Me­di­cul înlă­tu­ră răul fi­zic, iar ma­gis­tra­tul înlă­tu­ră răul mo­ral

Romania Libera - - Prima Pagina -

Pro­de­can și con­si­li­er al Ba­ro­u­lui Bu­cu­rești, mem­bru al Con­si­li­u­lui Uni­u­nii Inter­nați­o­na­le a Avo­ca­tu­rii (1990-1995), co­preșe­din­te al Co­mi­si­ei mix­te a Ba­ro­u­ri­lor Pa­ris-Bu­cu­rești, Bar­ce­lo­na-Bu­cu­rești, Mi­la­no-Bu­cu­rești, Bon­nBu­cu­rești, cu o ca­ri­e­ră de 38 de ani ca avo­cat și 15 ani în ma­gis­tra­tu­ră ca ju­de­că­tor, Vi­o­rel Pas­cu răs­pun­de între­bă­ri­lor re­da­cți­ei RL.

Pro­de­can și con­si­li­er al Ba­ro­u­lui Bu­cu­rești, mem­bru al Con­si­li­u­lui Uni­u­nii Inter­nați­o­na­le a Avo­ca­tu­rii (1990-1995), co­preșe­din­te al Co­mi­si­ei mix­te a Ba­ro­u­ri­lor Pa­ris-Bu­cu­rești, Bar­ce­lo­na-Bu­cu­rești, Mi­la­no-Bu­cu­rești, Bon­nBu­cu­rești. Vi­o­rel Pas­cu are o ca­ri­e­ră de 38 de ani ca avo­cat și 15 ani în ma­gis­tra­tu­ră ca ju­de­că­tor, a fost vi­ce­preșe­din­te al Ju­de­că­to­ri­ei Sec­to­ru­lui 3 din Bu­cu­rești și preșe­din­te al Ju­de­că­to­ri­ei Sec­to­ru­lui 8, cu o re­mar­ca­bi­lă pre­o­cu­pa­re pen­tru dez­vol­ta­rea sis­te­mu­lui ju­di­ciar ro­mânesc.

RL: Ca­re este per­spec­ti­va dum­nea­voas­tră asu­pra eva­luă­rii sis­te­mu­lui ju­di­ciar?

Vi­o­rel Pas­cu: Acest an re­mar­ca­bil, ca­re este de o însem­nă­ta­te ex­ce­pți­o­na­lă pen­tru is­to­ria Ro­mâni­ei, ne ofe­ră pri­le­jul de a con­sta­ta cu mândrie, onoa­re și de­o­se­bi­tă mu­lțu­mi­re că sis­te­mul nos­tru ju­di­ciar se ri­di­că la ni­ve­lul ță­ri­lor eu­ro­pe­ne ce­le mai dez­vol­ta­te. O ase­me­nea apre­ci­e­re se cu­vi­ne a fi adre­sa­tă, în pri­mul rând, slu­ji­to­ri­lor aces­tui sis­tem: ma­gis­trați (ju­de­că­tori și pro­cu­rori); co­mi­sari și po­li­tiști ju­di­ciari; an­ga­jați din ser­vi­ci­i­le teh­ni­ce și ad­mi­nis­tra­tiv-au­xi­lia­re.

Înain­te de a dez­vol­ta su­bi­ec­tul între­bă­rii, vă rog să-mi per­mi­teți să pro­fit de ama­bi­li­ta­tea dum­nea­voas­tră pen­tru a ex­pri­ma un gând ca­re, de fapt, este o con­sta­ta­re de or­din so­cial-mo­ral.

Într-o so­ci­e­ta­te, ce­le mai no­bi­le, ale­se și fru­moa­se pro­fe­sii le re­pre­zin­tă me­di­ci­na și ma­gis­tra­tu­ra. Me­di­cul înlă­tu­ră răul fi­zic din om, iar ma­gis­tra­tul înlă­tu­ră răul mo­ral.

Ma­gis­tra­tul, pen­tru a re­a­li­za acest înalt scop, are la dis­po­ziție un sin­gur in­stru­ment con­fe­rit de pre­gă­ti­rea pro­fe­si­o­na­lă, dem­ni­ta­tea, cin­stea, sa­cri­fi­ca­rea pen­tru afla­rea ade­vă­ru­lui, im­pa­rția­li­ta­tea.

