DNA are so­lu­ţia BERLUSCONI

Romania Libera - - Prima Pagina - Ma­ri­us Ghi­le­zan

Șe­ful in­te­ri­mar al DNA, Că­lin Nis­tor, îi ce­re pre­mi­e­ru­lui Vi­o­ri­ca Dăn­ci­lă și mi­nis­tru­lui Jus­ti­ţi­ei, Tu­do­rel Toa­der, să abro­ge OUG 7, pe mo­tiv că ce­le do­uă sec­ţii ale in­sti­tu­ţi­ei pe ca­re o con­du­ce vor ră­mâne fă­ră șe­fi.

DNA este o in­sti­tu­ţie de exe­cu­ţie, nu de le­gi­fe­ra­re. Aici ipo­cri­zia este ma­xi­mă. Nu are pre­ve­deri con­sti­tu­ţi­o­na­le, chiar da­că stra­da îi dă pu­teri spo­ri­te. Acti­vi­ta­tea DNA nu va fi blo­ca­tă ni­cio se­cun­dă da­că preșe­din­te­le Io­han­nis va ră­mâne în li­mi­te­le man­da­tu­lui. So­li­ci­ta­rea șe­fu­lui DNA poa­te fi ase­mu­i­tă pre­ten­ţi­i­lor vul­pii de a fi re­gi­na pă­du­rii. Nu se poa­te, nici mă­car în po­ves­te, da­ră­mi­te în re­a­li­ta­te. Pro­cu­ro­rul Nis­tor nu poa­te spu­ne că nu știe le­gea. A ce­rut abro­ga­rea or­do­nan­ţei doar pen­tru că, în 45 de zi­le de la emi­te­rea OUG, își va pi­er­de pos­tul ob­ţi­nut prin de­le­ga­re. Ghi­ni­on. Ar spu­ne lo­ca­ta­rul.

Că­lin Nis­tor, da­că e să ră­mână în li­mi­ta pre­ve­de­ri­lor le­ga­le, știe că nu va ră­mâne fă­ră pro­cu­rori ad­junc­ţi. Dar el su­nă goar­na doar pen­tru re­zis­ten­ţi, nu pen­tru in­sti­tu­ţie. No­ua OUG ofe­ră so­lu­ţii. Doar că te­a­ma că ră­mâne neșef - du­pă ce mi­nis­trul Jus­ti­ţi­ei va pro­pu­ne un nu­me nou preșe­din­te­lui Io­han­nis - este foar­te ma­re. Și de aici toa­tă ide­o­sin­cra­zia, de par­că s-a năs­cut pe fo­to­li­ul res­pec­tiv.

Boa­la pro­cu­ro­ri­lor este con­ta­gi­oa­să. Deși au sa­la­ri­i­le ce­le mai mari din do­me­ni­ul pu­blic, ei con­ti­nuă să se cre­a­dă su­pe­roa­meni, cu pu­teri ma­gi­ce și for­ţă pa­ra­di­toa­re. Nu vor să dea so­co­te­a­lă ni­mă­nui. Au de­venit o su­pra-con­sti­tu­ţi­o­na­lă. Înzes­tra­tă cu pu­teri pes­te mă­su­ră, uni­ta­tea de­vi­ne pa­ras­ta­ta­lă. De­o­se­bit de pe­ri­cu­loa­să și de to­xi­că. Când ai un corp ma­lign, chi­rur­gii te sfă­tu­i­esc să ale­gi – nu-i așa? – ex­tir­pa­rea sa.

E greu de înţe­les de ce ni­meni nu-i pu­ne la punct pe pro­tes­ta­ta­rii din Par­che­te. Da­că ofi­ţe­rii din Arma­tă ar fi fă­cut la fel, li se apli­cau sanc­ţi­u­ni­le le­gii. În ca­zul pro­cu­ro­ri­lor, deși le­gea le in­ter­zi­ce ast­fel de ma­ni­fes­tări, ni­meni nu in­ter­vi­ne. Li­ber­tă­ţi­le lor sunt pes­te mă­su­ră. Fap­tul că-și per­mit e pen­tru că au o sus­ţi­ne­re din um­bră. Umbra nu poa­te fi altci­ne­va de­cât un ser­vi­ciu de in­for­ma­ţii.

Nis­tor știe că va pi­er­de pos­tul de șef DNA chiar și în ca­zul în ca­re Io­han­nis nu res­pec­tă le­gea și nu nu­mește no­ul pro­cu­ror-șef al DNA. Man­da­tul lui Nis­tor înce­te­a­ză ori­cum du­pă 45 de zi­le de la in­tra­rea în vi­goa­re a OUG 7. Și de aici toa­tă ar­mu­ra de lup­tă a cro­can­tu­lui băţ bă­gat prin gard.

Nis­tor vor­bește des­pre sfârși­tul DNA de par­că lu­mea se încheie în ca­zul în ca­re ca­de un plop. Ma­re brânză. Crește altul și mai se­meţ. DNA – sin­gu­ra in­sti­tu­ţie de re­pre­si­u­ne po­li­ti­că din Eu­ro­pa - nu se va blo­ca pen­tru că du­pă 45 de zi­le func­ţia de pro­cu­ror-șef DNA va fi pre­lua­tă au­to­mat de pro­cu­ro­rul pro­pus de mi­nis­trul Jus­ti­ţi­ei, prin pu­bli­ca­rea de­ci­zi­ei în Mo­ni­to­rul Ofi­cial. Aici e tot stre­sul. Poa­te să înflo­re­as­că fi­cu­sul, să se re­ver­se ma­rea, să ur­le tu­lum­be­le stră­zii, Io­han­nis nu va pu­tea blo­ca acti­vi­ta­tea aces­tei in­sti­tu­ţii prin re­fu­zul de a lua o de­ci­zie, de a pro­mul­ga, în ca­zul le­gi­lor, ori de a nu­mi no­ul pro­cu­ror-șef al DNA. Pus po­li­tic. Da, ca la Bru­xel­les. Lec­ţia pre­da­tă e însuși­tă de Exe­cu­ti­vul de la Bu­cu­rești.

