În Olan­da, 25% din­tre de­ce­se sunt pro­vo­ca­te de me­dici

O sta­tis­ti­că pre­zen­ta­tă de zia­rul bri­ta­nic “The Guar­dian” ofe­ră in­for­mații șo­can­te des­pre sis­te­mul me­di­cal din Olan­da – ța­ră în ca­re eu­ta­na­sia es­te per­mi­să le­gal și se re­a­li­ze­a­ză sub con­tro­lul me­di­ci­lor.

Romania Libera - - Prima Pagina - Mi­hai Diac

Osta­tis­ti­că pre­zen­ta­tă de zia­rul bri­ta­nic The Guar­dian ofe­ră in­for­mații șo­can­te des­pre sis­te­mul me­di­cal din Olan­da – ța­ră în ca­re eu­ta­na­sia es­te per­mi­să le­gal și se re­a­li­ze­a­ză sub con­tro­lul me­di­ci­lor. Po­tri­vit aces­tui ar­ti­col, pu­bli­cat la da­ta de 23 ia­nua­rie 2019, 25 la su­tă din­tre de­ce­se­le înre­gis­tra­te de-a lun­gul unui an în Olan­da sunt „in­du­se“, adi­că sunt pro­vo­ca­te de că­tre per­so­na­lul me­di­cal, prin eu­ta­na­sie. Arti­co­lul in­ti­tu­lat „De­ath on de­mand: has eut­ha­na­sia go­ne too far?“ana­li­ze­a­ză în pri­mul rând sta­tis­ti­ca de­ce­se­lor din anul 2017. Fe­no­me­nul eu­ta­na­si­ei a luat am­ploa­re în ul­ti­mii ze­ce ani în Occi­dent. Nu­mai în Olan­da, de la sub 2.000 de de­ce­se prin eu­ta­na­si­e­re în anul 2007, s-a ajuns la 6.600 în anul 2017.

25 la su­tă din­tre de­ce­se­le înre­gis­tra­te de-a lun­gul unui an în Olan­da sunt “in­du­se”, adi­că sunt pro­vo­ca­te de că­tre per­so­na­lul me­di­cal, prin eu­ta­na­sie. Ace­as­tă con­clu­zie te­ri­bi­lă apa­re într-un ar­ti­col pu­bli­cat la da­ta de 23 ia­nua­rie 2019 în zia­rul bri­ta­nic „The Guar­dian”.

Arti­co­lul, in­ti­tu­lat “De­ath on de­mand: has eut­ha­na­sia go­ne too far?” („Moar­tea la ce­re­re – a mers eu­ta­na­sia prea de­par­te?”), ana­li­ze­a­ză în pri­mul rând sta­tis­ti­ca de­ce­se­lor din anul 2017. Dar, întru­cât le­gis­lația din Olan­da nu s-a mo­di­fi­cat de atunci încoa­ce, se poa­te pre­su­pu­ne că si­tuația dez­vă­lu­i­tă de jur­na­liștii bri­ta­nici se me­nți­ne și în pre­zent.

În Olan­da, moar­tea la ce­re­rea pa­ci­en­tu­lui sau a fa­mi­li­ei aces­tu­ia es­te per­mi­să le­gal și se re­a­li­ze­a­ză prin mai mul­te me­to­de. Una din­tre ele es­te eu­ta­na­sia pro­priu-zi­să, prin in­je­cție le­ta­lă, ca­re are efec­te ime­dia­te. O altă me­to­dă pro­voa­că o moar­te len­tă și es­te de­nu­mi­tă “se­da­re ter­mi­na­lă”. Per­soa­ne­lor vi­za­te de acest pro­ce­deu li se ad­mi­nis­tre­a­ză me­di­ca­men­te ca­re le ge­ne­re­a­ză sta­rea de co­mă, du­pă ca­re sunt lă­sa­te să moa­ră prin su­pri­ma­rea ori­că­rei nu­triții.