Ma­gis­tra­tul, înzes­trat cu aces­te ca­li­tăți, înfăp­tu­i­ește, prin ho­tă­rârea ju­de­că­to­re­as­că, un act con­cret de drep­ta­te, ca­re este pri­mit cu res­pect de între­a­ga so­ci­e­ta­te. Mi­si­u­nea ma­gis­tra­tu­lui poa­te fi asi­gu­ra­tă nu­mai într-un ca­dru juri d i cin­stit u ț ion al iz a t în ca­re or­ga­ne­le pro­fe­si­ei au o con­tri­buție im­por­tan­tă do­ve­di­tă, în mod sub­sta­nțial, cel puțin în ul­ti­mii ani, așa cum sper să se evi­de­nți­e­ze și din con­si­de­ren­te­le ur­mă­toa­re: Con­si­li­ul Su­pe­ri­or al Ma­gis­tra­tu­rii și-a înde­pli­nit exem­plar ro­lul fun­da­men­tal de ga­rant al in­de­pen­de­nței jus­tiți­ei față de toa­te ce­le­lal­te au­to­ri­tăți ale sta­tu­lui și acest de­zi­de­rat al ma­gis­tra­tu­rii a fost re­a­li­zat, cu re­al suc­ces, pen­tru că mem­brii aces­tei înal­te

in­sti­tuții, prin mă­su­ri­le și ho­tă­râri­le adop­ta­te, au de­mon­strat că po­se­dă ca­li­tăți­le ne­ce­sa­re unei ase­me­nea fun­cții, și anu­me: o de­să­vârși­tă pre­gă­ti­re pro­fe­si­o­na­lă, o mo­ra­li­ta­te ire­proșa­bi­lă, un pro­fund spi­rit de drep­ta­te și de im­pa­rția­li­ta­te. Acest or­ga­nism, prin mo­dul în ca­re a dis­pus ho­tă­râri­le lua­te, s-a do­ve­dit a fi pro­fund de­mo­cra­tic și atașat ide­a­lu­ri­lor ma­gis­trați­lor, re­zul­ta­te­le obți­nu­te de­mon­strând in­dis­pen­sa­bi­li ta t ea exis­te­nței sa­le pen­tru bu­na fun­cți­o­na­re a jus­tiți­ei. De ase­me­nea, in­sti­tuția a acți­o­nat cu ce­le­ri­ta­te, atunci când re­pu­tația, onoa­rea, pres­ti­gi­ul unui ma­gis­trat au fost grav afec­ta­te prin con­du­i­ta ne­ga­ti­vă ma­ni­fes­ta­tă, în mod pu­blic, de re­pre­zen­ta­nți ai altor au­to­ri­tăți ale sta­tu­lui sau de

per­soa­ne fi­zi­ce ca­re dețin, ale­a­to­riu, fun­cții po­li­ti­ce sau de dem­ni­ta­te.

Ne per­mi­tem a ne ex­pri­ma o mo­des­tă pă­re­re, și anu­me că le­gis­lația noas­tră ac­tua­lă este mult prea îngă­du­i­toa­re față de ase­me­nea ati­tu­dini inac­cep­ta­bi­le, astfel că se im­pu­ne a se crea un ase­me­nea ca­dru le­gal încât acești in­di­vi­zi să fie de­fe­riți jus­tiți­ei și să răs­pun­dă pe­nal pen­tru fap­te­le co­mi­se.

Înal­ta Cur­te de Ca­sație și Jus­tiție - in­sta­nța su­pre­mă a Ro­mâni­ei -, prin de­ci­zi­i­le pro­nu­nța­te, a ono­rat pres­ti­gi­ul re­cu­nos­cut de toți ju­riștii (ma­gis­trați, no­tari etc.). Ma­gis­trații aces­tei înal­te in­sta­nțe au mo­ti­vat ho­tă­râri­le pro­nu­nța­te la un ase­me­nea ni­vel încât une­le

