În memoria unui patriot

Azi, 28 ianuarie, de la ora 18.00 la Clubul Țăranului, va fi evocată de către dr. Robert Stănciugel și invitații săi personalitatea lui Cristea Sandu Timoc, poet și folclorist român. Totodată, Institutul ”Frații Golescu” organizează și lansarea volumului ”Prizonier în țara mea”, o carte-document care de fapt este un interviu cu Cristea Sandu Timoc, metamorfozat într-o adevărată poveste de viață, o ediție îngrijită de dr. Robert Stănciugel. Cristea Sandu Timoc s-a născut la opt noiembrie 1916 în Zlocutea – Serbia. Primele clase primare le face în localitatea natală, apoi trece frontiera clandestin și urmează cursurile Liceului Traian la Turnu Severin, continuate la Școala Normală din Craiova. În 1945-1949 este student la Facultatea de Drept a Universității din București, frecventând în același timp și Academia de Studii Comerciale și Industriale, secția pedagogică. În 1939 se refugiază în România în urma unui proces în care era acuzat de propagandă românească. În timpul războiului lucrează la Ministerul de Externe și al Propagandei, conducând activitatea culturală în Comitetul Românilor Timoceni, al cărui secretar general va fi între 1942 și 1944. În 1945 se află tot în Ministerul de Externe, urmând ca în 1946 să fie trimis la ambasada României din Belgrad în subordinea lui Tudor Vianu. În 1948, în urma numirii Anei Pauker ca ministru de Externe, își dă demisia. Lucrează un timp ca cercetător la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, iar mai apoi ca profesor la mai multe licee din Timișoara. În 1953 este arestat sub acuzația de ”spion titoist”, fiind condamnat la cinci ani de muncă forțată. Ulterior, i se schimbă calificarea infracțiunii în ”activitate intensă împotriva clasei muncitoare” și este condamnat la 6 ani de temniță grea și confiscarea averii. După ispășirea pedepsei se angajează consilier juridic la UJCC din Banat, de unde se pensionează.

Este membru fondator al asociației ASTRA Română pentru Banat, Porțile de Fier și Românii de Pretutindeni, devenind secretar general coordonator. Rămâne cel mai autorizat culegător de folclor contemporan de la românii din Valea Timocului. Încrederea sa în viitorul românilor uitați din Craina, cărora Serbia le zice ”vlași”, dar care se autodefinesc ca ”rumâni”, a rămas neclintită pe parcursul unui întreg secol. Și-a dedicat viața renașterii naționale a românilor din Timoc.