Eu­ta­na­sia e per­mi­să de le­ge, dar poa­te fi re­fu­za­tă

Fe­no­me­nul eu­ta­na­si­ei a luat am­ploa­re în ul­ti­mii ze­ce ani în Occi­dent. Nu­mai în Olan­da, de la sub 2.000 de de­ce­se prin eu­ta­na­si­e­re în anul 2007, s-a ajuns la 6.600 în anul 2017. Ce-i drept, în ace­lași an 2017, pe lângă ce­le 6600 de per­soa­ne eu­ta­na­sia­te au exis­tat și un nu­măr apro­xi­ma­tiv egal de oa­meni că­ro­ra li s-a re­fu­zat acest pro­ce­deu, pe mo­tiv

că for­mu­la­se­ră ce­reri ca­re n-ar fi înde­pli­nit con­diți­i­le le­ga­le. De exem­plu, „o ca­te­go­rie de ce­re­re de eu­ta­na­sie pe ca­re me­di­cii olan­de­zi o res­ping în mod obișnu­it es­te cea a unei per­soa­ne bol­na­ve psi­hic a că­rei do­ri­nță de a muri poa­te fi in­ter­pre­ta­tă ca un simp­tom al unei bo­li psi­hia­tri­ce tra­ta­bi­le”, ex­pli­că jur­na­liștii de la The Guar­dian.

Tot în Olan­da, pe lângă ce­le 6.600 de eu­ta­na­sii ra­pi­de s-au con­sem­nat, în ace­lași an 2017, alte 32.000 de de­ce­se prin se­da­re ter­mi­na­lă.

Din ce în ce mai con­tro­ver­sa­tă es­te, în Olan­da, pro­ce­du­ra con­si­mță­mântu­lui de eu­ta­na­sie. Con­cret, mu­lți ce­tățeni scriu “di­rec­ti­ve în avans” în ca­re sti­pu­le­a­ză că, da­că sta­rea lor men­ta­lă se va de­te­ri­o­ra, ul­te­ri­or, din­co­lo de un anu­mit punct, adi­că, de exem­plu, da­că ei nu vor mai reuși să-și re­cu­noas­că mem­brii

fa­mi­li­ei, ei tre­bu­ie să fie eu­ta­na­siați, chiar da­că în acel mo­ment al agra­vă­rii bo­lii nu-și vor mai ex­pri­ma do­ri­nța de a muri.

Par­la­men­tul de la Ha­ga a le­ga­li­zat eu­ta­na­sia în anul 2002, spe­ci­fi­când că ea es­te per­mi­să pen­tru pa­ci­e­nții ca­re pre­zin­tă o „su­fe­ri­nță in­su­por­ta­bi­lă fă­ră ni­cio per­spec­ti­vă de îmbu­nă­tăți­re”. Du­pă ce­le din Olan­da, alte au­to­ri­tăți ca­re au li­be­ra­li­zat eu­ta­na­sia sunt ce­le din Bel­gia, Ca­na­da, Co­lum­bia, din sta­tul Vic­to­ria (Aus­tra­lia) și din câte­va sta­te com­po­nen­te ale SUA, cum ar fi Ca­li­for­nia.

Dar chiar și an­te­ri­or anu­lui 2002 în Olan­da, deși nu era per­mi­să le­gal, eu­ta­na­sia era to­le­ra­tă, cu con­diția ca me­di­cul că­ru­ia un pa­ci­ent îi ce­rea să-l uci­dă să so­li­ci­te și opi­nia ru­de­lor aces­tu­ia înain­te să re­a­li­ze­ze eu­ta­na­sia. Dar, du­pă le­ga­li­za­rea eu­ta­na­si­ei, din anul 2002, ace­as­tă pro­ce­du­ră

s-a ex­tins. Mai întâi i-au că­zut vic­ti­me bol­na­vi aflați în fa­za ter­mi­na­lă, apoi și bol­na­vi cro­nic, per­soa­ne cu di­za­bi­li­tăți, per­soa­ne în vârstă și bol­na­vi psi­hic. Din ace­as­tă ul­ti­mă ca­te­go­rie, 83 de pa­ci­e­nți au fost eu­ta­na­siați nu­mai în anul 2017. Vic­ti­me ale eu­ta­na­si­ei au de­venit și o se­rie de co­pii năs­cuți cu di­za­bi­li­tăți sau cu bo­li in­cu­ra­bi­le.