din­tre aces­tea au con­sti­tu­it ve­ri­ta­bi­le le­cții de drept, me­ni­te să îmbo­gățe­as­că cul­tu­ra ju­ri­di­că a co­le­gi­lor cu o ex­pe­ri­e­nță mai re­du­să ca­re își des­fășoa­ră ac­ti­vi­ta­tea la in­sta­nțe­le ie­rar­hic in­fe­ri­oa­re. Ne per­mi­tem a acre­di­ta ide­ea că este de do­rit a se re­a­li­za o mo­di­fi­ca­re a com­pe­te­nței ma­te­ria­le a Înal­tei Cu­rți de Ca­sație și Jus­tiție, astfel încât ace­as­tă in­sta­nță să so­luți­o­ne­ze pro­ble­me de prin­ci­piu ale ști­i­nței drep­tu­lui. O no­uă vi­zi­u­ne cu pri­vi­re la com­pe­te­nța ma­te­ria­lă va crea acel ca­dru ju­ri­dic ca­re va fi de na­tu­ră a re­du­ce sub­sta­nțial vo­lu­mul cau­ze­lor afla­te pe ro­lul aces­tei in­sta­nțe. Abor­da­rea într-o ase­me­nea ma­ni­e­ră per­mi­te ma­gis­trați­lor de la ace­as­tă înal­tă in­sta­nță să so­luți­o­ne­ze do­sa­re ca­re vi­ze­a­ză ma­te­rii im­por­tan­te și sen­si­bi­le și un­de se ri­di­că cu pre­că­de­re pro­ble­me de drept, iar ho­tă­râri­le pro­nu­nța­te vor avea un ca­rac­ter îndru­mă­tor pen­tru toți cei­la­lți ju­de­că­tori. Mi­nis­te­rul Jus­tiți­ei este un or­gan im­por­tant al sis­te­mu­lui ju­di­ciar, ca­re și-a înde­pli­nit atri­buți­i­le con­fe­ri­te de Con­sti­tuție și le­gi, pe plan pa­tri­mo­nial și lo­gis­tic, pen­tru or­ga­ni­za­rea și fun­cți­o­na­rea între­gu­lui sis­tem al jus­tiți­ei, de ela­bo­ra­re a ac­te­lor nor­ma­ti­ve ca­re îi re­vin po­tri­vit com­pe­te­nței și a avut o des­chi­de­re lău­da­bi­lă pen­tru me­nți­ne­rea re­tri­buți­i­lor ma­gis­trați­lor, a per­so­na­lu­lui teh­nic (au­xi­liar) și a pen­si­o­na­ri­lor pro­veniți din acest sis­tem și, în sfârșit, spe­răm să se im­pli­ce în vi­i­tor, pen­tru a gă­si dis­po­ni­bi­li­ta­tea fac­to­ri­lor com­pe­te­nți pen­tru o even­tua­lă ma­jo­ra­re a veni­tu­ri­lor slu­ji­to­ri­lor jus­tiți­ei. Pe ace­e­ași li­nie se înscrie și ac­ti­vi­ta­tea Mi­nis­te­ru­lui Pu­blic și a di­re­cți­i­lor sa­le prin­ci­pa­le, ca­re, în po­fi­da unor ob­sta­co­le da­to­ra­te in­ter­venți­ei unor fac­tori po­li­tici ce au atri­buții în do­me­ni­ul jus­tiți­ei, dar mai ales a si­tuați­ei ex­trem de gra­ve pe ca­re o re­pre­zin­tă nu­mă­rul

ma­gis­trați­lor înca­drați în aces­te com­par­ti­men­te de­ci­si­ve pen­tru fun­cți­o­na­rea in­sti­tuți­ei, nu­măr si­tuat mult sub li­mi­ta mi­ni­mă ne­ce­sa­ră, au reușit per­for­ma­nțe pro­fe­si­o­na­le no­ta­bi­le.

Grație unui efort lău­da­bil, ma­gis­trații Mi­nis­te­ru­lui Pu­blic au reușit o ac­ti­vi­ta­te ex­trem de efi­ci­en­tă, re­flec­ta­tă prin scă­de­rea stă­rii in­fra­cți­o­na­le, în ge­ne­ral, și a fap­te­lor de co­ru­pție să­vârși­te de per­soa­ne cu fun­cții im­por­tan­te în seg­men­tul po­li­tic și ad­mi­nis­tra­tiv, în spe­cial.

De­si­gur, nu pot fi ig­no­ra­te une­le re­zul­ta­te ne­do­ri­te înre­gis­tra­te în ac­ti­vi­ta­tea de cer­ce­ta­re pe­na­lă ca­re au con­dus la achi­ta­rea unor per­soa­ne de că­tre in­sta­nțe­le de ju­de­ca­tă, si­tuație mai mult de­cât de­li­ca­tă, pen­tru că au avut con­se­ci­nțe asu­pra des­ti­ne­lor unor ce­tățeni ne­vi­no­vați. În ace­e­ași or­di­ne de idei, cred că este ne­ce­sar a me­nți­o­na că în do­me­ni­ul drep­tu­lui pe­nal si­tuația în ca­re un pro­cu­ror sau un ju­de­că­tor este obli­gat de le­gi­u­i­tor ca într-un caz con­cret să con­sta­te „in­ter­veni­rea pres­cri­pți­ei“, cu con­se­ci­nța ju­ri­di­că „înce­ta­rea pro­ce­su­lui“, re­pre­zin­tă un eșec pro­fe­si­o­nal.

Ma­gis­tra­tul se­si­zat cu o fap­tă pe­na­lă are la dis­po­ziție in­stru­men­te­le le­ga­le pen­tru a evi­ta o ase­me­nea împre­ju­ra­re ne­ga­ti­vă (in­ter­venția pres­cri­pți­ei) și să fie da­tor să se pro­nu­nțe pe fon­dul cau­zei (achi­ta­re sau con­dam­na­re). Deși ti­tlul între­bă­rii dum­nea­voas­tră se re­fe­ră cu pri­o­ri­ta­te la in­sti­tuți­i­le ca­re com­pun sis­te­mul ju­di­ciar, ace­as­ta nu poa­te să nu vi­ze­ze în pro­fun­zi­me și pe slu­ji­to­rii aces­tor in­sti­tuții.

