Po­li­ti­ci­le ra­di­ca­le in­to­xi­că învă­ţă­mântul ro­mânesc și se var­să în so­ci­e­ta­te

Romania Libera - - Prima Pagina - Mi­hai Cor­nea­nu

Uni­ver­si­tăți­le și fa­cul­tăți­le lo­ca­le, dar și li­ce­e­le s-au tran­sfor­mat, du­pă Re­vo­luție, și cu o vi­te­ză spo­ri­tă în ul­ti­mii 10-15 ani, în uzi­ne de ac­ti­viști și re­vo­luți­o­nari, prin­tr-un im­port ma­siv de pro­gra­me și cur­ri­cu­le oc­ci­den­ta­le pro­gre­sis­te. Altfel spus, Ge­or­ge So­ros și cei ca el, da­că nu au plă­tit un leu pen­tru ti­ne­rii fru­moși și li­beri ieșiți în stra­dă, si­gur au plă­tit (foar­te puțin) pen­tru a le im­pu­ne aces­to­ra per­spec­ti­va asu­pra lu­mii. Să ne amin­tim pen­tru mo­ment doar că prin­ci­pa­le­le in­ves­tiții ale „fi­lan­tro­pu­lui“ame­ri­can din anii ’90 au con­stat în edi­ta­rea de că­rți, iar ce­le mai pres­ti­gi­oa­se edi­turi ale ace­lor tim­puri, Hu­ma­ni­tas, Edi­tu­ra Insti­tu­tu­lui Eu­ro­pe­an și Ne­mi­ra, ave­au fi­e­ca­re câte o co­le­cție de car­te po­li­ti­că apă­ru­tă sub egi­da „Fun­dați­ei pen­tru o So­ci­e­ta­te Des­chi­să“.

Sfârși­tul săp­tă­mânii tre­cu­te a adus noi pro­tes­te în orașe­le din Ro­mânia pe o te­mă foar­te sen­si­bi­lă în ul­ti­mii ani: Jus­tiția. Însă, din­tr-o per­spec­ti­vă mai am­plă, obi­ec­tul lor aproa­pe că nici nu mai con­te­a­ză, din mo­ment ce es­te puțin de pre­su­pus ca un nu­măr sem­ni­fi­ca­tiv de oa­meni să fi ci­tit, înțe­les și să fi fost îngro­ziți de pro­ce­du­ri­le alam­bi­ca­te co­nți­nu­te în or­do­na­nțe­le de ur­ge­nță. Ce­ea ce are re­le­va­nță însă es­te nor­ma­li­za­rea pro­tes­te­lor ca for­mă de acți­u­ne pu­bli­că și,mai ales,ca for­mă de schim­ba­re so­cia­lă și po­li­ti­că.

Ca și în alte dăți,s-a re­mar­cat pre­ze­nța în rându­ri­le ma­ni­fes­ta­nți­lor, pe lângă agi­ta­to­rii de ser­vi­ciu, a unui nu­măr con­si­de­ra­bil de ti­neri sin­ceri, in­stru­iți, cu veni­turi pes­te me­die, aflați în cău­ta­rea unei „țări ca afa­ră“. Pre­ze­nța lor nu ar tre­bui să ne mi­re, mai ales că de­ja con­fir­mă o ten­di­nță con­stan­tă și ac­cen­tua­tă în ul­ti­mii ani, înce­pu­tă cu pro­tes­te­le de la Roșia Mon­ta­na. Prac­tic, gro­sul ma­ni­fes­ta­nți­lor din Ro­mânia pro­vi­ne din ce­le mai in­stru­i­te și mai bi­ne plă­ti­te pă­turi so­cia­le. Po­li­ti­za­rea și ra­di­ca­li­za­rea ti­ne­re­tu­lui ro­mân nu sunt întâmplă­toa­re și au doar o va­gă le­gă­tu­ră cu un ac­ces mai bun la in­for­mație, cu o co­nști­en­ti­za­re po­li­ti­că și so­cia­lă etc. Expli­cați­i­le tre­bu­ie cău­ta­te în altă par­te, mai ales da­că do­rim să înțe­le­gem pro­fun­zi­mea unei pro­ble­me po­li­ti­ce și so­cia­le din ce în ce mai acu­te.

