Ma­rii emer­ge­nți n-au ales încă ta­bă­ra

Romania Libera - - Prima Pagina - Ilie Șer­bă­nes­cu

Ame­ri­ca vs Ger­ma­nia es­te, fă­ră îndoia­lă, ma­re­le con­flict al lu­mii zi­le­lor noas­tre (ve­zi „Ro­mânia li­be­ră”, 06.02.2019). Da­că n-ar fi așa, ar fi fă­ră ex­pli­cație va­lul de ati­tu­dini, de­cla­rații po­li­ti­ce și acți­uni ame­ri­ca­ne, dar și bri­ta­ni­ce, de la ma­ne­vre­le de pe pi­ețe­le fi­nan­cia­re la de­cla­nșa­rea afa­ce­rii „Di­e­sel­ga­te”, de la cam­pa­ni­i­le sis­te­ma­ti­ce de cel puțin 5-6 ani ale ca­na­le­lor TV Dis­co­ve­ry și Na­ti­o­nal Ge­o­grap­hic de de­mon­ta­re a na­zis­mu­lui și de evo­ca­re a lup­tei împo­tri­va aces­tu­ia la amen­da­rea unor mari fir­me și bănci ger­ma­ne, de la Bre­xit-ul bri­ta­nic din UE la apa­riția pe fir­ma­ment a cri­ti­cu­lui fă­ră me­na­ja­men­te al Ger­ma­ni­ei, Trump.

De fapt, Bre­xit-ul a in­ter­venit du­pă ce, încă de mult, în Ame­ri­ca se de­cla­nșa­se bă­tă­lia, nu la te­le­vi­zor, ci în viața re­a­lă cu al IV-lea Rei­ch. În timp ce cer­cu­ri­le fi­nan­cia­re nu erau de­loc dis­pu­se să tre­a­că pes­te pla­nul Mer­kel ca­re le ră­pea cei mai buni cli­e­nți de pe pi­ețe­le fi­nan­cia­re, in­vi­tându-le să se su­fo­ce bi­ne-mer­si, cer­cu­ri­le po­li­ti­ce abia aștep­tau un mo­ment să adu­că amin­te Ger­ma­ni­ei cum ace­as­ta a tras cla­pa ame­ri­ca­ni­lor în epi­so­dul „da­to­ria Gre­ci­ei”. Și, mai ales, de­ran­ja ajun­ge­rea în trom­bă a Ger­ma­ni­ei la Me­di­te­ra­na, un­de ace­as­tă no­uă pre­ze­nță pu­tea schim­ba ra­por­tu­ri­le de fo­rță ge­os­tra­te­gi­ce. Ce­ea ce se întâmpla­se în epi­so­dul „da­to­ria Gre­ci­ei” vor­bea și de o ati­tu­di­ne de ti­pul „una spu­nem, alta fa­cem”, în con­tra­di­cție cu le­gen­da pro­bi­tății și mi­tul co­rec­ti­tu­di­nii tra­diți­o­na­le ger­ma­ne.

Impli­ca­rea di­rec­tă și to­ta­lă în con­frun­ta­rea ame­ri­ca­no-ger­ma­nă a preșe­din­te­lui Trump, oda­tă cu apa­riția sa în prim-pla­nul po­li­ti­cii ame­ri­ca­ne și mon­dia­le, nu es­te o no­u­ta­te ca­re inau­gu­re­a­ză o schim­ba­re de pa­ra­dig­mă. Con­frun­ta­rea ame­ri­ca­no-ger­ma­nă s-a con­tu­rat de mult și doar s-a ar­ti­cu­lat în man­da­tul lui Trump. Preșe­din­te­le Trump dă ex­pre­sie pu­bli­că unor acu­mu­lări mult mai ve­chi. Iar ma­jo­ra­rea ta­ri­fe­lor la im­por­tu­ri­le de oțel și alu­mi­niu și ce­le even­tua­le la im­por­tu­ri­le de au­to­mo­bi­le con­sti­tu­ie pro­ba­bil doar înce­pu­tul răz­boi­u­lui.