În acest con­text, un cu­vânt apar­te tre­bu­ie adre­sat ma­gis­trați­lor. Înfăp­tu­i­rea unui act de jus­tiție poa­te fi asi­gu­ra­tă nu­mai de ma­gis­trați ca­re au ca­li­tăți de­o­se­bi­te, prin­tre

aces­tea un loc apar­te fi­ind re­zer­vat dem­ni­tății, cin­stei, ones­ti­tății și pro­bi­tății pro­fe­si­o­na­le.

Res­pon­sa­bi­li­ta­tea ma­gis­tra­tu­lui față de so­ci­e­ta­te e uriașă, pen­tru că prin so­luți­i­le adop­ta­te ga­ran­te­a­ză sta­bi­li­ta­tea ra­por­tu­ri­lor ce in­ter­vin în in­te­ri­o­rul aces­teia, asi­gu­ră li­niștea, pa­tri­mo­ni­ul, dem­ni­ta­tea fi­e­că­rui mem­bru al so­ci­e­tății.

Ro­lul fun­cți­ei în so­ci­e­ta­te, gra­dul de com­ple­xi­ta­te al ac­ti­vi­tății ju­di­cia­re obli­gă so­ci­e­ta­tea a apli­ca un tra­ta­ment adec­vat aces­tei in­ti­tuții. Fă­ră o jus­tiție pu­ter­ni­că nu se poa­te asi­gu­ra ela­bo­ra­rea unui act de jus­tiție fe­rit de ori­ce in­jon­cți­u­ne, în ca­re ori­ce abuz, ori­ce ile­ga­li­ta­te să­vârși­tă de o per­soa­nă, in­di­fe­rent de fun­cția pe ca­re o deți­ne, să fie înlă­tu­ra­tă. Ma­gis­tra­tu­ra se bu­cu­ră, în con­ti­nua­re, de încre­de­rea ma­jo­ri­tății so­ci­e­tății, ce­ea ce con­sti­tu­ie ga­ra­nția si­gu­ră că jus­tiția se află pe un drum as­cen­dent ca­re se va re­flec­ta în so­luți­i­le le­ga­le pe ca­re le va pro­nu­nța.

Ce ați dori, ca avo­cat, din par­tea co­le­gi­lor ju­de­că­tori?

Du­pă pă­re­rea mea, ches­ti­u­nea pri­vind re­lația ju­de­că­tor-avo­cat tre­bu­ie abor­da­tă de la pre­mi­sa că am­bii au obți­nut în con­diții ega­le di­plo­ma uni­ver­si­ta­ră și că amândoi ave­au vo­cația și șan­sa de a fi pri­miți în ori­ca­re din­tre ce­le do­uă pro­fe­sii, cu res­pec­ta­rea re­gle­men­tă­ri­lor le­ga­le. Aș dori ca ma­gis­trații să tra­te­ze avo­cații ca par­te­neri în re­a­li­za­rea ac­tu­lui de jus­tiție. În alți ter­meni, avo­cații să fie con­si­de­rați co­le­gi demni, ca­re par­ti­ci­pă efi­ci­ent, în li­mi­te­le pu­se la dis­po­ziție de le­ge și nu­mai de le­ge, la des­fășu­ra­rea ac­ti­vi­tății de ju­de­ca­tă. Avo­cații tre­bu­ie să ai­bă per­ma­nent re­pre­zen­ta­rea că în sa­la de ju­de­ca­tă ma­gis­tra­tul este per­so­na­li­ta­tea prin­ci­pa­lă, cen­tra­lă în înfăp­tu­i­rea ac­te­lor de jus­tiție, astfel că tre­bu­ie să se adre­se­ze cu de­fe­re­nța cu­veni­tă și să-și su­sți­nă opi­nia ju­ri­di­că cu dem­ni­ta­te și fer­mi­ta­te. De ase­me­nea, avo­ca­tul, prin con­du­i­ta adop­ta­tă în sa­la de ju­de­ca­tă, tre­bu­ie să con­tri­bu­ie la cre­a­rea ace­lei at­mos­fe­re și so­lem­ni­tăți de na­tu­ră a co­nști­en­ti­za au­di­to­ri­ul de im­por­ta­nța in­sti­tuți­ei ma­gis­tra­tu­rii. În ace­lași timp, ma­gis­tra­tul are înda­to­ri­rea să ma­ni­fes­te pa­ci­e­nță, încre­de­re și in­te­res, pen­tru că o ase­me­nea ati­tu­di­ne per­mi­te avo­ca­tu­lui să des­fășoa­re și să evi­de­nți­e­ze, în toa­tă ple­ni­tu­di­nea, pre­gă­ti­rea pro­fe­si­o­na­lă, cu­noști­nțe­le de spe­cia­li­ta­te și cul­tu­ra ge­ne­ra­lă. În mod spe­cial, ar

fi de do­rit ca ma­gis­trații să ma­ni­fes­te bu­nă­voi­nță și față de ti­ne­rii avo­cați, lip­siți de ex­pe­ri­e­nță, pen­tru că o ase­me­nea ati­tu­di­ne, pli­nă de gra­ti­tu­di­ne și înțe­le­ge­re, le să­dește încre­de­rea în pro­pria per­soa­nă și îi spri­ji­nă în pre­gă­ti­rea lor vi­i­toa­re.