Le­gă­tu­ra din­tre ni­ve­lul de edu­cație for­ma­lă și pro­tes­te­le de stra­dă s-a fă­cut prea puțin. Cri­ti­cii ma­ni­fes­ta­nți­lor au pre­fe­rat să vor­be­as­că des­pre „te­fe­liști“, „spă­lați pe crei­er“și alte sin­tag­me ca­re nu fac de­cât să as­cun­dă fon­dul pro­ble­mei. Alții au in­di­cat in­flue­nța ma­le­fi­că a lui Ge­or­ge So­ros și a ONG-uri­lor sub­venți­o­na­te de mul­ti­mi­liar­da­rul ame­ri­can – și cu greu ar pu­tea fi ne­ga­te aces­te evi­de­nțe. Doar că in­flue­nța omu­lui de afa­ceri ame­ri­can se sim­te prea puțin în sti­pen­di­e­rea di­rec­tă, cât în sub­mi­na­rea edu­cați­ei nați­o­na­le și a învăță­mântu­lui ro­mânesc pe­tre­cu­tă în ul­ti­mii aproa­pe 30 de ani.

Pe scurt, uni­ver­si­tăți­le și fa­cul­tăți­le lo­ca­le, dar și li­ce­e­le s-au tran­sfor­mat, du­pă Re­vo­luție, și cu o vi­te­ză spo­ri­tă în ul­ti­mii 10-15 ani, în uzi­ne de ac­ti­viști și re­vo­luți­o­nari, prin­tr-un im­port ma­siv de pro­gra­me și cur­ri­cu­le oc­ci­den­ta­le pro­gre­sis­te. Altfel spus, Ge­or­ge So­ros și cei ca el,da­că nu au plă­tit un leu pen­tru ti­ne­rii fru­moși și li­beri ieșiți în stra­dă,si­gur au plă­tit (foar­te puțin) pen­tru a le im­pu­ne aces­to­ra per­spec­ti­va asu­pra lu­mii.

Să ne amin­tim pen­tru mo­ment doar că prin­ci­pa­le­le in­ves­tiții ale „fi­lan­tro­pu­lui“ame­ri­can din anii '90 au con­stat în edi­ta­rea de că­rți, iar ce­le mai pres­ti­gi­oa­se edi­turi ale ace­lor tim­puri, Hu­ma­ni­tas, Edi­tu­ra Insti­tu­tu­lui Eu­ro­pe­an și Ne­mi­ra, ave­au fi­e­ca­re câte o co­le­cție de car­te po­li­ti­că apă­ru­tă sub egi­da „Fun­dați­ei pen­tru o So­ci­e­ta­te Des­chi­să“. Nu toa­te că­rți­le apă­ru­te în ace­le co­le­cții erau de­mo­la­toa­re, nici mă­car cea mai ma­re par­te, însă su­fi­ci­en­te vo­lu­me fi­xau un ca­dru pro­gre­sist pen­tru dez­ba­te­rea pro­ble­me­lor po­li­ti­ce, cu o încli­nație foar­te evi­den­tă de stânga. Prin­tre pre­fața­to­rii unor ast­fel de că­rți se re­gă­sesc fi­guri im­por­tan­te până astă­zi pen­tru ro­lul lor foar­te cri­tic la adre­sa in­sti­tuți­i­lor lo­ca­le și tra­diți­o­na­le: Cris­tian Pre­da, Cris­tian Pârvu­les­cu sunt doar do­uă din­tre ce­le mai cu­nos­cu­te ast­fel de nu­me. La fel de sem­ni­fi­ca­tiv es­te și fap­tul că mul­te din­tre aces­te că­rți erau fo­lo­si­te pe post de ma­nua­le în fa­cul­tăți­le de ști­i­nțe po­li­ti­ce,de un­de au fost re­cru­tați mai târziu vi­i­to­rii ana­liști, pro­fe­sori și ONG-iști.

În ace­lași timp, ti­ne­rii stu­de­nți aflați în cău­ta­rea afir­mă­rii pri­me­au, cu aju­to­rul Fun­dați­ei pen­tru o So­ci­e­ta­te Des­chi­să, bur­se de stu­dii la uni­ver­si­tăți pres­ti­gi­oa­se din străi­nă­ta­te,de un­de se întor­ce­au bi­ne „echi­pați“pen­tru a zi­di în Ro­mânia re­vo­luția so­cia­lă nu­mi­tă „mo­der­ni­za­re“, „sin­cro­ni­za­re“, „pro­gres“ș.a.m.d.

