Köve­si über al­les

Romania Libera - - Prima Pagina - Sil­viu Mă­năs­ti­re

Am tra­ver­sat una din­tre ce­le mai ne­gre săp­tă­mâni ale pro­pa­gan­dei po­li­ti­ce. Un ve­ri­ta­bil răz­boi de ima­gi­ne pur­tat cu ar­me­le in­to­xi­că­ri­lor de ce­le do­uă pă­rți ca­re s-au po­ziți­o­nat pro și an­ti Köve­si. Su­bi­ec­tul a fost apa­ren­ta vic­to­rie a ex-șe­fei DNA în pro­ce­du­ra de se­le­cție în fun­cția de pro­cu­ro­rșef eu­ro­pe­an.

Köve­si ne-a ex­pli­cat, într-un in­ter­viu ha­lu­ci­nant de alt­fel, acor­dat Andre­ei Esca (în ca­re s-a atins și te­ma obișnu­i­nțe­lor se­xua­le ale doam­nei K), că nu e ni­cio vic­to­rie de­o­cam­da­tă și că ur­me­a­ză să fie lua­tă de­ci­zia po­li­ti­că a nu­mi­rii în fun­cție. Toa­tă pu­ne­rea în sce­nă a pro­ce­du­rii a fost or­ga­ni­za­tă pen­tru ca, într-un fi­nal, ma­xi­mum ze­ce bi­ro­crați eu­ro­peni și re­pre­zen­ta­nți ai unor gu­ver­ne eu­ro­pe­ne să se întâlneas­că într-o sa­lă, cu uși­le închi­se, și să ne­go­ci­e­ze po­li­tic: ro­mânca Köve­si, ade­vă­ra­tul can­di­dat al Ger­ma­ni­ei, sau can­di­da­tul Fra­nței. Da­că o fă­ce­au din pri­ma așa, fă­ră spec­ta­co­lul dez­ba­te­ri­lor din Par­la­ment, pu­bli­cul ar fi fost vă­du­vit de po­leia­la de de­mo­crație. La Bru­xel­les to­tul es­te troc po­li­tic îmbră­cat fru­mos în scli­pi­ci­ul prin­ci­pi­i­lor și al pro­ce­du­ri­lor bi­ro­cra­ti­ce.

De­ci­zia po­li­ti­că se va lua într-o reu­ni­u­ne din ca­re vor fa­ce par­te re­pre­zen­ta­nții gu­ver­ne­lor Croați­ei, Fin­lan­dei și Por­tu­ga­li­ei (mi­niștrii de Jus­tiție sau de Exter­ne) și șe­fi din Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an (președinte­le Co­mi­si­ei LIBE), pro­ba­bil chiar președinte­le Par­la­men­tu­lui. Aproa­pe toți cei im­pli­cați în de­ci­zia po­li­ti­că au le­gă­turi cu Par­ti­dul Po­pu­lar Eu­ro­pe­an și se află în sfe­ra de in­flue­nță a in­te­re­se­lor ger­ma­ne (Croația și Fin­lan­da au gu­ver­ne po­pu­la­re).

Dar să re­venim la ese­nță: cum a ajuns Ger­ma­nia, prin gru­pul po­pu­la­ri­lor ger­mani și nu nu­mai, să o spri­ji­ne pe Köve­si în com­pe­tiție? Și mai ales de ce? În con­tex­tul în ca­re avea un can­di­dat ger­man în com­pe­tiție. De fapt, aici a fost ra­fi­na­men­tul con­spi­rați­ei. Cei ca­re au ur­mă­rit des­fășu­ra­rea vo­tu­ri­lor din Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an înțe­leg acum că nu a fost ni­cio ne­go­ci­e­re se­cre­tă între Ger­ma­nia și Fra­nța. Sau, da­că a exis­tat inițial, ger­ma­nii și aliații lor au ju­cat la ca­ce­al­ma. Că, de fapt, Ger­ma­nia a avut doi can­di­dați. Că fran­ce­zii au luat, cum se spu­ne pe Dâmbo­vița, o țe­a­pă de zi­le mari. Ger­ma­nia s-a pre­fă­cut că își pu­ne un can­di­dat, ca­re a fă­cut fi­gu­rație, deși te­o­re­tic avea vo­tu­ri­le ce­le mai mul­te de par­tea sa. În schimb, nea­mțul mai avea puțin și fă­cea și el cam­pa­nie pen­tru Köve­si. Iar vo­tu­ri­le con­tro­la­te de ger­mani s-au dus la Köve­si.

