Mașinile electrice și ecologia
Industria auto germană va investi aproximativ 60 miliarde euro, pe parcursul următorilor trei ani, în mașini electrice și sisteme automate de condus, a declarat șeful Asociaţiei Germane a Industriei Auto (VDA), înainte de deschiderea Salonului Auto de la Geneva. Bernhard Mattes, președintele VDA, a transmis, conform News. ro: „Vom investi peste 40 miliarde euro în mobilitate electrică, în următorii trei ani, și alte 18 miliarde euro în digitalizare și sisteme automate și conectate de condus“.
În 2020-2023 – a promis el – numărul modelelor de mașini electrice germane se va tripla, ajungând la 100. Potrivit prevederilor europene, Germania și alte câteva importante economii de pe continent trebuie să aibă un procent mult mai mare de vehicule electrice printre cele înregistrate decât media pe Europa.
Care este miza? Decarbonizarea este numele jocului. Anume, până în anul 2050, sectorul energetic european ar trebui să fie complet decarbonizat. Evident, motoarele cu combustie internă pe benzină sau pe motorină nu fac parte din industria energetică, dar și acestea sunt puternic atacate de prevederile restrictive privind reducerea poluării.
Deja motoarele diesel, așa cum le vedem încă în România funcţionând, sunt istorie (dacă vorbim despre autoturisme, pentru că la camioane lucrurile sunt mai complexe – nu poţi săţi permiţi să pui pe butuci transporturile rutiere de marfă).
Aparent, o soluţie relativ decentă de decarbonizare treptată a sectorului rutier ar fi trecerea la mașini electrice. Dar problemele ce apar sunt de altă factură.
Una la care puţină lume se gândește este că aceste motoare electrice sunt extrem de silenţioase. Apariţia trotinetelor electrice este un exemplu grăitor. Un astfel de vehicul trece pe lângă tine și, până nu-l vizualizezi, după ce te-a depășit din spate ca o nălucă, nici nu știi că există. Ce te faci dacă te lovește un astfel de vehicul de 15 ori mai mare, despre a cărui existenţă nu ai habar pentru că e complet silenţios? Unul dintre factorii de atenţionare pentru pietoni este zgomotul pe care îl face motorul clasic.
Să trecem acum la partea efectivă de poluare a mediului. Aparent, consumul de curent electric de către acumulatorii mașinii este complet ecologic. Lucrurile însă nu stau deloc astfel. Pe de o parte, staţiile de încărcare pentru bateriile acestor mașini sunt alimentate cu curent, pentru a cărui producere se poluează aerul. Apoi, „fabricanţii auto, firmele de reciclare și start-upurile lucrează pentru a oferi un răspuns la întrebarea: cum ne descurcăm cu poluarea pe care o produc bateriile litiu-ion?“, scria The Guardian pe 10 august 2017. În Uniunea Europeană, cam 5% din aceste baterii sunt reciclate.
Nu numai bateriile-acumulatori sunt purtătoare ale riscului de a emite gaze toxice dacă sunt defecte, ori după ce sunt înlăturate, dar ingredientele-cheie ale acestora, precum litiul și cobaltul, pot polua apa și, prin urmare, ar avea grave consecinţe asupra mediului înconjurător.
Cum s-ar spune, scăpăm de beleaua poluării atmosferice cu CO2 și dăm în strechea poluării cu litiu și cobalt în apă.
„Există totuși motive de optimism“, spune Joey Gardiner de la The Guardian. „Până în prezent, ratele slabe ale reciclării bateriilor cu litiu-ion pot fi explicate prin faptul că cele mai multe sunt din electronica de consum și ajung să fie neglijate într-un sertar sau înțepenite în depozitele de deșeuri generale.“Acest lucru nu se va întâmpla cu vehiculele electrice – prezice Marc Grynberg, directorul executiv al gigantului de reciclare Umicore. „Producătorii de mașini vor fi responsabili pentru colectarea și reciclarea bateriilor litiu-ion uzate“, spune acesta, adăugând: „Având în vedere dimensiunea lor, bateriile nu pot fi stocate la domiciliu, iar depozitarea nu este o opțiune“.
Reglementările UE, ce impun producătorilor de baterii să finanțeze costurile de colectare, tratare și reciclare a tuturor bateriilor colectate, încurajează deja legăturile dintre producătorii de automobile și reciclatori.
În fine, închei prin a aminti de nebunia cu benzina și motorina verzi, care să conţină ulei de rapiţă. Credeţi cumva că e bine și am scăpat de griji? Nici vorbă de așa ceva, pentru că asta va duce la o altă pacoste: suprafeţe agricole importante, acoperite de aceste culturi intensive, pot fi sleite de snagă agricolă în câţiva ani fără o rotaţie a culturilor. Dobrogea este deja plină de culturi de rapiţă. Se gândește la acest lucru cineva la Ministerul Agriculturii?