Opt ar­gu­men­te con­tra par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil

Romania Libera - - Prima Pagina - Bog­dan Stan­ciu

Trei or­ga­ni­zații non­gu­ver­na­men­ta­le, Alia­nța Fa­mi­li­i­lor din Ro­mânia, Aso­ciația Ju­riști­lor pen­tru Apă­ra­rea Drep­tu­ri­lor și Li­ber­tăți­lor și PRO VITA (Bu­cu­rești), au re­mis astă­zi co­mi­si­i­lor de spe­cia­li­ta­te ale Se­na­tu­lui un me­mo­riu prin ca­re so­li­ci­tă res­pin­ge­rea pro­pu­ne­ri­lor le­gis­la­ti­ve. Cel mai im­por­tant mo­tiv es­te si­mi­la­ri­ta­tea pro­fi­lu­lui ju­ri­dic al par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil cu că­să­to­ria, ce­ea ce, acu­ză sem­na­ta­rii, con­sti­tu­ie o încer­ca­re de le­gi­fe­ra­re mas­ca­tă a „că­să­to­ri­ei“între per­soa­ne de ace­lași sex, in­clu­siv a ado­pți­ei de co­pii.

Pe agen­da Se­na­tu­lui se află, din nou, încer­ca­rea de re­gle­men­ta­re a par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil. Do­uă noi proi­ec­te de le­ge (L35/2019 și L39/2019), unul inițiat în prin­ci­pal de par­la­men­tari USR și UDMR, cel de-al doi­lea, de ALDE, își pro­pun re­cu­noaște­rea uni­u­nii con­sen­sua­le pen­tru cu­plu­ri­le ne­că­să­to­ri­te, in­di­fe­rent de se­xul per­soa­ne­lor afla­te în re­lație.

Trei or­ga­ni­zații non­gu­ver­na­men­ta­le, Alia­nța Fa­mi­li­i­lor din Ro­mânia, Aso­ciația Ju­riști­lor pen­tru Apă­ra­rea Drep­tu­ri­lor și Li­ber­tăți­lor și PRO VITA (Bu­cu­rești) au re­mis astă­zi co­mi­si­i­lor de spe­cia­li­ta­te ale Se­na­tu­lui un Me­mo­riu prin ca­re so­li­ci­tă res­pin­ge­rea pro­pu­ne­ri­lor le­gis­la­ti­ve. Cel mai im­por­tant mo­tiv es­te si­mi­la­ri­ta­tea pro­fi­lu­lui ju­ri­dic al par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil cu că­să­to­ria, ce­ea ce, acu­ză sem­na­ta­rii, con­sti­tu­ie o încer­ca­re de le­gi­fe­ra­re mas­ca­tă a „că­să­to­ri­ei“între per­soa­ne de ace­lași sex, in­clu­siv a ado­pți­ei de co­pii. Arti­co­lul re­zu­mă ar­gu­men­tația din Me­mo­ri­ul amin­tit.

1Re­gle­men­ta­rea par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil nu re­pre­zin­tă o ce­ri­nță eu­ro­pe­a­nă. Ea ca­de ex­clu­siv sub in­ci­de­nța re­gle­men­tă­ri­lor nați­o­na­le

Re­gle­men­ta­rea par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil ca „for­mă a fa­mi­li­ei“a avut loc în une­le țări mem­bre ale Con­si­li­u­lui Eu­ro­pei. To­tuși, din punct de ve­de­re al drep­tu­lui eu­ro­pe­an, nu exis­tă ni­cio obli­gație a sta­tu­lui ro­mân de a oferi cu­plu­ri­lor coa­bi­tan­te pro­te­cție ega­lă în fața le­gii cu cea ofe­ri­tă fa­mi­li­ei.

Dim­po­tri­vă, nu­me­roa­se pre­ve­deri ale ac­te­lor ju­ri­di­ce in­ter­nați­o­na­le con­sa­cră prin­ci­pi­ul că­să­to­ri­ei (uni­u­nea ma­ri­ta­lă din­tre un băr­bat și o fe­meie) și nu pe cel al con­cu­bi­na­ju­lui (înre­gis­trat sau nu). Do­me­ni­ul drep­tu­lui fa­mi­li­ei ră­mâne unul strâns le­gat de tra­diți­i­le cul­tu­ra­le și is­to­ri­ce ale fi­e­că­rei so­ci­e­tăți.

