No­ul na­ţi­o­na­lism ro­mânesc pen­tru no­ua dem­ni­ta­te eu­ro­pe­a­nă

Romania Libera - - Prima Pagina - Ma­ri­us Ghi­le­zan

Câte hi­dro­cen­tra­le sau ter­mo­cen­tra­le au con­stru­it străi­nii în ţa­ra cu pri­ma ra­fi­nă­rie din lu­me?, se între­a­bă ci­ne­va pe o re­ţea so­cia­lă. „Ze­ro!” – a răs­puns el, con­ti­nuând: ”Ei fac doar pre­ţul și adu­nă pro­fi­tul!”.

În con­trac­tul de pri­va­ti­za­re al OMV se pre­ci­za clar că va re­teh­no­lo­gi­za do­uă ra­fi­nă­rii. Ni­mic, du­pă aproa­pe 20 de ani. Doar aces­ta ar fi un sin­gur ele­ment ca­re ar pu­tea anu­la con­trac­tul cu PETROM. Și fran­ce­zii au re­na­ţi­o­na­li­zat fa­bri­ca de mașini.

Re­sur­se­le na­tu­ra­le sunt ale sta­tu­lui ro­mân, po­tri­vit Con­sti­tu­ţi­ei. Păi, cum e po­si­bil ca un in­ves­ti­tor în do­me­ni­ul îmbu­te­li­e­rii ape­lor mi­ne­ra­le să plă­te­as­că o re­de­ven­ţă de un leu la to­nă, pe ca­re el fa­ce cel pu­ţin o mie de lei?

Vi­ven­di, când a pri­va­ti­zat Re­gia de Apă Bu­cu­rești, s-a an­ga­jat să fa­că in­ves­ti­ţii de pes­te un mi­liard de do­lari în in­fras­truc­tu­ră. Ze­ro ba­rat, spun toa­te ci­fre­le. Până și la Ci­u­rel s-a re­a­bi­li­tat cen­tra­la de pu­ri­fi­ca­re a apei pe bani împru­mu­ta­ţi. Con­duc­te­le sunt pu­tre­de.

Go­ni­tă din Ger­ma­nia, pen­tru că po­lua prea mult, com­pa­nia ger­ma­nă Con­ti­nen­tal a venit la Ti­mișoa­ra pen­tru a pro­du­ce cau­ci­u­curi. Mai con­te­a­ză că pre­ţu­ri­le la do­uă cau­ci­u­curi sunt toa­tă le­a­fa ro­mânu­lui?

Ro­mânii, deși în ţa­ra lor se pro­du­ce ener­gia ca­re se con­su­mă, plă­tesc ce­le mai mari fac­turi la cu­rent. Deși com­pa­nia ita­lia­nă Enel are o ci­fră de afa­ceri de pes­te 2 mi­liar­de de lei, înre­gis­tre­a­ză pe 2017 (ul­ti­mul bi­lanţ de pe si­te-ul MF) pro­fit ze­ro. Ve­ţi zi­ce că dă de mânca­re ro­mâni­lor. 223 de an­ga­ja­ţi sunt înre­gis­tra­ţi. Dar are da­to­rii imen­se.

REWE, com­pa­nia ger­ma­nă de uti­li­tă­ţi, a pri­mit ca­dou Re­gia de sa­lu­bri­ta­te Bu­cu­rești, prin anii 1997. Pra­ful s-a ales din ace­as­ta. Du­pă mai bi­ne de do­uă de­ce­nii se ocu­pă de co­merţ. La o ci­fră de afa­ceri de 3 mi­liar­de înre­gis­tre­a­ză doar 19 mi­li­oa­ne de lei, cir­ca 6,3%, pro­fit.

Su­per­mar­ket-uri­le au ră­să­rit ca ci­u­per­ci­le. Pre­ţu­ri­le la une­le pro­du­se sunt mai mari de­cât în alte­le si­mi­la­re din Eu­ro­pa. Ci­ne­va (iar acel ci­ne­va e Traian Bă­ses­cu) a vrut să ter­mi­ne bă­că­ni­i­le din Bu­cu­rești, ce­le ca­re îi dă­de­au au­ra de burg tra­di­ţi­o­nal, pu­nând moţ Car­re­fo­ur la ki­lo­me­trul ze­ro.

Hol­zin­dus­trie Schwei­gho­fer a avut o ci­fră de afa­ceri de aproa­pe 800 de mi­li­oa­ne de lei nu­mai din ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui. Une­le sur­se sus­ţin că un in­fluen­cer din ta­bă­ra #re­zist are con­tract de con­sul­tan­ţă de ima­gi­ne de un mi­li­on de eu­ro. Asta așa... ca să ne cu­noaștem sim­briașii No­u­lui Ordin de sal­va­re.

Un anu­mit prim-mi­nis­tru, ca­re azi fa­ce pe pro­ro­mânis­tul, într-un par­tid-ma­nșon la sis­tem, tran­smi­tea unui ma­re in­ves­ti­tor ro­mân că nu știe să piar­dă. Ace­la era Dan ADAMESCU. Avea, prin Astra, aproa­pe 30% din pia­ţa de asi­gu­rări. Nu a vrut să o dea pe ni­mic la Vi­e­na Insu­ran­ce Bank. S-a sfârșit, prin bă­tă­lia an­ti­co­rup­ţi­ei, în pușcă­rie.