Anii au tre­cut și roa­de­le aces­tor in­ves­tiții încep să se sim­tă din ce în ce mai preg­nant. Mișcă­ri­le de stra­dă tot mai ra­di­ca­le încep să de­vi­nă o obișnu­i­nță, iar me­sa­je­le se schim­bă pe ne­si­mți­te. De pil­dă, în tim­pul pro­tes­te­lor iz­buc­ni­te du­pă tra­ge­dia de la Co­lec­tiv, în ce­le mai mari orașe ale ță­rii (Bu­cu­rești, Iași, Si­biu, Cluj) ma­ni­fes­ta­nții au stri­gat, fă­ră un mo­tiv clar, împo­tri­va Bi­se­ri­cii, iar la Iași pro­tes­ta­ta­rii au arun­cat cu pi­e­tre în Bi­se­ri­ca „Sf.Trei Ie­rar­hi“, ches­ti­u­ne ca­re nu s-a întâmplat nici mă­car în tim­pul ma­ni­fes­tați­i­lor ateist-bo­lșe­vi­ce din pri­mii ani ai so­vi­e­ti­ză­rii Ro­mâni­ei. Ace­as­tă „evo­luție “tre­bu­ie ex­pli­ca­tă tot ca ur­ma­re a mo­di­fi­că­ri­lor ope­ra­te în pro­gra­ma și struc­tu­ra uni­ver­si­tăți­lor, pe lângă ata­cu­ri­le din mass-me­dia pro­gre­sist-re­vo­luți­o­na­ră.

În anul 2012, de pil­dă, în ca­drul unei con­fe­ri­nțe des­fășu­ra­te la Fa­cul­ta­tea de Isto­rie, in­ti­tu­la­tă „Acti­vis­mul și cul­tu­ra pro­tes­tu­lui la ti­ne­rii din Ro­mânia“, psi­ho­lo­gul, ac­ti­vis­tul și pro­fe­so­rul aso­ciat de la SNSPA (fos­ta „Ște­fan Ghe­or­ghiu“) Mir­cea To­ma re­co­man­dă ex­pli­cit pen­tru a deștep­ta cul­tu­ra pro­tes­tu­lui tre­ce­rea de la me­sa­je po­li­ti­ce la me­sa­je an­ti­re­li­gi­oa­se. „O so­luție ime­dia­tă pen­tru a învi­o­ra pu­bli­cul es­te să înlo­cu­im cu cu­raj me­sa­jul «Jos Bă­ses­cu» cu me­sa­jul «Jos Dum­ne­zeu»“, su­sți­nea To­ma. În ca­drul ace­leiași con­fe­ri­nțe, Alfred Bu­lai, pro­fe­sor de so­ci­o­lo­gie la SNSPA, afir­ma că es­te greu să ai o cul­tu­ră a pro­tes­tu­lui în Ro­mânia cât timp in­sti­tuții ne­de­mo­cra­ti­ce pre­cum Arma­ta și Bi­se­ri­ca se află pe pri­me­le lo­curi în to­pul încre­de­rii ro­mâni­lor, so­luția sa fi­ind,pe ba­za unor ex­pe­ri­men­te so­ci­o­lo­gi­ce, a su­pu­ne aces­te in­sti­tuții unei cri­tici pu­bli­ce vi­gu­roa­se.

În altă or­di­ne de idei, un nu­me foar­te in­te­re­sant, pro­venit tot din pe­pi­ni­e­ra SNSPA, es­te cel al Mi­ha­e­lei Mi­roiu, pă­rin­te­le fe­mi­nis­mu­lui ro­mânesc, cea ca­re a in­tro­dus pro­ble­ma­ti­ca de gen în fa­cul­tăți­le ro­mânești încă din anul 1995.Ală­turi de Re­na­te We­ber, a coor­do­nat în anul 2000 cer­ce­ta­rea „Ba­ro­me­trul de gen“, pri­ma cer­ce­ta­re nați­o­na­lă re­fe­ri­toa­re la per­ce­pți­i­le re­lați­i­lor și ro­lu­ri­lor de gen în so­ci­e­ta­tea ro­mâneas­că. Inu­til de adău­gat, poa­te, că și ace­as­tă lu­cra­re, re­vo­luți­o­na­ră pen­tru vre­mea ei, a fost fi­na­nța­tă tot de Fun­dația So­ros din Ro­mânia.