2Că­să­to­ria es­te uni­cul act ju­ri­dic ca­re du­ce la înte­mei­e­rea unei fa­mi­lii

Con­form Con­sti­tuți­ei, sin­gu­rul act ju­ri­dic pe ca­re se înte­meia­ză o no­uă fa­mi­lie es­te că­să­to­ria, iar le­gă­tu­ra din­tre ce­le do­uă in­sti­tuții ju­ri­di­ce es­te in­di­so­lu­bi­lă. To­to­da­tă, con­form ac­ce­pți­u­nii ge­ne­ra­le, fa­mi­lia de­sem­nea­ză gru­pul de per­soa­ne uni­te prin ac­tul ju­ri­dic al că­să­to­ri­ei sau/ și prin re­lația bi­o­lo­gi­că de fi­liație ori ru­de­nie.

Un cu­plu ne­că­să­to­rit, fie și înre­gis­trat într-un par­te­ne­riat ci­vil, nu poa­te pri­mi din par­tea au­to­ri­tăți­lor ocro­ti­rea ju­ri­di­că acor­da­tă fa­mi­li­ei.

3Pro­fi­lul ju­ri­dic al par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil, si­mi­lar cu că­să­to­ria, va du­ce ine­vi­ta­bil la le­gi­fe­ra­rea „că­să­to­ri­ei“între per­soa­ne de ace­lași sex

Întru­cât pro­fi­lul ju­ri­dic al par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil es­te foar­te si­mi­lar cu cel al că­să­to­ri­ei, iar sta­tu­tul par­te­ne­ri­lor es­te asi­mi­lat cu ace­la al soți­lor (cu uni­ca ex­ce­pție a ado­pți­ei, și ace­ea vi­cia­tă du­pă cum no­tăm mai jos), s-ar naște con­fu­zii între drep­tu­ri­le și obli­gați­i­le iz­vo­râte din ce­le do­uă in­sti­tuții. Nu es­te jus­ti­fi­ca­bi­lă so­ci­o­lo­gic și nici ac­cep­ta­bi­lă mo­ral o ase­me­nea asi­mi­la­re.

Mai mult, din mo­ment ce nu pot să exis­te do­uă re­gle­men­tări pen­tru ace­e­ași in­sti­tu­tie ju­ri­di­că, se va ajun­ge la li­ti­gii ju­ri­di­ce. Con­se­ci­nța ine­vi­ta­bi­lă a aces­tei si­tuații, așa cum ob­ser­văm fă­ră du­biu din ex­pe­ri­e­nța a nu­me­roa­se alte sta­te, va fi ace­ea că uni­u­nea con­sen­sua­lă va tre­bui să fie „re­con­cep­tua­li­za­tă“ju­ri­dic drept că­să­to­rie.

4Inter­di­cția ado­pți­ei la par­te­ne­ria­te­le între per­soa­ne de ace­lași sex es­te pur for­ma­lă

Pre­ve­de­rea in­ter­di­cți­ei ado­pți­ei la par­te­ne­ria­te­le între per­soa­ne de ace­lași sex es­te for­ma­lă. Ea încal­că în mod clar ju­ris­pru­de­nța C.E.D.O., in­te­nția iniția­to­ri­lor fi­ind pro­ba­bil ace­ea de a fi abro­ga­tă în vi­i­tor. To­to­da­tă, prin ace­as­tă in­ter­di­cție, fie și for­ma­lă, iniția­to­rii re­cu­nosc im­pli­cit că ase­me­nea re­lații (ho­mo­se­xua­le) nu sunt com­pa­ti­bi­le cu crește­rea și edu­ca­rea co­pi­i­lor.

Ca prin­ci­piu, ne pro­nu­nțăm împo­tri­va ori­că­ror ado­pții împreu­nă la par­te­ne­ria­te­le ci­vi­le, fie ele și he­te­ro­se­xua­le; prin na­tu­ra lor, aces­te aran­ja­men­te ju­ri­di­ce nu se bu­cu­ră de sta­bi­li­ta­tea op­ti­mă crește­rii și edu­că­rii co­pi­i­lor și nici nu întru­nesc con­diți­i­le mo­ra­le so­li­ci­ta­te de le­ge pen­tru încu­vi­i­nța­rea ado­pți­ei.

