Investitorii chinezi de la Rovinari au venit cu tehnologie învechită
Eternul grup energetic nou de 600 MW
Reprezentanţii CE Oltenia și cei ai China Huadian Engineering au început negocierile pentru finalizarea contractelor de superficie și de furnizare de cărbune. Ar fi vorba despre un nou grup energetic, de 600 MW, la Rovinari.
Complexul Energetic Oltenia are în prezent 11 grupuri energetice, care cumulează o capacitate instalată de 3.240 MW și este controlat de stat, prin Ministerul Energiei.
Compania are 13.300 de angajaţi și a fost înfiinţată în anul 2012, prin fuziunea complexurilor energetice Turceni, Craiova și Rovinari cu Societatea Naţională a Lignitului Oltenia Târgu-Jiu (SNLO). Obiectul de activitate al CEO este producerea energiei electrice și termice pe bază de lignit, extracţia și prepararea lignitului.
Investiţia de la Rovinari este de aproape un miliard de euro. Mai exact, de 900 de milioane de euro. Ar urma să fie create 4.000 de locuri de muncă pe perioada realizării construcţiei. Noul grup energetic de la Rovinari va funcţiona pe bază de lignit, care va fi furnizat de Complexul Energetic Oltenia.
„Urmează, pentru că sunt comisii diferite, negocieri pe contractul de furnizare și, desigur, pe contractul de superficie, servitute și uz. Avem resurse, avem lignit în Bazinul Oltenia, avem posibilitatea, după atâţia ani, de a pune în funcţiune un grup energetic important“, a declarat pentru Mediafax secretarul de stat din Ministerul Energiei, Andrei Maioreanu.
Este vorba, continuă Maioreanu, „despre un angajament al CEO de livrare a unei cantităţi de aproximativ cinci milioane de tone de lignit“. Realizarea respectivei investiţii este cuprinsă în Strategia Energetică a României 2019 - 2030, alături de finalizarea Grupurilor 3 și 4 de la CNE Cernavodă, realizarea hidrocentralei cu acumulare prin pompaj de la Tarniţa-Lăpuștești și realizarea Complexului Hidrotehnic Turnu Măgurele – Nicopole, arată Economica.net.
Nu prea seamănă cu un PpP
Există două informaţii care intră aici în contradicţie. Agerpres, via Economica. net, informează că este vorba despre un contract de parteneriat public-privat (PpP). Și Agerpres, și Mediafax îl citează însă pe demnitarul de la Ministerul Energiei afirmând că se negociază un contract de superficie.
Sorin Dinu, analist economic, detaliază că, „având în vedere că (n.r.: părţile) discută despre «finalizarea contractelor de superficie», adică un drept de folosinţă asupra terenului, nu prea seamănă cu un PpP“. Dar de ce nu seamănă cu un PpP? „Un parteneriat public-privat“, explică Dinu, „înseamnă că partenerul public aduce ceva. În esenţă, terenul și activele de la Rovinari“.
A doua chestiune discutabilă este cea referitoare la tipul de proiect care ar urma să se facă: greenfield sau brownfield. „În urma unei proceduri de selecţie transparente și competitive derulate de Complexul Energetic Oltenia, în vederea implementării unui proiect de tip Green/Brown Field, pentru construirea unui grup energetic nou, la Termocentrala Rovinari, în martie 2012, compania China Huadian Engineering a fost declarată investitor selectat, cu care s-au derulat ulterior celelalte etape legale și instituţionale“.
Ori este greenfield (construit de la zero), ori brownfield, nu poate fi green/brownfield. „Din câte știu, acest proiect este un proiect brownfield, pe locaţia a două blocuri energetice vechi, de la Rovinari, demolate. Proiectul iniţial, din 2012, de aproape un miliard de euro, este făcut pe tehnologia supercritică, care probabil că va fi mai bună decât ce este acum la CE Oltenia“, spune expertul.
Cuvântul de ordine – decarbonizarea
Dar ce este această „tehnologie supercritică“, așa cum o numește Ministerul Energiei? Este de ultimă generaţie? Nu, spune Sorin Dinu, subliniind că „tehnologiile mai bune acum, pe cărbune, sunt cele ultracritică și hipercritică“. Deci nu este vorba despre ultima tehnologie, ci a treia ca vechime.