Ce­ea ce pă­rea în anii de du­pă Re­vo­luție o te­mă ex­cen­tri­că a de­venit astă­zi ce­va ba­nal, iar ul­ti­mii ani ne-au adus ma­ni­fes­tații fe­mi­nis­te pe 8 mar­tie și ve­de­te fe­mi­nis­te, pre­cum Ioa­na Stă­ni­loiu, ca­re se re­ven­di­că ex­pli­cit din moște­ni­rea Mi­ha­e­lei Mi­roiu.

O altă fi­gu­ră din ace­e­ași ga­le­rie a pă­ri­nți­lor re­vo­luți­ei so­cia­le es­te Ra­lu­ca Pru­nă, fost ca­dru di­dac­tic atât la Fa­cul­ta­tea de Fi­lo­so­fie din Bu­cu­rești, cât și la SNSPA, un­de a ți­nut se­mi­na­rii în spe­cial pe pro­ble­me de eti­că apli­ca­tă: avort, eu­ta­na­sie, drep­tu­ri­le mi­no­ri­tăți­lor, pro­ble­ma me­di­u­lui. Se­mi­na­ri­i­le ți­nu­te de Ra­lu­ca Pru­nă ave­au ca su­port prin­ci­pal de curs car­tea „Eti­ca Apli­ca­tă“, edi­ta­tă de Adrian Mi­roiu, apă­ru­tă în anul 1995 la Edi­tu­ra Alter­na­ti­ve, cu spri­ji­nul, ați ghi­cit, Fun­dați­ei pen­tru o So­ci­e­ta­te Des­chi­să. Ulte­ri­or, Pru­nă a ajuns mi­nis­tru al Jus­tiți­ei în Ca­bi­ne­tul Ci­o­loș și s-a dis­tins prin afir­mația „Drep­tu­ri­le omu­lui sunt un lux“, prin acor­da­rea de pu­teri spo­ri­te SRI etc.

Co­ri­feii mișcă­ri­lor so­cia­le din Ro­mânia,fie că es­te vor­ba de pro­fe­sori de la SNSPA, Uni­ver­si­ta­tea Bu­cu­rești, Uni­ver­si­ta­tea Ba­beș-Bo­lyai, nu s-au re­tras, ba, mai mult, pu­te­rea lor a fost se--

ri­os con­so­li­da­tă de va­lu­ri­le de ab­sol­venți păs­to­riți de ei, ca­re se dis­ting de men­to­rii lor doar prin­tr-un me­saj mult mai vi­o­lent.

Re­cent, de pil­dă, și-a anu­nțat pre­ze­nța pe sce­na po­li­ti­că un nou par­tid de stânga, nu­mit De­mos, ca­re are prin­tre alte pri­o­ri­tăți și te­me­le de gen. În con­du­ce­rea aces­tui par­tid se gă­sesc mai mul­te ca­dre di­dac­ti­ce de la uni­ver­si­tăți im­por­tan­te. Ast­fel, Claudiu Cră­ci­un, pre­ze­nță ne­lip­si­tă de la pro­tes­te­le ul­ti­mi­lor ani, in­di­fe­rent de te­mă,es­te lec­tor la Fa­cul­ta­tea de Ști­i­nțe Po­li­ti­ce din ca­drul SNSPA și a fost asis­ten­tul lui Cris­tian Pârvu­les­cu. Ca­mil Pârvu es­te con­fe­re­nțiar la Fa­cul­ta­tea de Ști­i­nțe Po­li­ti­ce a Uni­ver­si­tății Bu­cu­rești. Andrei Ță­ra­nu es­te con­fe­re­nțiar și pro­de­can al Fa­cul­tății de Ști­i­nțe Po­li­ti­ce din ca­drul SNSPA. Oa­na Bă­luță es­te con­fe­re­nțiar uni­ver­si­tar la Fa­cul­ta­tea de Jur­na­lism și Ști­i­nțe­le Co­mu­ni­că­rii din ca­drul Uni­ver­si­tății Bu­cu­rești. Toți aceștia fac par­te din con­du­ce­rea De­mos.

