Tar­ni­ţa – Lă­puștești ră­mâne un proi­ect fru­mos pe hârtie ca­re nu es­te pus în prac­ti­că

Romania Libera - - Economie - Flo­rin Bu­des­cu

Ro­mânia a fost re­cent pe punc­tul de a nu fi ca­pa­bi­lă să asi­gu­re ne­ce­sa­rul in­tern de ener­gie elec­tri­că, in­clu­siv cu im­por­turi. „Ro­mânia li­be­ră“a stat de vor­bă des­pre câte­va pro­vo­cări ale vi­i­to­ru­lui pen­tru Ener­ge­ti­ca ro­mâneas­că cu ex­per­tul Ovidiu Demetrescu.

RL: Aţi fost timp de un an di­rec­tor la Hi­dro Tar­ni­ţa, hi­dro­cen­tra­la de la La­cul Tar­ni­ţa. Ca­re es­te prin­ci­pi­ul pe ca­re ar tre­bui să func­ţi­o­ne­ze mult-dis­cu­ta­ta hi­dro­cen­tra­lă de pom­paj Tar­ni­ţa – Lă­puștești? Când sca­de pre­ţul ener­gi­ei, pom­pe­zi apă în la­cul de sus. Îi dai dru­mul prin tur­bi­ne în la­cul de jos când ener­gia e scum­pă, o vin­zi și faci pro­fit. Es­te co­rect?

Ovidiu Demetrescu: La vârful de sar­ci­nă, da. Cur­ba de con­sum nu e pla­tă. Di­fe­ren­ţa din­tre vârf și gol e cam de la sim­plu la du­blu, din punc­tul de ve­de­re al con­su­mu­lui de ener­gie, poa­te chiar mai ma­re. Prac­tic, cu o cen­tra­lă de pom­paj, apla­ti­ze­zi cur­ba de con­sum. Când am gol de sar­ci­nă, dau afa­ră ca­pa­ci­tă­ţi de pro­duc­ţie. Dis­pe­ce­rul Ener­ge­tic Na­ţi­o­nal (DEN) le oprește. Sau, mă rog, “re­du, nu opri de tot”, etc. Când are ne­voie, DEN le spu­ne să le por­neas­că.

Lu­crul aces­ta po­ţi să-l faci des­tul de les­ne cu cen­tra­le­le pe ga­ze, ca­re au o fle­xi­bi­li­ta­te des­tul de bu­nă în ex­ploa­ta­re. Ele știu să por­neas­că și să opre­as­că ra­pid. Une­le sunt fă­cu­te pen­tru ace­as­ta. Ce­le pe căr­bu­ne nu sunt fă­cu­te, așa, să le oprești ca pe mo­to­re­te. Le faci praf, le dis­tru­gi în ex­ploa­ta­re.

Pot fi fo­lo­si­te la Tar­ni­ţa-Lă­puștești eo­li­e­ne?

Si­gur, de ce nu? Ai pu­tea să pui niște tur­bi­ne pe lângă proi­ect, dar tre­bu­ie să faci stu­di­i­le de vânt, ca pen­tru ori­ce am­pla­sa­ment eo­lian.

Cât a fost in­ves­ti­ţia de la Tar­ni­ţa – Lă­puștești și în cât timp a fost re­a­li­za­tă?

De­o­cam­da­tă, es­te vor­ba des­pre la­cul in­fe­ri­or, ca­re es­te acu­mu­la­rea Tar­ni­ţa. Es­te un ba­raj ope­rat și ad­mi­nis­trat de Hi­dro­e­lec­tri­ca. Are o cen­tra­lă hi­dro­e­lec­tri­că de 42 MW. Tar­ni­ţa func­ţi­o­nea­ză. Ce­ea ce se fă­cea aco­lo cu pom­paj se fă­cea pe pla­to­ul de la Lă­puștești, ca­re e la vreo 580 m dea­su­pra la­cu­lui Tar­ni­ţa. Se con­stru­ia încă un lac și între ele se pu­nea o hi­dro­cen­tra­lă no­uă de pom­paj, pen­tru că ave­ai di­fe­ren­ţa ace­as­ta de ni­vel. Cos­tul in­ves­ti­ţi­ei, pen­tru hi­dro­cen­tra­la de pom­paj, cum era ea di­men­si­o­na­tă, la 1.000 MW, era cam de un mi­liard de eu­ro.