În acest con­text, aș dori să se re­a­li­ze­ze un pro­fund pro­gres în ra­por­tu­ri­le din­tre ma­gis­trați și avo­cați, ex­pri­mat prin cor­dia­li­ta­te și ati­tu­dini ci­vi­li­za­te, ca­re să se fun­da­men­te­ze pe prin­ci­pi­i­le ex­pri­ma­te în sin­tag­ma “de­on­to­lo­gia pro­fe­si­o­na­lă”. În con­clu­zie, aș dori a se ajun­ge ca re­lația ma­gis­trat-avo­cat să fie ex­pre­sia unui sen­ti­ment de con­cor­die pro­fun­dă, pen­tru că, în fond, toți împreu­nă și fi­e­ca­re în par­te slu­jesc ide­ea de jus­tiție și pres­te­a­ză un ser­vi­ciu pu­blic de o ex­tre­mă im­por­ta­nță și ca­re tre­bu­ie re­a­li­zat încât să se bu­cu­re de con­si­de­rația și res­pec­tul so­ci­e­tății.

Ce v-ați dori să se schim­be în or­ga­ni­za­rea pro­fe­si­ei de avo­cat?

Așa cum se des­prin­de din le­gis­lația ca­re re­gle­men­te­a­ză or­ga­ni­za­rea și exer­ci­ta­rea pro­fe­si­ei de avo­cat și de mo­dul în ca­re sunt abor­da­te pro­ble­me­le car­di­na­le pri­vind des­fășu­ra­rea ac­ti­vi­tății avo­cația­le de că­tre or­ga­ne­le pro­fe­si­ei, pot afir­ma, fă­ră ris­cul de a greși, că avo­ca­tu­ra ro­mâneas­că este, cu mici ex­ce­pții, la ni­ve­lul eu­ro­pe­an mo­dern. În ace­as­tă or­di­ne de idei, tre­bu­ie su­bli­nia­tă pre­o­cu­pa­rea per­ma­nen­tă a con­du­ce­rii Uni­u­nii Ba­ro­u­ri­lor și a in­sti­tuți­ei spe­cia­li­za­te (INPPA) de a per­mi­te, de re­gu­lă, in­tra­rea în pro­fe­sie pe ba­ză de exa­men, des­fășu­rat la ni­vel nați­o­nal, un­de se ve­ri­fi­că da­că ti­ne­rii can­di­dați, ab­sol­venți ai unei fa­cul­tăți de drept sau per­soa­ne pro­veni­te din alte pro­fe­sii, po­se­dă pro­fun­de cu­noști­nțe de spe­cia­li­ta­te. Apre­ci­em că sunt lo­cul și mo­men­tul a su­bli­nia că avo­ca­tu­ra este o pro­fe­sie li­be­ra­lă prac­ti­ca­tă de oa­meni ca­re tre­bu­ie să do­bânde­as­că o pre­gă­ti­re pro­fe­si­o­na­lă te­mei­ni­că; să po­se­de o ex­ce­len­tă cul­tu­ră ge­ne­ra­lă și, în plus, să ai­bă o sub­sta­nția­lă pre­ze­nță ora­lă ca­re să le per­mi­tă, prin elo­ci­nță, lo­gi­că, spi­rit, să con­stru­ias­că ple­doa­rii con­vin­gă­toa­re. În ase­me­nea con­text, îmi per­mit a apre­cia că atât în des­fășu­ra­rea exa­me­nu­lui de in­tra­re în pro­fe­sie, ca și ace­la de de­fi­ni­ti­va­re, ac­cen­tul ar fi de do­rit să-l con­sti­tu­ie o la­bo­ri­oa­să te­ză în for­mă scri­să și/sau o su­sți­ne­re ora­lă la anu­mi­te ma­te­rii, sis­te­mul ac­tual sub for­mă de gri­lă ne­fi­ind, poa­te, cel mai adec­vat.