Lis­ta poa­te con­ti­nua, dar înși­ru­i­rea de mai sus es­te su­fi­ci­en­tă pen­tru a ilus­tra nu atât im­pli­ca­rea în po­li­ti­că a eli­te­lor, cât po­li­ti­za­rea, în sen­sul po­li­ti­ci­lor ra­di­ca­le, a învăță­mântu­lui ro­mânesc. Toți acești pro­fe­sori au o agen­dă tran­spa­ren­tă de stânga, re­vo­luți­o­na­ră de ce­le mai mul­te ori, așa că nu es­te de aștep­tat de­cât ra­di­ca­lism din par­tea ce­lor ieșiți din pul­pa­na unor ast­fel de das­că­li. De exem­plu, un curs pre­cum „Noi­le mișcări so­cia­le și par­ti­ci­pa­re ce­tă­ţe­neas­că“, ți­nut de Oa­na Bă­luță la Uni­ver­si­ta­tea Bu­cu­rești, poa­te fi ex­trem de in­te­re­sant din­tr-un anu­mit punct de ve­de­re,dar es­te puțin pro­ba­bil să nu sti­mu­le­ze acti­vis­mul po­li­tic ra­di­cal.

Nu doar De­mos se poa­te lău­da cu o ga­le­rie înflo­ri­toa­re de per­so­na­je cu șco­li înal­te. Uni­u­nea Sal­vați Ro­mânia a tri­mis-o în Par­la­men­tul Ro­mâni­ei pe Flo­ri­na Pre­sa­dă, o ab­sol­ven­tă de, bi­neînțe­les, Ști­i­nțe Po­li­ti­ce a Uni­ver­si­tății Bu­cu­rești și o sim­pa­ti­zan­tă a ex­tre­mei stânga, ca­re dis­tri­bu­ie pe va­rii rețe­le so­cia­le po­ze de la ma­ni­fes­tații co­mu­nis­te. Pre­sa­dă, de altfel, nu are ni­cio pro­ble­mă în a apă­rea în po­ze cu pum­nul ri­di­cat (un sim­bol co­mu­nist) ală­turi de anar­hiști de­cla­rați și sti­pen­diați tran­spa­rent de So­ros pre­cum Mi­hail Bum­beș. PLUS, par­ti­dul lui Da­cian Ci­o­loș, l-a re­cru­tat re­cent pe prof. Cris­tian Pre­da, fost la Par­ti­dul Mișca­rea Po­pu­la­ră, ca­re își fă­cea po­ze pe pla­jă cu Ele­na Udrea ca eu­ro­par­la­men­tar al PMP („Es­te eu­ro­par­la­men­tar da­to­ri­tă mie“– a afir­mat ace­as­ta) în cam­pa­nia elec­to­ra­lă de acum 5 ani și e cu­nos­cut, ală­turi de Mo­ni­ca Ma­co­vei, ca un opo­zant în Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an al iniția­ti­ve­lor Ro­mâni­ei de a re­for­ma Jus­tiția, de­veni­tă Po­liție Po­li­ti­că în ur­ma pro­to­coa­le­lor din­tre SRI, DNA și ÎCCJ. Ast­fel de per­so­na­je, cu ace­lași tra­seu aca­de­mic, se pot întâlni fă­ră di­fi­cul­ta­te și la PNL sau ALDE. PSD-ul a fost evi­tat abia re­cent, din mo­ti­ve mai de­gra­bă con­junc­tu­ra­le, deși unii din­tre apro­piații par­ti­du­lui sunt mem­bri ai ace­lo­rași fa­cul­tăți. Însă, din­co­lo de răs­pândi­rea mai mult sau mai puțin echi­dis­tan­tă a ca­dre­lor uni­ver­si­ta­re ac­ti­vis­te în pri­me­le rânduri ale par­ti­de­lor po­li­ti­ce, ce­ea ce ar tre­bui su­bli­niat es­te in­flue­nța ne­fas­tă a aces­tor das­că­li asu­pra stu­de­nți­lor, o in­flue­nță ca­re să­dește cri­ti­ca so­cia­lă, cul­tu­ra pro­tes­tu­lui, sub­mi­na­rea in­sti­tuți­i­lor tra­diți­o­na­le (câte au mai ră­mas) și ano­mia. Nu es­te de mi­ra­re că una din­tre ce­le mai im­por­tan­te mă­suri lua­te de ad­mi­nis­trația Vik­tor Orbán a fost închi­de­rea Uni­ver­si­tății Cen­tral Eu­ro­pe­ne, o pe­pi­ni­e­ră So­ros de