Köve­si a mi­nțit în de­cla­rația de ave­re?

Romania Libera - - Prima Pagina - Ma­ri­us Ghi­le­zan

Lau­ra Co­druța Köve­si, de­co­ra­tă de Amba­sa­da SUA de la Bu­cu­rești, a fost des­co­pe­ri­tă de că­tre Ser­vi­ci­ul Eu­ro­pe­an de Acți­u­ne Exter­nă cu trei ca­se în Ame­ri­ca, pe nu­me­le ta­tă­lui, Ioan Las­cu, fost pro­cu­ror co­mu­nist, po­tri­vit sur­se­lor de la Bru­xel­les. In­to­xi­ca­re de tip se­cu­rist sau ade­văr?

Au exe­cu­tat-o noap­tea, ca hoții, în acest caz. Ple­când de la pre­mi­sa că in­for­mația ar fi re­a­lă, ne aflăm în fața unui caz de ma­xi­mă am­pli­tu­di­ne. Deși nu sunt bol­nav de sce­na­ri­tă, ana­li­zez ace­as­tă si­tuație po­si­bil ade­vă­ra­tă.

Câtă mârșă­vie la ser­vi­ci­ul ăsta eu­ro­pe­an, zis di­plo­ma­tic? Cum Zeiței să i se fa­că așa o ne­fă­cu­tă, cu câte­va ore înain­te de au­di­e­rea ei în Co­mi­sia LIBE pen­tru no­mi­na­li­za­rea vi­i­to­ru­lui pro­cu­ror ge­ne­ral eu­ro­pe­an, ca­re va fi va­li­dat azi de ple­nul Par­la­men­tu­lui Eu­ro­pe­an?

Pro­ble­ma noas­tră ro­mâneas­că e de ce nu le-a tre­cut în ul­ti­ma de­cla­rație de ave­re, atât timp cât a fă­cut pu­bli­că suc­ce­si­u­nea du­pă ta­tăl mort.

Un nou do­sar pe­nal i se poa­te des­chi­de pen­tru că a pu­bli­cat o de­cla­rație de ave­re fal­să.

Păi Slu­ji­rea pu­ră, di­vi­na și mult lău­da­ta, să fie opri­tă în poar­tă exact când tre­bu­ia să-și ia în pri­mi­re ro­lul de că­lău eu­ro­pe­an? Și cum de i s-a dat pri­lej Adi­nei Flo­rea să-i fa­că un nou do­sar pe­nal?

Nu dis­cu­tăm acum des­pre cum de a pi­er­dut din nou tre­nul sau cum de a reușit să pă­trun­dă în eli­ta ma­gis­trați­lor eu­ro­peni. Co­men­ta­ri­ul meu e scris înain­te de vo­tul fi­nal din co­mi­sie.

Po­tri­vit sur­se­lor ci­ta­te, șe­fa de­mi­să a DNA ar avea re­zi­de­nță în Mi­chi­gan. De ce acum și de ce nu mai de­mult ace­as­tă bom­bă cu ce­as?

Ser­vi­ci­i­le ro­mânești de in­for­mații nu știau sau au pro­te­jat re­zi­den­ta? De ce co­mi­si­i­le par­la­men­ta­re nu au fost in­for­ma­te? Are Köve­si ce­tățe­nie ame­ri­ca­nă? Si­gur că exis­te­nța unui nou caz de de­con­spi­ra­re a unui agent ame­ri­can în jus­tiția eu­ro­pe­a­nă nu ar fi sur­prin­ză­toa­re. Ri­chard Bar­tho­lo­mew, fos­tul am­ba­sa­dor ame­ri­can la Ro­ma, a re­cu­nos­cut că fos­tul pro­cu­ror Anto­nio di Pi­e­tro, cel ca­re a tri­mis în fața jus­tiți­ei pes­te 4.000 de po­li­ti­ci­eni în ce­le­bra an­che­tă „Mani Pu­li­te“, avea le­gă­turi cu con­su­lul SUA din Mi­la­no, re­zi­dent CIA.