Este de pre­fe­rat ca, în ca­drul unor ase­me­nea exa­me­ne, can­di­da­tul să de­mon­stre­ze

și să ar­gu­men­te­ze pe larg cu­noști­nțe­le de spe­cia­li­ta­te. De ase­me­nea, îmi îngă­dui a avan­sa ide­ea că au­to­no­mia Ba­ro­u­lui ar tre­bui să se ma­ni­fes­te ple­nar, în ca­drul or­ga­ne­lor pro­fe­si­ei, astfel încât ho­tă­râri­le și de­ci­zi­i­le adop­ta­te de con­du­ce­rea aces­to­ra să ai­bă ca­rac­ter de­fi­ni­tiv. O pro­ble­mă apar­te o con­sti­tu­ie fun­cți­o­na­rea Ca­sei de Asi­gu­rări a Avo­cați­lor, pen­tru că în com­pe­te­nța aces­teia se re­gă­sesc pro­ble­me ma­jo­re ca­re vi­ze­a­ză întreg cor­pul de avo­cați. În pre­zent, în evi­de­nțe­le aces­tei in­sti­tuții sunt apro­xi­ma­tiv 25.000 de per­soa­ne ca­re tre­bu­ie să be­ne­fi­ci­e­ze de ser­vi­ci­i­le de asi­gu­ra­re so­cia­lă.

Îmi îngă­dui a afir­ma că sche­ma ac­tua­lă a Con­si­li­u­lui Ca­sei și De­par­ta­men­tul Teh­nic (7, res­pec­tiv 13 mem­bri) este to­tal in­su­fi­ci­en­tă în ra­port de vo­lu­mul de lu­cru și im­por­ta­nța ac­ti­vi­tății des­fășu­ra­te. Me­nți­o­nez că, și în pre­zent, co­lec­ta­rea co­ti­zați­i­lor da­to­ra­te de avo­cați sis­tem­lui este re­du­să, de­oa­re­ce apro­xi­ma­tiv 30% din­tre aceștia achi­tă o co­tă mi­ni­mă, ce­ea ce este to­tal in­su­fi­ci­ent. De ace­ea, îmi per­mit a su­ge­ra că ar tre­bui să se con­sti­tu­ie un ser­vi­ciu de in­spec­tori in­ter­re­gi­o­na­li (de exem­plu, 8 per­soa­ne do­mi­ci­lia­te în zo­ne­le res­pec­ti­ve) ale că­ror atri­buții prin­ci­pa­le să fie ur­mă­ri­rea achi­tă­rii la zi a co­tei de con­tri­buție re­a­lă, pe ca­re o da­to­re­a­ză fi­e­ca­re avo­cat po­tri­vit veni­tu­lui re­a­li­zat. Mi-am per­mis să su­pun ana­li­zei aces­te pro­ble­me, având o ac­ti­vi­ta­te de aproa­pe 40 de ani în pro­fe­sie și o ex­pe­ri­e­nță de viață acu­mu­la­tă în cei 80 de ani.

Ca­re sunt gându­ri­le dum­nea­voas­tră în anii Cen­te­na­ru­lui Ma­rii Uniri?

Pen­tru po­po­rul nos­tru, anul 2018 a avut o sem­ni­fi­cație ex­ce­pți­o­na­lă, fi­in­dcă cu pi­oșe­nie și res­pect, au săr­bă­to­rit fap­te­le eroi­ce re­a­li­za­te de înain­tașii noștri în ur­mă cu 100 de ani, când au reușit per­for­ma­nța ine­ga­la­bi­lă de a crea Ma­rea Uni­re, cea mai me­mo­ra­bi­lă fi­lă din is­to­ria pa­tri­ei noas­tre. Acest an ne înde­am­nă și ne obli­gă, prin exem­plul mă­reț pe ca­re-l re­pre­zin­tă, să exis­te o con­cor­die de­pli­nă între noi, ce­tățe­nii Ro­mâni­ei, și să con­tri­bu­im cu toții la pro­gre­sul ță­rii și la pros­pe­ri­ta­tea între­gii so­ci­e­tăți. Pe pla­nul do­me­ni­u­lui ju­ri­dic, așa cum am su­bli­niat, sis­te­mul ju­di­ciar este or­ga­ni­zat și fun­cți­o­nea­ză la ni­vel eu­ro­pe­an. Le­gis­lația ca­re re­gle­men­te­a­ză ra­por­tu­ri­le so­cia­le, eco­no­mi­ce, po­li­ti­ce și ju­ri­di­ce este, de­si­gur, per­fec­ti­bi­lă. În ul­ti­mii ani, ma­jo­ri­ta­tea ac­te­lor nor­ma­ti­ve au co­res­puns im­pe­ra­ti­ve­lor și ne­voi­lor so­ci­e­tății, înre­gis­trându-se un pro­gres și pe plan le­gis­la­tiv.

