Flo­rin Bu­des­cu De­ve­rul și mar­je­le

Romania Libera - - Prima Pagina - FLO­RIN BU­DES­CU

Pro­fi­tul unei fir­me are do­uă sur­se: mar­ja și de­ve­rul. De­ve­rul înse­am­nă că ai cum­pă­ră­tori mul­ţi. Când nu ai mul­ţi cum­pă­ră­tori, adi­că nu ai de­ver, se de­cla­nșe­a­ză me­ca­nis­mul de a scoa­te pro­fit din mar­jă.

O co­vri­gă­rie din in­ter­sec­ţie vin­de mult. Am fi sur­pri­nși ce ci­fră de afa­ceri are. Sunt te­ra­se fă­ră pre­ten­ţii, ca­re vând bău­turi al­coo­li­ce, cu un ase­me­nea de­ver, că sunt plă­ti­toa­re de TVA da­to­ri­tă ci­frei de afa­ceri re­la­tiv mari.

Din­co­lo de băn­ci­le ne­ge­lu­i­te, ori scau­ne­le ief­ti­ne, din plas­tic, din­co­lo de ne­nu­mă­ra­ţii co­vri­gi de 1 leu, go­goși și fe­li­i­le de piz­za fă­ră nu­măr, se află ser­vi­cii de con­ta­bi­li­ta­te ca­re au de ad­mi­nis­trat re­la­tiv mul­ţi bani.

Da­că ai o pia­ţă și vin­zi mult, pro­fi­tul tău se con­sti­tu­ie din vânza­rea unui nu­măr foar­te ma­re de ar­ti­co­le, pen­tru că ai de­ver. La fi­e­ca­re pro­dus în par­te pui un pro­fit mic, înmul­ţit cu nu­mă­rul tău ma­re de ar­ti­co­le vându­te. La fel stau lu­cru­ri­le în toa­te do­me­ni­i­le un­de exis­tă de­ver, adi­că o sub­pia­ţă func­ţi­o­na­lă.

În schimb, da­că în do­me­ni­ul res­pec­tiv nu exis­tă de­ver, apar bu­si­ness-uri pe mar­je. Spe­ci­fi­că men­ta­li­tă­ţii ro­mânești es­te prac­ti­ca­rea aces­tui gen de afa­ceri. Ne­a­vând foar­te mul­ţi ani o eco­no­mie func­ţi­o­na­lă de pia­ţă – și nici acum nu o avem pe mul­te sub­pi­e­ţe – s-a prac­ti­cat teh­ni­ca mar­je­lor aco­lo un­de într-o eco­no­mie func­ţi­o­na­lă exis­tă de­ver ma­re.

Mar­je­le înse­am­nă că nu func­ţi­o­nea­ză prin­ci­pi­ul ce­re­rii și ofer­tei. Ce­re­rea ma­re adu­ce preţ mic, iar cea mi­că – preţ ma­re. Acest fe­no­men eco­no­mic in­fluen­ţe­a­ză men­ta­li­ta­tea omu­lui.

Am cu­nos­cut un ono­ra­bil domn, cu stu­dii su­pe­ri­oa­re și spe­cia­li­za­re în străi­nă­ta­te, ca­re mi-a spus se­nin, prin anii ’90: „De ce să fac ze­ce co­voa­re și apoi să mă spe­tesc o săp­tă­mână să le vând la preţ mic, când pot fa­ce unul sin­gur, să-l vând mai scump, să fac ace­lași pro­fit și să mun­cesc de ze­ce ori mai pu­ţin?“.

Cel ca­re fa­ce ze­ce co­voa­re se adre­se­a­ză unei pi­e­ţe cu de­ver. Cel ca­re vrea să fa­că unul sin­gur și să mun­ce­as­că mai pu­ţin se adre­se­a­ză mar­je­lor. Vânză­to­rii de mașini scum­pe pre­cum Fer­rari, Aston Mar­tin sau Lam­bor­ghini, de exem­plu, prac­ti­că un bu­si­ness ba­zat pe mar­je, dar unul ce pre­su­pu­ne foar­te mul­tă mun­că și teh­no­lo­gie de vârf. Da­cia Re­nault, când vin­de Lo­gan, prac­ti­că un bu­si­ness ba­zat pe de­ver.