Be­chtel ar fi pu­tut fi cel mai de ră­su­net tun din EU­RO­PA da­că “De­nea să vi­nă să vă ia” gă­sea con­trac­tul frau­du­los. Afa­ce­rea Mi­cro­soft a fost închi­să. Ho­ţi­i­le de su­te de mi­li­oa­ne au fost as­cun­se de că­tre pro­cu­ro­rii ca­re azi fac gre­ve, în ci­u­da res­tric­ţi­i­lor pro­pri­i­lor le­gi de or­ga­ni­za­re.

Exem­ple­le pot con­ti­nua. Anti­co­rup­ţia a fost in­ven­ta­tă de une­le sfe­re sau stra­tos­fe­re pen­tru a reînfeu­da Ro­mânia.

Preșe­din­te­le ţă­rii mer­ge să joa­ce golf cu șe­ful BMW Ro­mânia. Cre­de­ţi că l-a între­bat vre­o­da­tă de ce no­ua uzi­nă de asam­bla­re a con­cer­nu­lui ger­man se va mon­ta în Unga­ria, la De­bre­cen?

De când e preșe­din­te Klaus Io­han­nis, nu s-au au­zit de­cât vești des­pre cris­tia­ne­le de pe pârti­i­le de schi. N-a fa­ci­li­tat ni­cio pârtie vreu­nui in­ves­ti­tor stra­te­gic, semn că el a fost pus aici șef de stat pen­tru slu­ji­rea pu­ră a No­u­lui Rei­ch, nu pen­tru a dez­vol­ta o ţa­ră. Nu vi se pa­re cu­ri­os că cel mai per­for­mant mi­nis­tru, Pe­tre Da­ea, es­te ţin­ta iro­ni­i­lor glo­ba­le și vic­ti­ma unei agre­si­uni ne­maiîntâlni­te? E sin­gu­rul ca­re a stors mi­liar­de de eu­ro de la Bru­xel­les pen­tru sub­ven­ţi­o­na­rea agri­cul­tu­rii ro­mânești, ca­re – ia­tă, spun sta­tis­ti­ci­le – a înre­gis­trat ce­le mai mari pro­duc­ţii de po­rumb și de grâu din Eu­ro­pa. Dar lui i s-au pus moţ în cap cor­mo­ra­nii, de nu mai închid plis­cu­ri­le moi­se­gu­ra­niștii și chi­ri­lii din pi­e­ţe­le pli­ne de ne­cu­nos­cu­ţii dom­nu­lui Re­vi­sal.

Lup­ta an­ti­co­rup­ţie a fost clar or­ga­ni­za­tă împo­tri­va dez­vol­tă­rii ca­pi­ta­lu­lui ro­mânesc și a tran­sfor­mă­rii Ro­mâni­ei într-o pia­ţă de con­sum.

Da­că toa­te uti­li­tă­ţi­le au fost pre­lua­te de com­pa­ni­i­le mari eu­ro­pe­ne, acum vor să con­tro­le­ze și re­sur­se­le pe ni­mic. Nu vi se pa­re de porc lob­by-ul or­ga­ni­zat pe lângă agen­ţi­i­le de ra­ting de că­tre ope­ra­to­rii ban­cari ca­re au re­a­li­zat pro­fi­turi de pes­te un mi­liard de do­lari, pe spi­na­rea unei po­pu­la­ţii ca­re plă­tește ce­le mai mari do­bânzi la cre­dit din Eu­ro­pa? Câţi in­ves­ti­tori ro­mâni au pu­tut lua cre­di­te avan­ta­joa­se?

E ne­voie mai mult ca ori­când de un nou na­ţi­o­na­lism lu­mi­nat.

În con­di­ţi­i­le in­va­zi­ei pro­gre­sis­mu­lui ne­o­mar­xist, ale aca­pa­ră­rii min­ţii ti­ne­ri­lor cu fel de fel de agen­de ale co­rec­ti­tu­di­nii po­li­ti­ce (de fapt, o for­mă de con­trol), e ne­voie – într-un prin­ci­piu li­ber al va­se­lor co­mu­ni­can­te – de re­naște­rea con­ser­va­to­ris­mu­lui ro­mânesc.

