Cu ce sa­cri­fi­cii am adus teh­no­lo­gia Can­du în Ro­mânia

Romania Libera - - Prima Pagina - Flo­rin Bu­des­cu

Can­du es­te un re­ac­tor nu­cle­ar de tip PHWR (re­ac­tor cu apă grea sub pre­si­u­ne), ca­re uti­li­ze­a­ză ura­ni­ul na­tu­ral (0,7% U235) drept com­bus­ti­bil și apa grea (deu­te­riu D2O) ca mo­de­ra­tor de neu­troni și agent de ră­ci­re.

Pen­tru că nu are ne­voie de ura­niu îmbo­gățit, iar teh­no­lo­gia de obți­ne­re a apei gre­le es­te re­la­tiv ac­ce­si­bi­lă, re­ac­to­rul Can­du a fost pre­fe­rat de ță­ri­le mai puțin dez­vol­ta­te, pre­o­cu­pa­te de in­de­pen­de­nța nați­o­na­lă. Așa a fost și Ro­mânia co­mu­nis­tă.

Acro­ni­mul CAN­DU pro­vi­ne de la „CANa­da Deu­te­ri­um Ura­ni­um”, ca­re es­te o mar­că înre­gis­tra­tă pen­tru re­ac­to­rul ener­ge­tic dez­vol­tat în anii ‘50-’60 de mai mul­te fir­me ca­na­di­e­ne, sub coor­do­na­rea AECL (Ato­mic Ener­gy of Cana­da Li­mi­ted).

Re­ac­to­rul Can­du, ex­trem de bun ca ra­port ca­li­ta­te-preţ, a fost in­sta­lat în toa­te cen­tra­le­le nu­cle­a­re din Cana­da, pre­cum și în mai mul­te țări: India, Pa­kis­tan, Argen­ti­na, Co­re­ea de Sud, Chi­na și Ro­mânia. În pre­zent, li­ce­nța pen­tru con­stru­i­rea de re­ac­toa­re Can­du es­te deți­nu­tă de fir­ma SNC-La­va­lin, prin sucursala sa CAN­DU Ener­gy.

Aces­tea fi­ind zi­se, în anul 1968, pri­ma de­le­ga­ţie ro­mâneas­că a vi­zi­tat Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii, pen­tru do­uă lu­cruri. Era, în sub­si­dia­rul aces­tei vi­zi­te, un pre­text pen­tru a ajun­ge aco­lo și, mai apoi, un mo­tiv. Ade­vă­ra­tul mo­tiv.

Pre­tex­tul era o con­fe­rin­ţă a Ame­ri­can Nu­cle­ar So­ci­e­ty, la New York, în Ho­te­lul Wal­dorf Asto­ria. Mo­ti­vul re­al era întâlni­rea cu mem­brii US Ato­mic Ener­gy Com­mi­si­on, ca­re să apro­be, în Con­gre­sul Sta­te­lor Uni­te, tran­sfe­rul de teh­no­lo­gie Can­du că­tre o ţa­ră din Pac­tul de la Va­rșo­via. În pre­mi­e­ră. Ro­mânia so­cia­lis­tă.

Con­tex­tul ge­o­po­li­tic era sim­plu: so­vi­e­ti­cii in­tra­se­ră în Ce­hos­lo­va­cia, un­de toc­mai ce înă­buși­se­ră Pri­mă­va­ra de la Pra­ga. Ro­mânia re­fu­za­se nu nu­mai să par­ti­ci­pe cu tru­pe la in­va­da­rea Ce­hos­lo­va­ci­ei, dar in­ter­zi­se­se URSS să tran­zi­te­ze cu tru­pe­le sa­le prin ţa­ră.