Toa­te efor­tu­ri­le de lob­by ger­ma­ne, adi­că tra­fic de in­flue­nță în sco­puri po­li­ti­ce, cum ar zi­ce DNA Ro­mânia, au fost așe­za­te în spa­te­le ro­mâncei. De la Bu­cu­rești, vu­vu­ze­le­le pre­zi­de­nția­le au lă­sat să se înțe­le­a­gă că nici Iohannis nu a fost străin de com­bi­nația ne­mți­lor. Era ne­voie ca președinte­le să își tra­gă și el o bru­mă de ca­pi­tal po­li­tic din ace­as­tă afa­ce­re. Gra­ba ger­ma­ni­lor de a-și im­pu­ne un pro­cu­ror-șef are le­gă­tu­ră cu ale­ge­ri­le eu­ro­pe­ne. Vor să pu­nă mâna pe toa­te pârghi­i­le de pu­te­re po­si­bi­le pen­tru că vi­i­toa­rea con­fi­gu­rație po­li­ti­că a Par­la­men­tu­lui Eu­ro­pe­an es­te ex­trem de ne­cla­ră. Po­pu­la­rii și so­cia­liștii vor avea di­fi­cul­tăți mari în a-și păs­tra con­tro­lul pe Eu­ro­pa.

Mai tre­bu­ie fă­cu­te câte­va con­si­de­rații des­pre pro­pa­gan­da de la Bu­cu­rești: îți tre­bu­ie cu­raj, ce cu­vânt ma­re și go­lit de sens astă­zi, în zi­le­le aces­tea să re­ziști și să nu te ală­turi tur­me­lor tur­ba­te de îndoc­tri­nați. Tur­mei pro-Köve­si, sau tur­mei an­ti-abu­zuri, chi­pu­ri­le, adi­că tur­mei an­ti-Köve­si. Să te ri­dici și să sari gar­dul emoți­i­lor și jo­cu­ri­lor po­li­ti­ce. Din­co­lo de bi­ne și de rău.

Instinc­tul de con­ser­va­re și opor­tu­nis­mul ca­re plu­tesc pe dea­su­pra so­ci­e­tății ca du­hul ipo­cri­zi­ei și co­rec­ti­tu­di­nii po­li­ti­ce obli­gă jur­na­liștii să se ală­tu­re, vor–nu vor, co­ru­lui de aplau­daci ai doam­nei L.C. Köve­si. Da­că nu mer­gi de par­tea lui Köve­si, ești vândut. Ma­sa ma­jo­ri­ta­ră a pre­sei ado­ră să se po­ziți­o­ne­ze în frun­tea su­bi­ec­te­lor și per­so­na­je­lor po­pu­la­re, din in­te­re­se de au­di­e­nță și bani. Ți­neți min­te mar­ke­ti­za­rea lui Gi­gi Be­ca­li de că­tre Pro TV, pos­tul ca­re a ma­ne­li­zat ța­ra în nu­me­le slo­ga­nu­lui min­ci­nos „Dăm ce vrea po­po­rul“. O altă par­te din me­dia con­stru­i­ește eroi po­pu­lari din in­te­re­se ob­scu­re sau pur și sim­plu po­li­ti­ce. Pen­tru că da, Köve­si a fost în ul­ti­mii cinci ani om po­li­tic, nu ma­gis­trat. Și s-a vă­zut asta la au­di­e­ri­le din Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an.

Așa­dar, o săp­tă­mână ni s-a vândut fil­mul eroi­nei ca­re se ba­te cu Ma­fia PSD, o eroi­nă năși­tă de ma­fi­oți pe ca­na­pe­aua lui Ga­bi Oprea sau în cra­ma lui Ghiță. Da­că, de fapt, L.C. Köve­si și Dragnea sunt fața și re­ver­sul ace­leiași mo­ne­de, ex­po­ne­nții ace­lu­iași sis­tem de pu­te­re ca­re a fă­cut im­plo­zie și acum se mă­ce­lă­rește in­tes­tin?

Vreți oa­meni noi în po­li­ti­că, în con­du­ce­rea Sta­tu­lui?

Köve­si – pais­pre­ze­ce ani le­gați, din 2006, nu­mi­tă nu­mai în po­ziții po­li­ti­ce în pro­cu­ra­tu­ră; Ci­o­loș – toa­tă ca­ri­e­ra a fost pus în po­ziții po­li­ti­ce de top, nu­mi­te, nu vo­ta­te, înce­pând din 2007. Dragnea – din 1996 până în 2008, pus în po­ziții din ad­mi­nis­trație nu­mi­te sau ne­go­cia­te po­li­tic în Te­le­or­man. Apoi, po­ziții ale­se di­rect sau nu­miri în Gu­vern. Pon­ta – no­uăs­pre­ze­ce ani în po­li­ti­că. Tă­ri­ce­a­nu și Bă­ses­cu – aproa­pe trei­zeci de ani. Și astea sunt doar exem­ple­le de la vârful pi­ra­mi­dei.

Du­pă săp­tă­mâna ace­as­ta se con­fir­mă încă o con­stan­tă, de­veni­tă de­ja o le­ge a fi­zi­cii so­cia­le: ha­lu­ci­nan­ta ape­te­nță a ro­mâni­lor de a înghiți po­vești cu eroi de mu­ca­va.

FOTO: INQUAM PHOTOS/OCTAV GANEA

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.