Si­gur că ori­ce con­ser­va­tor ca­re se ri­di­că va ajun­ge ime­diat ţin­ta or­ga­ne­lor de pre­să ale sis­te­mu­lui. I se va pu­ne eti­che­ta, les­ne de ci­tit de că­tre noii or­be­ţi (ci­ti­ţi în DEX cu­vântul), de ex­tre­mist, sub­stan­tiv din ghi­dul de pro­pa­gan­dă, ală­turi de atri­bu­tul “ru­sesc”. Ta­li­ba­nii Ordi­nu­lui „De­nea să vi­nă să vă ia” nu pot înţe­le­ge că Pu­tin vi­ne astă­zi pe sub fus­ta lui Mer­kel în Eu­ro­pa prin Nord Stre­am. Crei­e­re­le spă­la­te nu vor înţe­le­ge. No­ul na­ţi­o­na­lism – mu­sai lu­mi­nat (ca-n re­co­man­dă­ri­le pen­tru vi­i­to­ri­me ale lui Iu­liu Ma­niu, ca­re a su­pra­vi­e­ţu­it ex­tre­mis­mu­lui le­gi­o­nar) – poa­te avea un ecart sem­ni­fi­ca­tiv fa­ţă de îngus­ti­mea și mi­ci­mea pro­gre­sis­mu­lui de feis­bu­ce­a­lă. Re­cent, o anu­mi­tă Oa­nă, din sia­jul cru­cișă­to­ru­lui pu­pă­tor de mi­se, spu­nea că ome­ni­rea se va sal­va atunci când oa­me­nii vor re­nun­ţa de bu­nă­voie la pro­pri­e­ta­te. Sec­ta­ris­mul noii re­li­gii e de am­pli­tu­di­ne astra­lă. No­ul mar­xism tre­bu­ie oprit. Nu lo­vit în cap.

E ne­voie de o re­se­ta­re a agen­dei pu­bli­ce. Par­că ni­ci­o­da­tă în is­to­rie ro­mânis­mul nu a fost atât de ata­cat, hu­lit și otră­vit. Să spu­nem des­tul. E tim­pul să-i învă­ţăm pe cei mici că ro­mânii au pre­cum­pă­ni­re la înră­dă­ci­na­rea eu­ro­pe­a­nă. Când ga­lii, fran­cii, vi­zi­go­ţii și os­tro­go­ţii nă­vă­le­au pen­tru a cu­ceri Eu­ro­pa și a for­ma noi­le gru­puri et­ni­ce de­veni­te mult prea târziu po­poa­re, noi eram aici. N-am ple­cat ni­ci­un­de și ni­meni nu ne poa­te stră­mu­ta, ori­câte pon­ci­fe vor da ul­ti­mii pa­pi de lap­te ai Bru­xel­les-ului ajuns ghișeu de mul­ti­na­ţi­o­na­le.

Scri­e­ri­le me­le ar pu­tea fi in­ter­pre­ta­te ca un ma­ni­fest pen­tru re­deștep­ta­re na­ţi­o­na­lă, de re­do­bândi­re a dem­ni­tă­ţii unui po­por de vo­ca­ţie eu­ro­pe­a­nă. Nu sunt de­cât sim­ple gânduri ale unui om ca­re a re­fu­zat mari obe­di­en­ţe pen­tru a-și împlini se­ta­rea de păs­tor al ce­lor bu­ne de la bu­ni­cii noștri ple­ca­ţi la cer cu vi­sul li­ber­tă­ţii.

E ne­voie de no­ul na­ţi­o­na­lism. De un nou con­ser­va­to­rism au­ten­tic ro­mânesc (nu pre­cum cel de di­nain­tea pri­mu­lui răz­boi mon­dial, vândut Ger­ma­ni­ei).

Vor exis­ta des­tui clăn­ţăi de re­ţea ca­re îmi vor re­a­min­ti ce ar fi spus Cor­ne­liu Co­po­su des­pre aces­te idei, ei, cei ne­duși la bi­se­ri­ca creștin­de­mo­cra­ţi­ei. Le re­a­min­tesc bel­ze­bu­te­lor fi­in­ţe că Se­ni­o­rul a spus că, înain­te de a fi eu­ro­pe­an, el e ro­mân. Vre­ţi să vă po­ves­tesc des­pre cât pa­tos pu­nea când vor­bea des­pre pa­tri­o­tis­mul lu­mi­nat și dra­gos­tea de ţa­ră?

Eu­ro­pa e un ve­hi­cul în ca­re ne-am ur­cat plă­tind bi­le­te la su­pra­preţ. Vă spu­ne unul ca­re a fă­cut lob­by în toa­te can­ce­la­ri­i­le mari eu­ro­pe­ne și pe la ma­jo­ri­ta­tea Ori­en­te­lor pen­tru ade­ra­rea ţă­rii noas­tre la Uni­u­nea Eu­ro­pe­a­nă. E tim­pul să ne ri­di­căm ran­gul și să co­bo­râm ba­ga­je­le gre­le ale pre­ju­de­că­ţi­lor.

Vo­tul din mai 2019 va ară­ta că fran­ce­zii, spa­ni­o­lii, ita­li­e­nii, po­lo­ne­zii, aus­tri­e­cii, un­gu­rii își do­resc o re­veni­re la Eu­ro­pa pa­tri­i­lor, așa cum pre­ve­dea acor­dul nes­cris din­tre Ade­nauer și Char­les de Gaul­les. Ci­ne va du­ce cru­cea cea no­uă a nea­mu­lui va adu­na vo­turi de la Ro­mânia tă­cu­tă, atât de bat­jo­co­ri­tă în ul­ti­mul timp de o se­rie de ge­ne­ra­ţii pen­tru ca­re ii­le sunt mo­de, nu iden­ti­tă­ţi.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.