Du­pă ace­as­tă is­pra­vă ha­lu­ci­nan­tă pen­tru oc­ci­den­ta­li, Ce­aușes­cu era un fel de erou al la­gă­ru­lui co­mu­nist, ca­re se opu­nea Uni­u­nii So­vi­e­ti­ce. Nea Ni­cu era bun de cur­tat. Ana­liștii oc­ci­den­ta­li mun­ce­au din greu, cal­cu­lând cum să înfi­gă un pi­on otră­vit di­rect în ini­ma Tra­ta­tu­lui de la Va­rșo­via. Nici un stat de du­pă Cor­ti­na de Fi­er co­mu­nis­tă nu avea teh­no­lo­gia Can­du.

Re­venind, anec­do­tic vor­bind acum, ro­mânii, având di­ur­ne mici și atunci, ca și astă­zi, și-au luat din ţa­ră niște con­ser­ve de car­ne de vi­tă, în va­li­ză, ca să ai­bă ce să mă­nânce în Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii, pen­tru că alt­fel nu ave­au să re­zis­te fi­zic la Ho­te­lul Wal­dorf Asto­ria.

La va­ma ame­ri­ca­nă, va­meșul s-a ui­tat în ca­tas­tih și a spus: „A, OK, va­ci­le din Ro­mânia sunt să­nă­toa­se, pu­te­ţi in­tra”. Ai noștri s-au dus cu ti­ni­che­le­le în Ho­te­lul Wal­dorf Asto­ria, cu­tii de ta­blă con­ţi­nând o car­ne pe ca­re cei ca­re au trăit ace­le vre­muri o ţin min­te: re­ce, foar­te bu­nă, do­ta­tă cu o gră­si­me sa­vu­roa­să. Încăl­zi­tă, de­li­ci­oa­să. În stu­den­ţie, am mâncat su­te sau mii de astfel de con­ser­ve. La fel, bor­ca­ne cu fa­so­le cu cârna­ţi și con­ser­ve­le ace­lea chi­ne­zești pe ca­re scria „Pork Lun­che­on Me­at”.

În pri­ma zi de con­fe­rin­ţă, de­le­ga­ţii au so­cia­li­zat și au dis­cu­tat mai mult. Au spus ban­curi, au des­co­pe­rit spi­ri­tul la­tin împreu­nă cu de­le­ga­ţia fran­ce­ză. Se­a­ra, s-au re­tras, dis­cret, și și-au mâncat în ca­me­ră con­ser­ve­le.

A do­ua zi, s-au întâlnit cu fran­ce­zii, ca­re i-au între­bat: „Băi, dar un­de aţi mâncat voi ase­a­ră, că nu v-am vă­zut de­loc la res­tau­ran­tul ho­te­lu­lui!”. Ai noștri au re­pli­cat, im­pe­ne­tra­bil: „Noi? Am mâncat în ca­me­ră”.

Re­ac­ţia fran­ce­zi­lor a fost: „Ce bani au co­mu­niștii ăștia da­că-și per­mit să co­man­de ma­sa în ca­me­ră la Wal­dorf Asto­ria!”. Ei cre­de­au, să­ra­cii, că ro­mânii fo­lo­si­se­ră room ser­vi­ce. Ci­ne își închi­pu­ia că ei mă­nâncă la Wal­dorf Asto­ria, în New York, con­ser­ve de car­ne adu­se din ţa­ră, în va­li­ze? Ni­meni.

Teh­no­lo­gia Can­du es­te de atunci și până astă­zi fo­lo­si­tă la re­ac­toa­re­le 1 și 2 de la Cen­tra­la Nu­cle­a­ră Ener­ge­ti­că de la Cer­na­vo­dă. Ce și ci­ne sun­tem s-a re­a­li­zat, dar mai ales un­de sun­tem acum am re­a­li­zat cu sa­cri­fi­cii mari și, une­ori, foar­te mari. Să nu le iro­sim.

No­tă: Po­ves­tea is­pră­vi­lor ex­per­ţi­lor ro­mâni în Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii, în cău­ta­rea con­trac­tu­lui pen­tru teh­no­lo­gia Can­du, o da­to­rez ex­per­tu­lui în Ener­ge­ti­că Io­nuţ Pu­ri­ca.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.