Mult.

Da, pa­re a fi mult. Dar da­că o lua­ţi stric­to sen­su e cam un mi­li­on de eu­ro pe me­ga­watt ca­pa­ci­ta­te in­sta­la­tă. Cam atât cos­tă o cen­tra­lă pe gaz, poa­te un pic mai pu­ţin. Tot cam atât, ori un pic mai mult, cos­tă una pe căr­bu­ne, o eo­lia­nă cam la fel. Avan­ta­jul la ju­că­ria asta es­te că nu are emi­sii de CO2. Es­te ba­za­tă pe un me­ca­nism de sto­ca­re, ca­re poa­te să func­ţi­o­ne­ze și 100 de ani. Un­de­va, pe la 45 de ani, se mai fa­ce o re­teh­no­lo­gi­za­re.

În cât timp se amor­ti­ze­a­ză in­ves­ti­ţia?

Ra­ta in­ter­nă de ren­ta­bi­li­ta­te era un­de­va cam la vreo 12% - 16%. Erau mai mul­te sce­na­rii. E foar­te bi­ne pen­tru un proi­ect ener­ge­tic.

Mai exis­tă în Ro­mânia alte astfel de proi­ec­te re­a­li­za­te sau în curs de re­a­li­za­re?

Nu. Fu­se­se­ră gândi­te, pe vre­mea co­mu­niști­lor, mai mul­te am­pla­sa­men­te. S-au stu­diat acum foar­te mul­ţi ani vreo 17 am­pla­sa­men­te și

OVIDIU DEMETRESCU, EXPERT ÎN ENERGETICĂ

Tar­ni­ţa – Lă­puștești era cel mai bun. Ar mai fi un am­pla­sa­ment bun pe lângă ba­ra­jul de la Bi­caz. Fo­lo­sind la­cul in­fe­ri­or al CN Hi­dro­e­lec­tri­ca, mai faci un lac su­pe­ri­or. Da­că tot am un lac de acu­mu­la­re, caut să-l fo­lo­sesc ca sur­să de lac in­fe­ri­or.

Pro­ble­ma e că încă nu es­te de­fi­nit sto­ca­jul, nici de că­tre ANRE, în nici un act nor­ma­tiv. Te con­si­de­ră pro­du­că­tor de ener­gie și îţi per­ce­pe ace­lași ta­rif ca ori­că­rui pro­du­că­tor de ener­gie. Plus că, atunci când faci înma­ga­zi­na­rea, plă­tești și ta­ri­ful de ex­trac­ţie din re­ţea, pen­tru că ești con­su­ma­tor ma­re. Proi­ec­te­le aces­tea de sto­caj sunt foar­te ren­ta­bi­le și func­ţi­o­nea­ză de foar­te mult timp. Pri­ma cen­tra­lă a fost con­stru­i­tă în anul 1901, în Sue­dia.

Să con­ti­nuăm pu­ţin dis­cu­ţia des­pre prin­ci­pi­ul sto­ca­ju­lui de ener­gie. Mi­nis­te­rul Ener­gi­ei in­ten­ţi­o­nea­ză să dez­vol­te un proi­ect de acu­mu­la­re de ener­gie elec­tri­că în de­po­zi­te­le de ga­ze. Idee ca­re nu a mai fost in­tro­du­să până acum în lu­me, a de­cla­rat mi­nis­trul Ener­gi­ei, prof. Anton Anton. Ca­re es­te pă­re­rea dv. des­pre ace­as­tă idee?

