Re­gi­na Ma­ria, re­gi­na tu­tu­ror ro­mâni­lor

Romania Libera - - Timp Liber - Ma­ria Ca­pe­los

Mi­er­curi 20 mar­tie, ora 19.00, are loc la Bi­bli­o­te­ca Cen­tra­lă Uni­ver­si­ta­ră „Ca­rol I“un spec­ta­col de și cu Lia­na Ce­ter­chi, în par­te­ne­riat cu UNITER, Arhi­ve­le Nați­o­na­le ale Ro­mâni­ei, Aso­ciația Ro­mânia Cul­tu­ra­lă, Mu­zeul Nați­o­nal al Li­te­ra­tu­rii Ro­mâne și Edi­tu­ra Hu­ma­ni­tas, închi­nat Re­gi­nei Ma­ria și in­ti­tu­lat „Re­gi­na Ma­ria, re­gi­na tu­tu­ror ro­mâni­lor“.

Du­pă cum spu­ne cri­ti­cul de te­a­tru Ali­ce Ge­or­ges­cu, „În pei­sa­jul tot mai aglo­me­rat (nu nea­pă­rat şi mai bo­gat) al te­a­tru­lui ro­mânesc de azi, Lia­na Ce­ter­chi a des­chis un drum, poa­te, lă­tu­ral­nic, dar cu di­rec­ţie si­gu­ră şi clar mar­ca­tă: spec­ta­co­lul­mo­no­gra­fie. Mo­no­gra­fie şi, to­to­da­tă, bi­o­gra­fie – şi anu­me, bi­o­gra­fie fe­mi­ni­nă, pen­tru că toa­te pro­duc­ţi­i­le con­ce­pu­te de ea de câţi­va ani încoa­ce re­con­sti­tu­ie, ba­zându-se pe fe­lu­ri­te scri­eri me­mo­ria­lis­ti­ce, via­ţa unei fi­guri (ce­le­bre) apar­ţi­nând se­xu­lui aşa-zis slab. Slă­bi­ci­u­nea es­te, even­tual, fi­zi­că, ade­sea psi­hi­că (sau con­si­de­ra­tă ast­fel), dar ni­ci­o­da­tă mo­ra­lă, de ca­rac­ter. Ce­ea ce le uneş­te pe aces­te eroi­ne – Vi­vi­en Lei­gh, Zel­da Fit­zge­rald, Ca­mil­le Clau­del –, din­co­lo de dra­ma­tis­mul exis­ten­ţei lor fur­tu­noa­se, es­te o for­ţă (for­ţă cre­a­toa­re şi for­ţă pur şi sim­plu) ca­re le per­mi­te să se mă­soa­re de la egal la egal cu par­te­ne­rii lor mas­cu­lini, mult mai fai­mo­şi. Că­ro­ra une­ori le-au fost chiar, s-ar pă­rea, su­pe­ri­oa­re... (...) Jur­na­le­le de răz­boi ale re­gi­nei Ma­ria (aten­ţie: nu mult mai fai­moa­se­le pa­gini din Po­ves­tea vi­e­ţii me­le!) i-au fur­ni­zat Lia­nei Ce­ter­chi ma­te­ria­lul – mar­cat pe alo­curi de ri­gi­di­ta­tea da­te­lor is­to­ri­ce seci – unui spec­ta­col de aproa­pe do­uă ore şi ju­mă­ta­te, în ca­re ima­gi­nea pri­mei su­ve­ra­ne a Ro­mâni­ei ca stat uni­tar şi in­de­pen­dent e de­se­na­tă cu acu­ra­te­ţe şi tan­dre­ţe, cu pre­ţu­i­re şi res­pect, dar mai ales cu acea înţe­le­ge­re au­ten­ti­că a unei fe­mei de că­tre o altă fe­meie, a unei ma­me de că­tre o altă ma­mă, ce ga­ran­te­a­ză ade­zi­u­nea ime­dia­tă şi pli­nă de sim­pa­tie a pu­bli­cu­lui la po­ves­tea spu­să. O po­ves­te ce me­ri­tă să fie cu­nos­cu­tă de cât mai mul­ţi ro­mâni – să fie, aşa­dar, is­to­ri­si­tă cât mai des.”