Acți­u­ni­le lui Trump sunt ta­xa­te de ad­ver­sa­rii săi ca ires­pon­sa­bi­le, împo­tri­va co­me­rțu­lui li­ber, ca o reînvi­e­re de­sue­tă a pro­te­cți­o­nis­mu­lui și ca un po­te­nțial dis­tru­gă­tor de lo­curi de mun­că și de pros­pe­ri­ta­te. De­ter­mi­na­rea lui Trump are însă ba­ze so­li­de: ori­cum, Ame­ri­ca es­te cel mai ma­re ac­tor din co­me­rțul mon­dial și cei­la­lți ac­tori mai mici sunt po­te­nțial toc­mai mari pi­er­ză­tori de pe ur­ma unui răz­boi. Ma­re­le atu al Ame­ri­cii într-un răz­boi co­mer­cial es­te că, în ra­port cu toți prin­ci­pa­lii ac­tori co­mer­cia­li ai lu­mii, Ame­ri­ca es­te în de­fi­cit. De­o­cam­da­tă, toți câști­gă și Ame­ri­ca pi­er­de. În caz de con­flict, ro­lu­ri­le se in­ver­se­a­ză: toți au de pi­er­dut, Ame­ri­ca n-are ce să piar­dă! Într-un răz­boi co­mer­cial, de­fi­ci­tul re­pre­zin­tă chiar pu­te­rea Ame­ri­cii! Pe ace­as­ta mi­ze­a­ză și Trump!

Răz­boi­ul în for­mu­la lui fi­zi­că nu poa­te înce­pe to­tuși până când ma­rii emer­gen­ţi nu vor fi ales să nu mai fie neu­tri. Orga­nic, ar fi să se îndrep­te împo­tri­va Ame­ri­cii, sin­gu­ra ca­re de­o­cam­da­tă îi oprește de a fi mai im­por­tan­ţi de­cât sunt. Dar înno­da­rea fi­nan­cia­ră cu do­la­rul și pia­ţa ame­ri­ca­nă îi înfră­ţește pen­tru mo­ment mai mult cu Ame­ri­ca de­cât cu Ger­ma­nia. De fapt, stau în ex­pec­ta­ti­vă, aștep­tând ca tim­pul să ero­de­ze im­pe­ri­ul ame­ri­can. Ero­zi­u­ne ca­re se va pro­du­ce ine­vi­ta­bil, prin de­zar­ti­cu­la­rea ve­ri­gii ce­lei mai vul­ne­ra­bi­le: an­gre­na­jul fi­nan­ciar.

Pen­tru sco­pu­ri­le lor pe ter­men lung de întro­na­re la ma­sa pu­te­rii, ma­ri­lor emer­gen­ţi le es­te chiar de­ran­jan­tă Ger­ma­nia, cu vi­zi­u­nea ei de ca­pi­ta­lism de pro­duc­ţie, o Ger­ma­nie ca­re mun­cește apli­cat și dis­ci­pli­nat, fi­in­du-le dim­po­tri­vă fo­lo­si­toa­re Ame­ri­ca, ren­ti­e­rul ce taie acum cu­poa­ne fi­nan­cia­re, dar ca­re va fi scos au­to­mat din joc când alţii nu-i vor mai da cu­poa­ne de tăiat!

Ca­zul cel mai sem­ni­fi­ca­tiv es­te Chi­na.