Une­le din­tre ce­le mai greu de înţe­les afa­ceri sunt ce­le prac­ti­ca­te de bănci, pen­tru că mar­fa pe ca­re o vând aces­tea e ba­nul, iar pen­tru ele pre­ţul ba­nu­lui e do­bânda. Prin­ci­pa­lul mod în ca­re fac pro­fit băn­ci­le e ac­ti­vi­ta­tea de cre­di­ta­re. Ele au bani pe ca­re tre­bu­ie să-i vândă, ca să fa­că pro­fit.

Ca să pri­mești cre­dit, tre­bu­ie să fii însă ban­ca­bil, adi­că să înde­pli­nești, ca per­soa­nă fi­zi­că sau ju­ri­di­că, un set de con­di­ţii de cre­di­ta­re. Da­că nu îl înde­pli­nești și ban­ca îţi dă cre­dit, ace­as­ta ris­că să se tre­ze­as­că într-o zi, când vei fi în in­ca­pa­ci­ta­te de pla­tă, că pi­er­de bani.

Din 700.000 de între­prin­deri din Ro­mânia, nu­mai 13.000 sunt eli­gi­bi­le la cre­di­te. 1,85%. Ex­trem de pu­ţi­ne. 40% din 600.000, pen­tru că 100.000 de între­prin­deri nici nu dau bi­lanţ, au ca­pi­tal ne­ga­tiv, adi­că da­to­ri­i­le lor sunt mai mari de­cât între­a­ga lor ave­re și nu se pot împru­mu­ta la bănci.

Ju­mă­ta­te din aces­te 700.000 de între­prin­deri (fir­me, com­pa­nii de stat, re­gii au­to­no­me etc.) au pi­er­deri. Expor­tul ma­re al Ro­mâni­ei, să nu ne amă­gim, îl fac în jur de 100 de mari ac­tori eco­no­mici, din­tre ca­re cei mai mul­ţi au ca­pi­tal străin. Sunt zeci de mii de între­prin­deri în ace­as­tă ţa­ră fă­ră ni­ci­un sa­la­riat, ca­re de obi­cei fac afa­ceri bu­si­ness-to-bu­si­ness. Mul­te sunt așa-nu­mi­te „fir­me de sub­zis­ten­ţă“, ca­re nu fac pro­fit, ci sunt me­ni­te să adu­că lu­nar un venit pro­pri­e­ta­ri­lor.

Es­te ti­pic unei eco­no­mii slab dez­vol­ta­te, în ca­re IMM-uri­le nu sunt pro­fi­ta­bi­le sau lup­tă din greu pen­tru un pro­fit mic. Asta nu e bi­ne. Una din­tre cri­ti­ci­le adu­se băn­ci­lor es­te că cre­di­te­le pe ca­re le ofe­ră în Ro­mânia sunt mult mai scum­pe de­cât ce­le pe ca­re ace­le­ași bănci le ofe­ră în Ger­ma­nia sau în Fran­ţa.

Ro­mânia e ul­ti­ma ţa­ră din UE-28 pe in­ter­me­di­e­re ban­ca­ră, cu o ra­tă sub 30%. 70% din bani lă­că­resc în bănci, pen­tru că aces­tea nu au cui să-i vândă, ne­a­vând de­ver. So­lu­ţia es­te prac­ti­ca­rea mar­je­lor, alt­fel nu ai cum să faci pro­fit.

Insti­tu­ţi­i­le ban­ca­re sunt prin­tre fir­me­le ca­re in­spi­ră cea mai ma­re aver­si­u­ne ori­un­de în lu­me. Ban­ca­rii nu sunt nici prin­tre cei mai dar­nici, nici prin­tre cei mai sim­pa­tici oa­meni din lu­me. Atunci când însă ana­li­zăm ac­ti­vi­ta­tea ban­ca­ră tre­bu­ie, în po­fi­da aces­tor re­a­li­tă­ţi, să fim reci, obi­ec­ti­vi și să ţi­nem cont de lu­cru­ri­le pe ca­re le-am ex­pli­cat an­te­ri­or. Așa cum băn­ci­le tre­bu­ie să res­pec­te le­gea.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.