Ce înse­am­nă “su­fe­ri­nță in­su­por­ta­bi­lă”

Una din­tre cau­ze­le pen­tru ca­re eu­ta­na­sia a de­venit mai răs­pândi­tă în Olan­da du­pă anul 2007 es­te fap­tul că se­ria de ar­gu­men­te con­si­de­ra­te eli­gi­bi­le pen­tru eu­ta­na­sie a fost ex­tin­să. De ase­me­nea, de­fi­niția „su­fe­ri­nței in­su­por­ta­bi­le”, ca­re es­te ese­nția­lă pen­tru apli­ca­rea le­ga­lă a eu­ta­na­si­ei, a de­venit mai puțin stric­tă.

Le­gis­lația, deși per­mi­si­vă, a fost chiar încăl­ca­tă. Ast­fel,

de-a lun­gul unui sin­gur an, 2015, sta­tis­ti­ci­le din Olan­da au in­di­cat că 431 de per­soa­ne ar fi fost uci­se de me­dici, deși nu ce­ru­se­ră să fie eu­ta­na­sia­te. În drep­tul aces­tor ca­zuri apă­rea me­nți­u­nea „ter­mi­na­re fă­ră so­li­ci­ta­re sau con­si­mță­mânt”.

Ace­e­ași in­for­mație es­te in­di­ca­tă și de o altă sur­să (www.na­ti­o­nal­re­vi­ew.com) po­tri­vit că­reia “the 431 ter­mi­na­ti­ons of li­fe wit­ho­ut ex­pli­cit re­quest, was up from 310 in 2010” (“aces­te 431 de înce­tări ale vi­eții fă­ră so­li­ci­ta­re ex­pli­ci­tă au fost în crește­re față de ce­le 310 din anul 2010). Au­to­ri­tăți­le din Olan­da nu au avut ni­cio re­a­cție în aces­te ca­zuri, deși, în mod nor­mal, ele pu­te­au fi con­si­de­ra­te omu­ci­deri.

De exem­plu, es­te me­nți­o­nat ca­zul unui me­dic acu­zat că ar fi pro­vo­cat moar­tea unui pa­ci­ent ca­re su­fe­rea de de­me­nță și ca­re ce­ru­se ca, du­pă ce i se agra­ve­a­ză boa­la, să fie eu­ta­na­siat.

La mo­men­tul în ca­re s-a re­a­li­zat eu­ta­na­sia, bol­na­vul a re­fu­zat-o, iar în acest con­text, la ce­re­rea fa­mi­li­ei, me­di­cul l-a dro­gat mai întâi pe pa­ci­ent și apoi i-a pro­vo­cat moar­tea. Între­bat de ce și-a ucis pa­ci­en­tul fă­ră acor­dul lui, me­di­cul a răs­puns că afla­se an­te­ri­or de do­ri­nța aces­tu­ia de a fi eu­ta­na­siat și că a con­si­de­rat că opo­ziția aces­tu­ia din mo­men­tul în ca­re a fost ucis es­te “ire­le­van­tă”.

În Olan­da, sta­tis­ti­ca re­fe­ri­toa­re la eu­ta­na­sie se ba­ze­a­ză, în foar­te ma­re mă­su­ră, pe ra­poar­te­le întoc­mi­te chiar de me­di­cii ca­re au coor­do­nat res­pec­ti­ve­le pro­ce­duri le­ta­le. Dar, da­că un me­dic “abu­ze­a­ză” de pre­ve­de­ri­le le­gii din Olan­da, el nu va mai ra­por­ta, pro­ba­bil, un ase­me­nea caz. Din acest mo­tiv, nu­mă­rul to­tal al ca­zu­ri­lor de “pro­vo­ca­re de de­ces fă­ră so­li­ci­ta­re” ar pu­tea fi mult mai ma­re.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.