5Nu exis­tă o dis­cri­mi­na­re în le­gis­lația fa­mi­li­ei față de cu­plu­ri­le de ace­lași sex

Le­gis­lația ro­mâneas­că a fa­mi­li­ei nu dis­cri­mi­nea­ză cu­plu­ri­le de ace­lași sex. Întru­cât nu se poa­te fa­ce ana­lo­gie între un cu­plu for­mat din per­soa­ne de ace­lași sex și un cu­plu for­mat din­tr-un băr­bat și o fe­meie, si­tuați­i­le fi­ind di­fe­ri­te din punct de ve­de­re obi­ec­tiv (bi­o­lo­gic), lip­sa tra­ta­men­tu­lui egal (de exem­plu, li­mi­ta­rea că­să­to­ri­ei la per­soa­ne de se­xe di­fe­ri­te) nu poa­te însem­na, în acest caz, dis­cri­mi­na­re.

Avan­ta­je­le ofe­ri­te de stat și de ca­re se bu­cu­ră cei ca­re se că­să­to­resc nu sunt acor­da­te cu­plu­lui și cu atât mai puțin in­di­vi­zi­lor, ci fa­mi­li­ei în vir­tu­tea po­te­nția­li­tății veni­rii pe lu­me a ur­mași­lor. Ace­as­tă fun­cție ese­nția­lă a fa­mi­li­ei, pro­cre­a­rea, nu poa­te fi înde­pli­ni­tă de cu­plu­ri­le de ace­lași sex, jus­ti­fi­când ast­fel di­fe­re­nța de tra­ta­ment.

6Nu exis­tă schim­bări ma­jo­re în so­ci­e­ta­te ca­re să jus­ti­fi­ce le­gi­fe­ra­rea par­te­ne­ria­te­lor ci­vi­le

Nu au fost con­sta­ta­te, du­pă 1990, schim­bări struc­tu­ra­le în fa­mi­lia ro­mâneas­că sau în ce pri­vește ati­tu­di­nea față de ace­as­ta. Deși vârsta me­die a pri­mei că­să­to­rii a cres­cut, Ro­mânia se si­tue­a­ză în con­ti­nua­re prin­tre ță­ri­le eu­ro­pe­ne cu nu­pția­li­ta­te ri­di­ca­tă și ra­te re­la­tiv scă­zu­te de di­vo­rț. Spo­ri­rea naște­ri­lor în afa­ra că­să­to­ri­ei es­te re­a­lă, însă re­mar­căm și frec­vența cres­cu­tă cu ca­re es­te amâna­tă că­să­to­ria până la apa­riția co­pi­i­lor; ast­fel, doar re­la­tiv puțini co­pii cresc ex­clu­siv în fa­mi­lii mo­no­pa­ren­ta­le. Re­mar­căm că nu au fost alte­ra­te ro­lu­ri­le în fa­mi­lie (pă­ri­nți, co­pii, soț, soție) și nici re­lați­i­le (con­ju­ga­le, fi­lia­le/ pa­ren­ta­le, fra­ter­ne).

Ro­mânii con­si­de­ră în con­ti­nua­re fa­mi­lia drept im­por­tan­tă și foar­te im­por­tan­tă; res­ping po­li­ga­mia; con­si­de­ră ho­mo­se­xua­li­ta­tea imo­ra­lă; sunt împo­tri­va le­ga­li­ză­rii „că­să­to­ri­i­lor“între per­soa­ne de ace­lași sex și împo­tri­va ado­pți­i­lor co­pi­i­lor de că­tre ase­me­nea cu­pluri.

Re­mar­căm și că în Ro­mânia nu s-a efec­tuat ni­cio cer­ce­ta­re pri­vind ne­ce­si­ta­tea și su­por­tul po­pu­lați­ei pen­tru re­gle­men­ta­rea uni­u­ni­lor con­sen­sua­le, iar con­form da­te­lor dis­po­ni­bi­le, con­cu­bi­na­jul es­te în ge­ne­ral si­tuație pro­vi­zo­rie (amâna­rea că­să­to­ri­ei), nu o opți­u­ne de viață.

Din acest punct de ve­de­re, Expu­ne­rea de mo­ti­ve la pro­pu­ne­rea le­gis­la­ti­vă es­te se­ri­os vi­cia­tă.