Re­gi­na Ma­ria, jur­na­le de răz­boi

„Per­so­na­li­ta­tea Re­gi­nei Ma­ria es­te pe cât de se­du­că­toa­re și cap­ti­van­tă pe atât de greu de cu­prins, de re­dat, de trăit ca ac­tor… Su­per­la­ti­ve­le se epu­i­ze­a­ză fă­ră a cu­prin­de «ne­cu­prin­sul» fi­i­nței ei. Jur­na­le­le de răz­boi sunt o par­te doar a vi­eții ei, o par­te im­por­tan­tă și foar­te fră­mânta­tă, pli­nă de tra­ge­dii, per­so­na­le și nați­o­na­le, dar cum ea însăși măr­tu­ri­sește că «nu-și ve­de soar­ta ei des­pă­rți­tă de soar­ta ță­rii», viața ei se trăi­ește și se res­pi­ră oda­tă cu viața po­po­ru­lui ei. Jur­na­le­le de răz­boi sunt jur­na­le­le unei re­gi­ne ma­me, ma­mă a unei Ro­mânii pe ca­le de a se naște ca o ma­re ța­ră și o ma­re nați­u­ne, chi­nu­ri­le fa­ce­rii trec prin­tr-un răz­boi, prin foa­me­te, epi­de­mii, lip­suri de tot fe­lul, dar pe cât de gre­le sunt încer­că­ri­le pe atât de mă­rețe sunt spi­ri­te­le ca­re se îna­lță pen­tru a de­păși fă­ră com­pro­mi­suri greu­tăți­le și umi­li­nțe­le…Par­cur­sul ani­lor de răz­boi 1916, 1918, es­te dens în întâmplări, în lup­te in­ter­ne și exter­ne, în mo­men­te de ma­xi­mă dis­pe­ra­re și su­fe­ri­nță, în mo­men­te de eroism glo­ri­os, în mo­men­te de tră­da­re și de­za­mă­gi­re, în mo­men­te de ago­nie… în mo­men­te cri­ti­ce când ța­ra de­veni­tă din ce în ce mai mi­că, din ce în ce mai să­ra­că și mai dis­pe­ra­tă“es­te pe punc­tul de a nu mai FI…Doar cu­ra­jul, voi­nța și IUBIREA unor oa­meni ca Re­gi­na Ma­ria, au sal­vat-o de la dis­pa­riție… La ca­pă­tul ce­lor doi ani măr­tu­ri­sește: ,,Câte tra­ge­dii, câtă su­fe­rin­ţă, ne­no­ro­ci­re, nă­dej­de, dis­pe­ra­re am trăit în aceş­ti doi ani. De ne­cre­zut câtă mun­că şi câte efor­turi! Toa­te au fost o mun­că bi­ne­cu­vânta­tă, m-au adus foar­te aproa­pe de ini­ma po­po­ru­lui meu, m-au adus aproa­pe de mi­ze­rie, du­re­re, să­ră­cie şi ne­voie. Am învă­ţat să nu mă fe­resc de ni­ci­un efort. Acum pe dru­mul de întoar­ce­re, stri­gă­tul „Împă­ră­te­a­sa tu­tu­ror ro­mâni­lor“e o re­a­li­ta­te…“, măr­tu­ri­sește au­toa­rea spec­ta­co­lu­lui, Lia­na Ce­ter­chi. Un spec­ta­col ce me­ri­tă vă­zut și pen­tru că, du­pă cum spu­ne Ma­ria­na Ci­o­lan, „ne înde­am­nă să luăm amin­te…“

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.