Du­pă pă­re­rea mea însă, une­le din­tre mo­di­fi­că­ri­le adu­se le­gi­lor jus­tiți­ei și co­du­ri­lor pe­na­le, des­pre ca­re se afir­mă în ex­pu­ne­rea de mo­ti­ve și dez­ba­teri pu­bli­ce că sunt de na­tu­ră a re­a­li­za un pro­gres le­gis­la­tiv, în re­a­li­ta­te sunt cel puțin dis­cu­ta­bi­le, fi­in­dcă aduc atin­ge­re in­de­pen­de­nței jus­tiți­ei sau con­sti­tu­ie, pe de o par­te, ob­sta­co­le, aproa­pe in­sur­mon­ta­bi­le, pen­tru des­fășu­ra­rea ac­ti­vi­tății de cer­ce­ta­re pe­na­lă și cer­ce­ta­re ju­de­că­to­re­as­că, iar pe de altă par­te, se înce­ar­că a spri­jini, până la mă­suri de de­zin­cri­mi­na­re, o ca­te­go­rie de per­soa­ne ca­re, în re­a­li­ta­te, au să­vârșit fap­te pe­na­le. Pen­tru a se re­a­li­za o jus­tiție ca­re să co­res­pun­dă exi­ge­nțe­lor so­ci­e­tății este

ne­ce­sar a asi­gu­ra con­diții co­res­pun­ză­toa­re pen­tru cre­a­rea și înfăp­tu­i­rea unui act de drep­ta­te. Re­fe­rin­du-mă la sin­tag­ma „con­diții co­res­pun­ză­toa­re“, am ri­di­cat pro­ble­ma spați­i­lor în ca­re ar tre­bui să se asi­gu­re so­lem­ni­ta­tea ac­tu­lui de jus­tiție și con­diți­i­le co­res­pun­ză­toa­re de mun­că pen­tru per­soa­ne­le ca­re re­a­li­ze­a­ză acest act de jus­tiție. În acest con­text, su­bli­ni­ez că o pro­ble­mă ab­so­lut de ne­to­le­rat și ca­re tre­bu­ie de ur­ge­nță so­luți­o­na­tă o con­sti­tu­ie ac­tua­lul se­diu al Înal­tei Cu­rți de Ca­sație și Jus­tiție. Nu este po­si­bil ca ma­gis­trații ce­lei mai re­pre­zen­ta­ti­ve in­sta­nțe de ju­de­ca­tă din Ro­mânia, stat eu­ro­pe­an, să ela­bo­re­ze ac­tul de jus­tiție – de la un ase­me­nea ni­vel - în să­li de șe­di­nță mes­chi­ne, iar bi­ro­u­ri­le ju­de­că­to­ri­lor și ce­le des­ti­na­te pu­bli­cu­lui să fie to­tal neîncă­pă­toa­re, si­tuându-se sub nor­ma lo­ca­ti­vă le­ga­lă cu­prin­să în le­gi­le din re­gi­mul co­mu­nist!

În ipo­te­za în ca­re ace­as­tă pro­ble­mă nu este re­zol­va­tă de cel puțin 15 ani prin voi­nța po­li­ti­că a in­sti­tuți­i­lor sta­tu­lui și chiar a preșe­din­te­lui Ro­mâni­ei, ne per­mi­tem a no­mi­na­li­za un se­diu tem­po­rar, și anu­me Ca­sa Po­po­ru­lui, ală­turi de par­la­men­tari, și, de ur­ge­nță, să fie ame­na­ja­tă clă­di­rea cu­nos­cu­tă sub de­nu­mi­rea Ca­sa Ra­dio. De ase­me­nea, nici se­di­ul Con­si­li­u­lui Su­pe­ri­or al Ma­gis­tra­tu­rii nu este co­res­pun­ză­tor și tre­bu­ie de înda­tă să fie so­luți­o­na­tă ace­as­tă pro­ble­mă. Nu este fi­resc ca in­sti­tuți­i­le pri­va­te, cum ar fi ce­le po­li­ti­ce, să deți­nă imo­bi­le pe Șo­se­aua Ki­se­le¦ sau Ale­ea Mo­dro­gan, iar con­du­că­to­rii au­to­ri­tății ju­de­că­to­rești să ai­bă în fo­lo­si­nță o clă­di­re to­tal in­su­fi­ci­en­tă și, în ega­lă mă­su­ră, ne­re­pre­zen­ta­ti­vă. Dat fi­ind con­tex­tul aces­tui inter­viu și per­soa­na mea, fi­ind un pen­si­o­nar fă­ră ab­so­lut nici o altă ca­li­ta­te, nu o să îmi per­mit a ana­li­za ac­te­le nor­ma­ti­ve de o de­o­se­bi­tă im­por­ta­nță, așa cum le re­pre­zin­tă le­gi­le jus­tiți­ei sau Co­dul pe­nal, deși aces­tea ar tre­bui să su­por­te cri­tici se­ve­re pen­tru a nu fi atin­să in­de­pen­de­nța ma­gis­trați­lor, in­de­pen­de­nță ca­re se află într-un re­al pe­ri­col. To­tuși, pen­tru a ilus­tra că une­le mo­di­fi­cări adu­se Co­du­lui de pro­ce­du­ră pe­na­lă sunt ab­so­lut dis­cu­ta­bi­le și pen­tru că nu au for­mat de­loc obi­ect de dez­ba­te­re, am să-mi îngă­dui a le ana­li­za suc­cinct: la art 453 C. pr. pen. s-a adău­gat, la for­ma iniția­lă, un ali­neat în ca­re se pre­ve­de că în ipo­te­za în ca­re se con­sta­tă că re­dac­ta­rea ho­tă­rârii nu este sem­na­tă de toți ju­de­că­to­rii, in­cul­pa­tul con­dam­nat

poa­te so­li­ci­ta des­fi­i­nța­rea aces­tu­ia pe ca­lea in­sti­tuți­ei „re­vi­zu­i­rii“. În ori­ce do­me­niu al drep­tu­lui, fi­na­li­za­rea unui pro­ces se re­a­li­ze­a­ză prin­tr-o „mi­nu­tă“sem­na­tă de toți ju­de­că­to­rii, sub san­cți­u­nea nu­li­tății.