Eu, ca să fiu sin­cer, nu prea am înţe­les. Când exis­tă ener­gie în ex­ces în sis­tem și nu are ce să fa­că cu ea, sto­che­a­ză ga­ze­le. Sta­ţi­i­le ace­lea de com­pri­ma­re, ca­re pun ga­ze­le în pă­mânt sau în re­zer­voa­re, con­su­mând un pic de ener­gie, dar, ra­por­tat la pre­ţul ga­zu­lui, nu e un vo­lum sem­ni­fi­ca­tiv de ener­gie, iar ca să po­ţi să sto­che­zi ga­ze tre­bu­ie să ai ga­zul, adi­că tre­bu­ie să-l cum­peri, nu es­te gra­tis.

Deci cos­tu­ri­le cresc.

Dl. Anton a fă­cut pro­ba­bil o con­fu­zie cu con­cep­tul aces­ta, de sto­caj prin pom­pa­re – „pump sto­ra­ge“, cum îl nu­mesc en­gle­zii, ca­re ia ener­gia elec­tri­că, o pu­ne într-o pom­pă și su­ie apa într-un re­zer­vor si­tuat la o înăl­ţi­me, cu o di­fe­ren­ţă sem­ni­fi­ca­ti­vă de ni­vel fa­ţă de re­zer­vo­rul in­fe­ri­or. Astfel, se ia ener­gia elec­tri­că și e tran­sfor­ma­tă în ener­gie po­ten­ţia­lă. E un prin­ci­piu din fi­zi­că.

De ce mai tre­bu­ie să pu­nă ga­zul sub pre­si­u­ne? Sub pre­si­u­ne nu are o pu­te­re ca­lo­ri­că su­pe­ri­oa­ră.

Da, e ace­e­ași. El spu­ne că o să ia­să sub pre­si­u­ne, dar nu es­te așa, tot tre­bu­ie să pui pom­pe, să-l tra­gi. De­po­zi­tul ace­la sub­te­ran are și el pi­er­deri. În opi­nia mea, con­cep­tul ace­la nu e o idee func­ţi­o­na­lă. Do­uă con­clu­zii pot să trag: e clar că cen­tra­le­le pe căr­bu­ne tre­bu­ie re­teh­no­lo­gi­za­te, pen­tru că nu mai au du­ra­tă de ex­ploa­ta­re și tre­bu­ie înlo­cu­i­te cu cen­tra­le pe ga­ze.

Aces­tea au do­uă avan­ta­je. Pri­mul: po­lue­a­ză mai pu­ţin, cam la ju­mă­ta­te fa­ţă de căr­bu­ne. În al doi­lea rând, pa­ra­me­trii de ex­ploa­ta­re per­mit o fle­xi­bi­li­ta­te mult mai bu­nă, adi­că cen­tra­le­le por­nesc și se opresc mult mai ra­pid de­cât ce­le pe căr­bu­ne. Hai să fo­lo­sim ga­zul cât îl avem și cât încă es­te o re­sur­să via­bi­lă, pen­tru că, pe mă­su­ră ce teh­no­lo­gia va avan­sa pes­te vreo 20 de ani, sunt si­gur că vom avea in­ves­ti­ţii noi nu­mai în re­ge­ne­ra­bi­le, nu vom mai ve­dea căr­bu­ne și gaz. Poa­te nu­cle­ar.

Și mai es­te și ori­zon­tul 2050 – de­car­bo­ni­za­rea com­ple­tă a Ener­ge­ti­cii.

Exact, tre­bu­ie să fim aten­ţi și la de­car­bo­ni­za­rea com­ple­tă. Noi in­sis­tăm și ne agă­ţăm de căr­bu­ne ca dis­pe­ra­ţii, din mo­ti­ve po­li­ti­ce, că e un ba­zin elec­to­ral și sunt oa­me­nii aceia, ca­re vo­te­a­ză aco­lo și vrem să-i ţi­nem mul­ţu­mi­ţi. Nici mă­car nu mai e un elec­to­rat cap­tiv, pen­tru că de­ja res­truc­tu­ra­rea ma­si­vă s-a fă­cut. În 1989 erau pes­te 40.000 de mi­neri. Acum, mai sunt sub 7.000. Va­lul cel ma­re a tre­cut.