7Uni­u­ni­le ho­mo­se­xua­le nu pot con­sti­tui, nici din punct de ve­de­re so­ci­o­lo­gic, o fa­mi­lie

În uni­u­ni­le ho­mo­se­xua­le sunt com­plet ab­sen­te ele­men­te­le bi­o­lo­gi­ce ale fa­mi­li­ei, ele­men­te ca­re ar pu­tea fon­da din punct de ve­de­re rați­o­nal re­cu­noaște­rea le­ga­lă a unor ast­fel de uni­uni.

Într-ade­văr, un cu­plu ho­mo­se­xual poa­te avea o viață co­mu­nă, cu une­le as­pec­te ge­ne­ra­le co­mu­ne și fa­mi­li­ei, dar nes­pe­ci­fi­ce doar aces­teia, cum ar fi spri­ji­nul re­ci­proc și su­sți­ne­rea în mo­men­te di­fi­ci­le, pre­zen­te și în alte ca­zuri de con­vi­ețu­i­re și gos­po­dă­ri­re în co­mun (pri­e­teni, ru­de de di­fe­ri­te gra­de etc). Însă asi­mi­la­rea par­te­ne­ri­lor cu soții și a cu­plu­lui de par­te­neri cu fa­mi­lia, cu ace­le­ași drep­turi și ocro­ti­re din par­tea sta­tu­lui, nu es­te jus­ti­fi­ca­tă da­te fi­ind di­fe­re­nțe­le im­por­tan­te în ce pri­vește ro­lul so­cial al ce­lor do­uă ti­puri de re­lații.

8Par­te­ne­ria­tul ci­vil nu adu­ce nici un be­ne­fi­ciu cu­plu­ri­lor he­te­ro­se­xua­le Le­gi­fe­ra­rea unei alter­na­ti­ve la că­să­to­rie es­te, în cel mai bun caz, inu­ti­lă. Cu­plu­ri­le he­te­ro­se­xua­le au po­si­bi­li­ta­tea con­trac­tă­rii unei că­să­to­rii și nu pot jus­ti­fi­ca nici un in­te­res pen­tru „ofi­cia­li­za­rea con­cu­bi­na­ju­lui“(o con­tra­di­cție în ter­meni), aces­ta fi­ind trăit de obi­cei ca o sta­re de pro­vi­zo­rat ca­re va evo­lua fie spre că­să­to­rie, fie spre des­tră­ma­rea re­lați­ei.

To­to­da­tă, pen­tru aces­te cu­pluri par­te­ne­ria­tul ci­vil înse­am­nă mai puți­nă pro­te­cție pen­tru co­pii, mai ales când pă­rin­te­le ca­re îi îngri­jește schim­bă des par­te­ne­rul, dar și pen­tru fe­mei, întru­cât con­cu­bi­nii sunt an­ga­jați în mai ma­re mă­su­ră în vi­o­le­nță do­mes­ti­că de­cât soții.

Dim­po­tri­vă, că­să­to­ria es­te aso­cia­tă cu: să­nă­ta­tea fi­zi­că și in­te­lec­tua­lă, mor­ta­li­ta­tea scă­zu­tă și bu­năs­ta­rea ma­te­ria­lă spo­ri­tă.

În alte țări exis­te­nța opți­u­nii pen­tru par­te­ne­ria­tul ci­vil a con­tri­bu­it la re­du­ce­rea nu­mă­ru­lui că­să­to­ri­i­lor și a afec­tat și fer­ti­li­ta­tea, în con­diți­i­le în ca­re sta­tu­tul ma­ri­tal al fe­mei­lor in­flue­nțe­a­ză di­rect ra­ta na­ta­li­tății.

Con­clu­zie

Le­gi­fe­ra­rea par­te­ne­ria­tu­lui ci­vil nu se jus­ti­fi­că din nici un punct de ve­de­re – al ne­ce­si­tății, al opor­tu­ni­tății, al be­ne­fi­ci­i­lor, pu­tând da naște­re și unor vi­cii de ne­con­sti­tuți­o­na­li­ta­te.

Con­si­de­rând va­lo­ri­le pu­se în joc, un stat res­pon­sa­bil nu poa­te le­ga­li­za aces­te uni­uni fă­ră a pe­ri­cli­ta obli­gația pe ca­re o are de a pro­mo­va și tu­te­la o in­sti­tuție ese­nția­lă pen­tru bi­ne­le co­mun, că­să­to­ria.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.