Mai mult, viitorul sună bine și decarbonizat la maximum, ori toate aceste tehnologii sunt pe bază de cărbune. Germania, informează Dinu, până în anul 2038, vrea să închidă toate centralele pe cărbune. Tendinţa peste tot în lume „este să se renunţe la cărbune ca sursă de energie, din cauza emisiilor destul de mari de CO2. Reţineţi: emisiile de CO2 de la centralele care funcţionează acum în Occident sunt mai mici cu 25% - 40% decât ceea ce avem noi acum“.
Nu numai atât. „Până în anul 2050, obiectivul este decarbonizarea completă a sectorului energetic. Într-un fel, acest proiect intră în contradicţie cu viziunea europeană. E adevărat că Polonia mai lucrează pe cărbune, dar a început să treacă pe degazeificare și alte tehnologii înalte“, explică specialistul.
China (1.892, 5 echivalent milioane tone ţiţei), India (424 emtţ) și Statele Unite (332,1 emtţ) erau cei mai mari consumatori de cărbune din lume, în anul 2017, conform Statista. SUA a redus însă drastic consumul, iar China a rămas pe prima poziţie, dar renunţă și ea, în perspectivă, la tehnologiile carbonice de producere a energiei, pentru că vrea să-și câștige un renume de stat cu ecotehnologie.
Ritmic, se tot discută cu Huadian de șapte ani
Discuţiile cu Huadian se reiau din când în când și se rediscută acordul de parteneriat. Au mai fost semnate niște memorandumuri. Totul durează din anul 2012. „Probabil că miza sunt contractele pe diferenţă (n.n.: așa-numitele CFD), prin care statul român să garanteze un preţ de vânzare a energiei electrice. CFD acestea vor trebui confirmate de Eurostat. Entitatea europeană se va uita la buget, unde România nu stă bine, existând un mare deficit structural“, explică analistul economic Sorin Dinu.
Ce înseamnă aceste CFD? „Depinde unde pui preţul de exercitare la energia electrică. Dacă pui la 60 euro/MWh și preţul real al energiei este de 40 euro/MWh produs, diferenţa o suportă statul român“, a spus Dinu RL. Este exact aceeași situaţie ca și în cazul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, unde se discută la infinit tot cu o companie chineazească și miza sunt tot aceste CFD.
„În România, preţul mare și volatilitatea mare sunt pe PZU, nu pe piaţa contractelor bilaterale, unde sunt 40 - 45 euro/MWh produs. Un investitor nu face strategia de vânzare a energiei de pe o zi pe alta“, afirmă expertul.
Orizont de timp – 2026
Mai ales că un proiect de acest gen are o durată de realizare de șapte ani, dintre care cinci ani construcţia, dar înainte de ei vreo doi ani proiectarea și apoi finanţarea. Deci oficialii ar trebui să-și spună: „Cât de decarbonizată vrem să fie producerea de energie în România, în anul 2026?“.
Pe de altă parte, adaugă Sorin Dinu, „aproape un miliard de euro pentru 600 MW, la un proiect brownfield, este mult. Trebuie să fie cu vreo 30% mai ieftin. Dacă chinezii ar fi venit cu o tehnologie hipercritică… dar așa, supercritică, cu brownfield, nu are cum să coste un miliard. Hai să zicem 600 - 700 de milioane de euro“.
„Că vor fi produse la intern diverse componente… nu prea este stilul chinezilor. La un astfel de proiect, mai mult decât atât, consultanţa e undeva pe la 25% din costul proiectului. În rest, echipamente, turbine, cazane. Compania chinezească va trebui să-și ia un permis privind dreptul de a exporta capital din China“, detaliază Dinu.
Da, explică specialistul, în România vor fi câteva mii de locuri de muncă în construcţii-montaj, dar „după aceea salariaţii ar trebui să fie unul la fiecare 10 MW, adică în total 60 de salariaţi. Acesta este standardul occidental. Marea problemă a centralelor noastre este că au foarte mult personal de mentenanţă. Sute de oameni. Mii. Plătești sute de oameni ca să faci reparaţie capitală din când în când. În rest, stau și taie frunze la câini“.
Până în anul 2050, obiectivul este decarbonizarea completă a sectorului energetic. Într-un fel, acest proiect intră în contradicţie cu viziunea europeană.“SORIN DINU, ANALIST ECONOMIC