Re­dac­ta­rea ho­tă­rârii re­pre­zin­tă ex­pli­cația ju­de­că­to­ru­lui cu pri­vi­re la co­nți­nu­tul mi­nu­tei, ne­pro­du­când ab­so­lut ni­cio con­se­ci­nță asu­pra so­luți­ei adop­ta­te. În le­gis­lația ro­mână de pes­te 150 de ani (1865) în do­me­ni­ul ci­vil și de aproa­pe 100 de ani (1938) în do­me­ni­ul pe­nal s-a con­sa­crat prin­ci­pi­ul po­tri­vit că­ru­ia re­dac­ta­rea unei ho­tă­râri în ab­se­nța ju­de­că­to­ru­lui mem­bru al com­ple­tu­lui se sem­nea­ză, în mod le­gal, de că­tre preșe­din­te­le in­sta­nței. Par­la­men­tul Ro­mâni­ei, în dis­prețul aces­tui ade­văr, încăl­când pre­ve­deri con­sti­tuți­o­na­le, a ho­tă­rât, în ese­nță, ca o per­soa­nă con­dam­na­tă de­fi­ni­tiv să reușe­as­că să des­fi­i­nțe­ze o ho­tă­râre ire­vo­ca­bi­lă pe un ase­me­nea mo­tiv (ne­sem­na­rea “re­dac­tă­rii ho­tă­rârii”).

Al doi­lea text vi­zat pen­tru mo­di­fi­ca­re prin in­tro­du­ce­rea unui nou ali­neat este art. 4 C. pr. pen. Par­la­men­tul a sti­pu­lat că se in­ter­zi­ce or­ga­ne­lor de cer­ce­ta­re pe­na­lă sau in­sta­nțe­lor de ju­de­ca­tă de a efec­tua co­mu­ni­cări, de­cla­rații sau in­for­mări pu­bli­ce, încăl­ca­rea aces­tor con­diții con­sti­tu­ind in­fra­cți­u­ne. Pen­tru un echi­li­bru, con­cor­die nați­o­na­lă și, mai ales, ega­li­ta­te de tra­ta­ment, în mod obli­ga­to­riu, Par­la­men­tul tre­bu­ie să pre­va­dă la ace­lași text ur­mă­toa­rea idee: să fie in­ter­zis per­soa­ne­lor față de ca­re s-a înce­put ur­mă­ri­rea pe­na­lă – sus­pe­cți, in­cul­pați, con­dam­nați la in­sta­nță – să apa­ră în mass-me­dia și să efec­tue­ze de­cla­rații pu­bli­ce sau in­ter­pre­tări ca­re se re­fe­ră la ca­zul în ca­re sunt im­pli­cați, la le­gis­lația pe­na­lă, la in­sti­tuți­i­le ca­re asi­gu­ră apli­ca­rea le­gii în do­me­ni­ul pe­nal și la sa­la­riații aces­tor in­sti­tuții, încăl­ca­rea con­diți­i­lor con­sti­tu­ind in­fra­cți­u­ne.

Închei răs­pun­sul la ace­as­tă între­ba­re afir­mând cu con­vin­ge­re că ma­gis­trații aces­tei țări vor res­pin­ge cu fer­mi­ta­te ori­ce imix­ti­u­ne din par­tea vreu­nei per­soa­ne (po­li­ti­ci­eni sau per­soa­ne ca­re dețin fun­cții în stat) în ac­tul de jus­tiție, iar ho­tă­râri­le ju­de­că­to­rești vor fi ex­pre­sia im­pa­rția­li­tății, co­nști­i­nței pro­fe­si­o­na­le, in­de­pen­de­nței, iar le­gi­le jus­tiți­ei și co­du­ri­le pe­na­le, da­că ră­mân în ac­tua­la re­dac­ta­re pro­fund cri­ti­ca­bi­lă ca efect al mo­di­fi­că­ri­lor, ma­gis­trații vor efec­tua o ase­me­nea in­ter­pre­ta­re încât să co­res­pun­dă spi­ri­tu­lui de drep­ta­te, spi­rit ca­re îl ca­rac­te­ri­ze­a­ză pe fi­e­ca­re ma­gis­trat.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.