Tu­do­rel Toa­der a mu­tat ca la șah. Da­că ad­ver­sa­rul de la ma­să a ju­cat cu ne­gre­le, asta nu e vi­na ce­lui ca­re a mu­tat în câmpul ad­vers și a luat re­gi­na. Asta e com­pe­ti­ţia. Pe ci­ne nu lași să moa­ră nu te la­să să trăi­ești, zi­ce o vor­bă neaoșă. Greșe­a­la ma­xi­mă a ce­lor ca­re nu­mesc oa­meni în func­ţi­i­le de coor­do­na­re a DNA și DIICOT e că sunt prea nai­vi. E o sim­plă pă­re­re de om din pu­blic. Din a do­ua zi de la nu­mi­re, aceștia îmbra­că hai­na uni­tă­ţii, să­pând la eșa­fo­dul ce­lor ca­re i-au nu­mit. E un de­fi­cit de eti­că, dar o cu­tu­mă a sis­te­mu­lui im­pu­ne de­ver­te­bra­rea. Adi­că des­chi­lo­ţa­rea la ordi­nul venit pe căi­le in­for­ma­le.

Nis­tor, La­zăr, șe­ful de la DIICOT au fost unel­te­le sis­te­mu­lui. Ori­ca­re va fi pro­pus la cu­fă­rul de do­sa­re va lua chi­pul și ase­mă­na­rea ce­lor duși. E prea im­preg­na­tă clă­di­rea cu nă­rav și prea sunt le­se­le te­le­ghi­da­te, doar că po­li­ti­ci­e­ni­lor de la Bu­cu­rești le e fri­că să des­fi­in­ţe­ze in­sti­tu­ţi­i­le de răs­tig­nit ca­ri­e­re de fri­ca unui Bru­xel­les înţe­pe­nit în con­text. Chiar nu se prind că du­pă ale­ge­ri­le din mai alt­fel va ară­ta Par­la­men­tul Eu­ro­pe­an la chip?

Sin­gu­ra so­lu­ţie la zi ar fi des­fi­in­ţa­rea in­sti­tu­ţi­i­lor și cre­a­rea uno­ra noi. Ori­ce uni­ta­te de re­pre­si­u­ne a avut un man­dat li­mi­tat. Cu cât se pre­lun­gește exis­ten­ţa ei, cu atât mai ma­re va fi te­roa­rea.

Îmi amin­tesc că la Bru­xel­les, în ur­mă cu vreo 20 de ani, se vor­bea des­pre lup­ta an­ti­co­rup­ţie din Ita­lia. La PPE, prin 1998, a apă­rut un ju­ne prim, cu ci­o­ca­te și ci­o­ra­pi de mă­ta­se. Pu­ţea a co­lo­nie ca un tri­pou. Ave­am să aflu că era no­va­to­rul. Omul schim­bă­rii. Impus de ame­ri­cani. Pe nu­me­le său laic Sil­vio Berlusconi. Cum a câști­gat pu­te­rea, s-a re­pe­zit să des­fi­in­ţe­ze toa­te in­sti­tu­ţi­i­le re­pre­si­u­nii și a mo­di­fi­cat co­du­ri­le pe­na­le, ast­fel încât el să nu mai fie afec­tat. Ci­ne își mai amin­tește de pro­tes­te­le câtor­va gru­puri de con­tes­ta­tari? La Bru­xel­les ni­meni n-a zis pâs. To­ţi s-au po­zat cu in­fan­te­le post-Mani Pu­li­te. Și to­tul nu fost de­cât o ră­su­ci­re de func­ţii. Au ple­cat răii po­li­ti­cii tra­di­ţi­o­na­le și a venit bu­nul sa­ma­ri­te­an, ca­re s-a lă­sat li­ber la por­ţi. Să nu mai vor­bim des­pre tre­cu­tul său ma­le­fic. Ușor șan­ta­ja­bil, a de­venit uneal­ta per­fec­tă a co­lo­niști­lor. Ce s-a ales din Ita­lia? O ţa­ră stoar­să de re­sur­se, dar cu un par­fu­mat cu top mo­de­luri la braţ, în chip de No­ua înfă­ţișa­re a omu­lui po­li­tic. De­cât no­ul de tip in­fan­te in­ter­na­ţi­o­na­list, mai bi­ne su­ve­ra­na­ţi­o­nis­tul de mo­dă ve­che. Expe­ri­men­te­le în po­li­ti­că au dat prea des ra­teuri. Ma­cron ră­mâne o pi­e­să de in­sec­tar ide­o­lo­gic. În fol­de­rul ci­ne fa­ce ca el, ca el să pă­ţe­as­că va fi erou. Un fel de Te­ren­te pe in­vers. Adi­că un ca­da­vru viu îmbră­cat în ves­tă gal­be­nă, pre­cum un pa­honţ că­zut în șan­ţul de in­struc­ţie. Nu po­ţi ce­re unui em­bri­on să de­vi­nă com­pus uman. E pes­te lo­gi­ca fi­rii.

FOTO AGERPRES

MA­RI­US GHI­LE­ZAN

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.