Hai să le gă­sim altce­va de fă­cut oa­me­ni­lor aceștia. Cred că sunt în sta­re să con­stru­ias­că au­tos­tră­zi. E o mun­că fi­zi­că des­tul de du­ră și chiar în con­di­ţii pu­ţin mai ome­noa­se de­cât în mi­nă.

E clar că cen­tra­le­le pe căr­bu­ne tre­bu­ie re­teh­no­lo­gi­za­te, pen­tru că nu mai au du­ra­tă de ex­ploa­ta­re şi tre­bu­ie înlo­cu­i­te cu cen­tra­le pe ga­ze.“

În Ţa­ra Ga­li­lor, foștii mi­neri și ur­mașii lor se des­cur­că foar­te bi­ne în tu­rism și sunt ve­se­li, pros­peri și să­nă­toși, fă­ră si­li­co­ză.

Se poa­te fa­ce re­con­ver­sie pro­fe­si­o­na­lă. Va­lea Ji­u­lui are un po­ten­ţial tu­ris­tic enorm, es­te o zo­nă mon­ta­nă fru­moa­să. E pă­cat să nu faci re­con­ver­sie.

Sunt dis­cu­ţii de foar­te mul­ţi ani pen­tru con­struc­ţia re­ac­toa­re­lor 3 și 4 de la Cer­na­vo­dă cu o com­pa­nie chi­ne­ze­as­că.

Am im­pre­sia că nu la chi­ne­zi e bu­ba. Vrem să vi­nă chi­ne­zii, să pu­nă ca­pi­ta­lul lor, să con­stru­ias­că o cen­tra­lă elec­tri­că, a că­rei pe­ri­oa­dă de re­cu­pe­ra­re a in­ves­ti­ţi­ei să fie un­de­va la 20 de ani? Fir­ma tre­bu­ie să va­dă do­uă lu­cruri. Pri­mul: cum o să-și re­cu­pe­re­ze in­ves­ti­ţia. Tre­bu­ie un me­ca­nism de pia­ţă pen­tru vânza­rea între­gii can­ti­tă­ţi de ener­gie, astfel încât să ai­bă un preţ ca­re să-i aco­pe­re cos­tul, plus pro­fi­tul. În al doi­lea rând, e ne­voie de o ga­ran­ţie.

Ga­ran­ţia es­te con­trac­tul pe di­fe­ren­ţă (CFD). Că, da­că crește pre­ţul ener­gi­ei pro­du­se pes­te o anu­mi­tă ci­fră, di­fe­ren­ţa e asi­gu­ra­tă de sta­tul ro­mân. Și astfel sta­tul ro­mân plă­tește bani grei timp de 20 - 30 de ani.

Ca să ai CFD… ci­ne e în spa­te­le CFD?

Ro­mânia, ca­re plă­tește 30 de ani foar­te mul­ţi bani, ca să fa­că pro­fit chi­ne­zii.

Tre­bu­ie să ai o con­tra­par­te cen­tra­lă, adi­că un gen de Tran­se­lec­tri­ca, ca­re cum­pă­ră toa­tă ener­gia și ga­ran­te­a­ză. În spa­te­le aces­tei con­tra­păr­ţi cen­tra­le e sta­tul ro­mân.

Adi­că să ai un cum­pă­ră­tor ga­ran­tat al pro­du­su­lui.

Exact. Noi nu avem me­ca­nis­me­le aces­tea pu­se la punct. Chi­ne­zii o ţin lan­ga una și bu­nă: ara­tă-mi cum îmi re­cu­pe­rez in­ves­ti­ţia pe ca­re o fac! În pri­mul rând, le­gis­la­ţia nu ne dă voie să fa­cem con­trac­te pe mai mult de un an. Nu pu­tem avea azi con­trac­te înain­te de a avea ca­pa­ci­ta­tea de pro­du­ce­re a ener­gi­ei func­ţi­o­na­lă. Es­te ne­ce­sa­ră o au­to­ri­za­ţie de pro­du­că­tor de ener­gie de la ANRE.

FOTO: WWW.HIDROTARNI­TA.RO

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.