Di­men­si­u­ni­le ță­rii și uriașul ar­se­nal de­mo­gra­fic au con­sti­tu­it ob­sta­co­le în ca­lea su­pu­ne­rii co­lo­nia­le a Chi­nei. Și, fă­ră îndoia­lă, și cel nu­cle­ar a ju­cat în ace­lași sens da­că nu și mai și! Nu se poa­te spu­ne că toa­te cen­tre­le de pu­te­re co­lo­nia­lă nu au încer­cat. Înțe­lep­ci­u­nea con­du­că­to­ri­lor chi­ne­zi, res­pec­tul lor de tip di­vin față de ța­ra lor, po­li­ti­ca cu țin­te pe ter­men lung (pe su­te, da­că nu mii de ani), le-au tras cla­pa tu­tu­ror aces­tor cen­tre de pu­te­re co­lo­nia­lă din lu­me. Tras cla­pa es­te o ex­pre­sie per­fect adec­va­tă! Chi­na a ju­cat fă­ră ezi­tări car­tea des­chi­de­rii. Și o joa­că în con­ti­nua­re. Dar sta­tul chi­nez n-a lip­sit ni­ci­o­da­tă din ecuație: n-a per­mis pre­luări stra­te­gi­ce ale străi­ni­lor în Chi­na, in­ves­tiți­i­le străi­ne au fost tot­de­au­na con­diți­o­na­te fie de apro­vi­zi­o­nări de pe piața in­ter­nă, fie de di­ri­jări ale pro­du­se­lor că­tre des­ti­nații pre­ci­se, fie n-au fost au­to­ri­za­te de­cât în aso­ci­e­re cu ca­pi­ta­lul chi­nez. Și, du­pă 40 de ani de re­for­me, au câști­gat par­ti­da. N-au pu­tut oc­ci­den­ta­lii să in­ves­te­as­că pe cât au pu­tut să ab­soar­bă chi­ne­zii, n-au pu­tut oc­ci­den­ta­lii să ma­ne­vre­ze în in­te­re­sul lor re­sur­se pe cât au pu­tut munci chi­ne­zii și, mai ales, oc­ci­den­ta­lii n-au pu­tut să fa­că jo­cu­ri­le pe piață pe cât le-au fă­cut chi­ne­zii, căci aces­tea au fost, de fapt, con­tro­la­te de sta­tul chi­nez ca­re n-a dat ni­ci­o­da­tă din mână pârghi­i­le stra­te­gi­ce. Și, puțin câte puțin – iar cu tim­pul, mi­liar­de­le de râu­lețe s-au fă­cut flu­vii de ne­o­prit – măr­fu­ri­le chi­ne­zești, ce să ve­zi atâtea din ele fo­lo­sind chiar teh­no­lo­gii oc­ci­den­ta­le, au in­va­dat pi­ețe­le din Occi­dent pe ca­re le-au su­fo­cat și acum joa­că cu toa­te ar­me­le dra­gi ale pu­te­ri­lor co­lo­nia­le mai ve­chi sau mai noi: co­me­rțul li­ber, fă­ră pro­te­cți­o­nism, in­ves­tiții în trom­bă ca­re vi­ze­a­ză ac­ti­ve și chiar sec­toa­re stra­te­gi­ce din Occi­den­tul însuși. Oc­ci­den­ta­lii fi­erb. Trump pu­ne ta­ri­fe pro­te­cți­o­nis­te măr­fu­ri­lor chi­ne­zești, Mer­kel și Ma­cron iniția­ză re­gle­men­tări ca­re să blo­che­ze pre­lua­rea de că­tre chi­ne­zi a unor ac­ti­ve stra­te­gi­ce „eu­ro­pe­ne”, dându-și ara­ma pe față de­o­po­tri­vă că mi­nu­na­te­le cântări de li­be­ra­lism, de cir­cu­lație li­be­ră a măr­fu­ri­lor, bu­nu­ri­lor și ca­pi­ta­lu­ri­lor sunt niște bi­e­te min­ci­uni flașne­ta­te când es­te vor­ba nu de ei înșiși, ci de alții, frai­e­rii!

Chi­na, ma­rea Chi­nă, s-a in­sta­lat atât de ferm la ma­sa pu­te­ri­lor mon­dia­le încât, având de par­tea sa și răb­da­rea ve­ri­fi­ca­tă de ve­a­curi, își per­mi­te să stea de o par­te și, nea­le­gând ta­bă­ra, să împi­e­di­ce ta­be­re­le să se încai­e­re de-a bi­ne­lea. Îi aște­ap­tă pe amândoi la co­ti­tu­ră, pes­te ani, pes­te de­ce­nii sau pes­te se­co­le. Ma­rea Chi­nă are timp.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.