ca­dre ex­por­ta­te în uni­ver­si­tăți­le din fos­te­le sta­te so­cia­lis­te.Una din­tre mem­bre­le din con­du­ce­rea CEU a fost Mo­ni­ca Ma­co­vei, fost mi­nis­tru al Jus­tiți­ei, „ma­ma“ide­o­lo­gi­ei LGBT din Ro­mânia (mem­bră fon­da­toa­re a aso­ciați­ei ACCEPT) și o ra­di­ca­lă an­ti­or­to­do­xă, ca­re fa­ce par­te, din 2007, din board-ul UCE. De re­mar­cat că nu­me­roși in­te­lec­tua­li „de dre­ap­ta“au pro­mo­vat-o ac­tiv în tim­pul re­gi­mu­lui Bă­ses­cu (Andrei Pleșu, suc­ce­so­rul ofi­cial al lui Ge­or­ge So­ros la con­du­ce­rea Fun­da­ţi­ei pen­tru o So­ci­e­ta­te Des­chi­să, Ga­bri­el Li­i­ce­a­nu, di­rec­to­rul Edi­tu­rii Hu­ma­ni­tas, ejus­dem fa­ri­nae), iar proi­ec­tul ei po­li­tic „M10“, „un par­tid an­ti­co­ru­pție“, a avut spri­ji­nul en­tu­ziast al lui Adrian Pa­pa­ha­gi, con­fe­re­nțiar la Uni­ver­si­ta­tea Ba­beș-Bo­lyai. Ace­lași ca­re ve­de acum în pro­gre­sis­mul USR/PLUS, ca­re „pro­ba­bil au în spa­te zo­na mai cu­ra­tă a ser­vi­ci­i­lor se­cre­te (sic!) și sunt spri­ji­niți de par­tea «pro­gre­sis­tă» a es­ta­blis­hment-ului oc­ci­den­tal“, un po­si­bil pol po­li­tic de vo­tat la ur­mă­toa­re­le ale­geri, o „par­te a so­luți­ei“împo­tri­va PSD. În con­text, e cu­nos­cut fap­tul că toți cei 13 se­na­tori USR au fost sin­gu­rii ca­re au vo­tat con­tra Re­fe­ren­du­mu­lui pen­tru Că­să­to­rie și au în pro­gram pro­mo­va­rea „fa­mi­li­ei“de tip ho­mo­se­xual. Tot Uni­ver­si­ta­tea Cen­tral Eu­ro­pe­a­nă l-a avut prin­tre pro­fe­sori, chiar di­rec­tor al de­par­ta­men­tu­lui de Isto­rie, pe So­rin Anto­hi, mem­bru fon­da­tor al Gru­pu­lui pen­tru Dia­log So­cial și mem­bru în co­mi­te­tul di­rec­tor al Fun­dați­ei So­ros din Ro­mânia. Anto­hi a fost pro­ta­go­nis­tul mai mul­tor scan­da­luri în ur­mă cu mai bi­ne de 10 ani, când a fost de­con­spi­rat ca un co­la­bo­ra­tor al Se­cu­ri­tății. Mai mult, s-a des­co­pe­rit că Anto­hi a fă­cut un grav fals în de­cla­rații – pen­tru ca­re nu a su­fe­rit ri­goa­rea le­gii – întru­cât nu avea ti­tlul de doc­tor pe ca­re pre­tin­dea că îl deți­ne, iar une­le din­tre că­rți­le pe ca­re su­sți­nea că le-a scris și ca­re apă­re­au în CV-ul său erau ine­xis­ten­te. La sfârși­tul anu­lui uni­ver­si­tar 2007, rec­to­rul CEU le-a spus ab­sol­venți­lor: „Mer­geți înain­te și sal­vați lu­mea!“. Me­sia­nis­mul tran­smis prin acești ti­neri – pro­du­se reuși­te ale ex­pe­ri­men­te­lor uni­ver­si­ta­re re­vo­luți­o­na­re ca­re ies acum în stra­dă – se tra­du­ce prin pro­mo­va­rea ide­o­lo­gi­ei LGBT, a lup­tei împo­tri­va Bi­se­ri­cii și a pi­er­de­rii iden­ti­tății nați­o­na­le în proi­ec­te­le de pla­nșe­tă ale eli­te­lor cor­po­ra­to­cra­te, a ce­dă­rii gra­dua­le de su­ve­ra­ni­ta­te că­tre en­ti­tăți glo­ba­lis­te.

Pa­ra­fra­zând o bu­ta­dă ce­le­bră, pu­tem spu­ne că ci­ne con­tro­le­a­ză edu­cația con­tro­le­a­ză lu­mea.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.