiv au dis­pă­rut. În schimb, a

apă­rut o altă ma­re pro­ble­mă: nu toa­te ru­te­le „Lon­don Tu­be“erau pro­fi­ta­bi­le, pen­tru că nu ave­au des­tui cli­en­ţi, așa că fir­me­le ca­re le de­ţi­neau se gânde­au să le închi­dă, pen­tru a-și ma­xi­mi­za pro­fi­tul.

Acest lu­cru era de neac­cep­tat: re­gi­uni între­gi ale ca­pi­ta­lei s-ar fi de­cu­plat eco­no­mic, cul­tu­ral și so­cial. Așa că pri­mă­ria lon­do­ne­ză a re­venit, con­sti­tu­ind o so­ci­e­ta­te cu ac­ţi­o­nar unic mu­ni­ci­pa­li­ta­tea, ca­re a pre­luat ru­te­le pe pi­er­deri, cău­tând alte so­lu­ţii, pre­cum dez­vol­ta­rea co­mu­ni­tă­ţi­lor mai să­ra­ce, pen­tru ca aces­tea să ai­bă bani să fo­lo­se­as­că „The Tu­be“.

Ce­va ase­mă­nă­tor ar fi ne­voie să fa­cem și noi cu ca­lea fe­ra­tă. Pri­va­ti­za­rea ru­te­lor aco­lo un­de e ren­ta­bil. So­ci­e­tă­ţi ope­ra­toa­re de că­lă­tori și de mar­fă pri­va­te și de stat, pu­se în com­pe­ti­ţie echi­ta­bi­lă. Sin­gu­ra com­pa­nie

de stat pe pro­fit, du­pă câte știu, es­te acum Te­le­co­mu­ni­ca­ţii CFR SA. Ce­le­lal­te au foar­te mult per­so­nal.

Re­venind la de­rai­e­rea din de­bu­tul ar­ti­co­lu­lui: ori tu, stat, faci acum o in­ves­ti­ţie con­sis­ten­tă (nu s-a mai in­ves­tit în in­fras­truc­tu­ră din 1991, ce să mai vor­bim des­pre tre­nuri de ma­re vi­te­ză...), apoi pri­va­ti­ze­zi la un preţ mai ma­re; ori pri­va­ti­ze­zi acum (ce apre­ci­e­zi că e ren­ta­bil; ce nu e ren­ta­bil lași într-o com­pa­nie de stat, cu pi­er­deri asu­ma­te) și pui tar­get in­ves­ti­ţi­o­nal, pen­tru a nu se pro­du­ce ne­no­ro­ciri.

Pen­tru că tre­bu­ie să înţe­le­gem că sun­tem foar­te no­ro­coși că până acum nu s-a pro­dus vreo ne­no­ro­ci­re, la sta­rea ac­tua­lă a Căi­lor Fe­ra­te.

FLO­RIN BU­DES­CU

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.