Nu am aștep­tat noi și fa­mi­li­i­le noas­tre ame­ri­ca­nii timp de ju­mă­ta­te de se­col?

Ia­tă că avem o pre­ze­nță fi­zi­că – chiar o re­zi­den­tă. Si­gur că su­pă­ră de­con­spi­ra­rea ei, mo­dul cum a fost da­tă în gât, toc­mai când era în plin avânt.

Oa­re ce ser­vi­ciu de in­for­mații i-a fă­cut fe­lul? Ro­mân, ger­man, fran­cez?

Si­gur că nu vom afla prea cu­rând. Dar con­sta­tăm că au exe­cu­tat-o noap­tea, ca hoții.

Re­zis­te­nții nu-și vor pu­ne pro­ble­ma le­ga­tă de la­tu­ra pe­na­lă a ca­zu­lui, nu vor avea între­bări, ei fi­ind înzes­trați cu cer­ti­tu­dini, ca gâsca de pe­ne, și to­tuși, de un­de avea Ioan Las­cu bani de trei ca­se în SUA? De la Uni­ver­si­ta­tea din Min­ne­so­ta și de la Na­ti­o­nal Mu­seum of the Ame­ri­can Indian.

E ușor de ve­ri­fi­cat în ar­hi­ve­le ce­lor do­uă in­sti­tuții de pres­ti­giu da­că l-a vă­zut ci­ne­va la fălci pe bo­ga­tul de­funct sau da­că a lă­sat pen­tru vi­i­to­ri­me vreo cer­ce­ta­re spec­ta­cu­loa­să, me­ni­tă să re­vo­luți­o­ne­ze ști­i­nța des­pre sta­tul de drept, cu pro­cu­rori în coa­dă.

E de porc da­că e ade­vă­ra­tă. Ce­le trei ca­se de­pășesc la preț o le­a­fă de cer­ce­tă­tor. Ta­tăl a fost aco­pe­ri­rea? Că n-o fi pres­tat Lu­luța pe bur­ta goa­lă? Dar ce fa­ce Prea Slu­ji­ta cu trei ca­se? Sunt ale ei sau ea e apro­pri­e­ta­ră de for­mă? Ca­zul e ti­pic ser­vi­ci­i­lor secrete. Me­mo­ria bi­bli­o­te­ci­lor e pli­nă. Hard po­wer sau soft po­wer? Ce mai con­te­a­ză. Fe­meia a avut o mi­si­u­ne, așa cum bă­nu­iam și noi, cei tre­cuți prin mul­te. Și ce e rău să ne con­tro­le­ze SUA cla­sa po­li­ti­că?

Ca unul ca­re am des­co­pe­rit de­mo­crația din Ame­ri­ca mult du­pă Ale­xis de Toc­que­vil­le, am înțe­les că sta­ta­li­ta­tea se ba­ze­a­ză pe

ru­le of laws, nu pe învârte­li se­cu­ris­te. Ame­ri­ca es­te gu­ver­na­tă de un preșe­din­te, nu de FBI sau CIA. Aici îmi stă mi­ra­rea. De ce nu ex­por­tă va­lo­ri­le fun­da­men­ta­le și se fo­lo­sește de ter­ti­puri de fe­lul vul­tu­rul în ci­oc avea o fia­ră? Și fia­ra n-avea ni­mic împo­tri­vă.

Ce fa­cem cu de­cla­rația de ave­re? De ce a mi­nțit iar Lu­luța? Chiar atât să fie de ief­ti­nă an­ti­co­ru­pția? Doar trei ca­se? Și ci­ne de la Bru­xel­les a exe­cu­tat-o noap­tea, ca hoții, toc­mai când avântul eu­ro­pe­an o pro­pul­sa pe or­bi­ta ga­lac­ti­că?

Fil­mul Zeiței s-a rupt. E tim­pul să fie adu­să la ba­ră. Fă­ră ro­bă. Ca sim­plu ce­tățe­an.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.