Iohannis știe că pierde la referendum. De ce insistă?

Klaus Iohannis vorbește despre nevoia de mai multă Europă. Evidenţiază până la paroxism recomandările Uniunii Europene. Nu același lucru se întâmplă cu referendumul pe care este “aproape” pregătit să-l propună pentru ziua de 26 mai 2019. Numai că mult invocata Comisie de la Veneţia

sfătuiește ţările membre să nu organizeze alte consultări în ziua în care alegătorii sunt chemaţi la urne pentru a vota candidaţii pentru Parlamentul European. În acest caz, recomandarea nu se impune?

De ce vrea Klaus Iohannis să organizeze referendumul pentru justiţie? Care ar fi întrebarea-cheie? Cui

slujește această consultare publică? Are ideea ceva toxic în spatele camuflajului luptei pentru independenţa justiţiei?

Să le luăm pe rând! La alegerile europarlamentare, participarea la vot nu este de obicei mai mare de 30%. În situaţia neimplicării multor alegători, partidul care-și mobilizează mai

bine alegătorii obţine un scor mai mare decât obișnuit (a se vedea procentele peste limită ale UDMR luate la ultimul scrutin pentru Europa). PSD are forţa cea mai mare de mobilizare. Aici poate fi căutată încordarea președintelui. Urmărește să scoată mai mult electorat la urne pe o temă parazitară alegerilor europene. Un șiretlic de măcelar al salamului săsesc.

Klaus Iohannis și strategii săi din umbră știu că pentru a fi valid referendumul trebuie să participe 5,48 milioane de alegători, iar pentru ca rezultatul să fie omologat trebuie să exprime voturi valabile (care nu sunt nule) 4,5 milioane de alegători, fie cu opțiunea DA, fie cu NU. Câștigă partea care strânge mai mult de jumătate plus unu din voturile valide.

Pe președinte nu-l interesează că Referendumul pentru justiţie va fi un eșec. O trimitere în derizoriu a unei teme care a divizat ţara l-ar avantaja. I-ar activa structurile latente.

Înconjurat de oameni din sistem, va ști el să găsească vinovaţi. Ba că Biserica Ortodoxă i-a fost împotrivă, ba că PSD a recomandat electoratului său să se abţină.

Interesul pentru alegerile prezidenţiale îi poartă fesul. Vrea să-și strângă o ceată de asalt dintre progresiștii ușor de dus de nas cu anticorupţia vândută drept popcorn.

Un scor de sub 50% vot pentru referendum va compromite orice discurs despre justiţie, atât pe cel demagogic, cât și pe cel axat pe problemele reale din justiţie, afirmă o cunoscută judecătoare.

Nu ar fi prima și ultima dată când Iohannis compromite o idee fundamentală. E interesat doar de cum să obţină al doilea mandat, principala sa misiune în

virtutea intereselor noilor coloniști.

Care ar fi întrebarea-cheie? “Vreţi o justiţie independentă?” Normal că da. „Fără penali?” Nu ţine de tema justiţiei. Românii care-și respectă tradiţiile și familia consideră că orice consultare ar trebui să înceapă cu întrebarea fundamentală, lansată de Regele Mihai l, încă din 1992: “VREȚI VOI să rămâneți cu forma de guvernământ pe care v-au dat-o rușii în 1947?”. Asta o dorește un sfert dintre români. De ce nu se pune? Pentru că celebrul club de la Veneţia are idei republicane sau pentru că Macro-merkelismul are nevoie de o curea de transmisie la București?

Toate pânzele înainte pentru un nou mandat. Serviciile românești și străine se dau de-a dura pentru prelungirea existenţei patronale a umilei lor slugi peste o ţară luată în posesie de multinaţionalele care scot mai puţin profit decât firmele autohtone, vă daţi seama?

Ce să întrebe Iohannis? Mânuţele pro-justiţie ard de nerăbdare. Și de emoţie. Prin cotloanele paypal-urilor și ale patronatelor finanţatoare, agitatorii de profesie așteaptă să-și intre în pâine. Să câștige ceva cașcaval de pe urma balamucului creat de președinte.

Știe că pierde la referendum, dar insistă pentru că vrea mobilizare generală. Are nevoie și de reţeaua justiţiarilor de operetă, care la ultimele alegeri locale din București au lăsat secţiile de votare pentru Maroon 5, de tot râsul. N-are alt motiv de a-și chema la luptă oastea. La atac!, așa ar suna ordinul de valeţi și plebiscit în coadă.

O prezenţă mai mare la vot ar dezavantaja PSD. Pe asta se bazează. Trage un glonţ

cu titlul de referendum pentru a lovi ţinta în moalele capului. Îi e frică de un nou succes al partidului lui Dragnea.

Ideea lansată de Șerban Nicolae, potrivit căreia actuala coaliţie ar trebui să lanseze al doilea referendum de suspendare a președintelui, e o prostie. N-ar face decât să-l victimizeze pe Die Lehrer. Doar prin emoţie colectivă mai poate lua al doilea mandat.

Societatea, extrem de polarizată de o temă străină locului, dar impusă prin noii teroriști ideologici, practicanţi ai cultului de zaveră, în orice loc, cea a anticorupţiei, nu câștigă nimic din validarea sau invalidarea referendumului propus de Iohannis. Singurul scop e să dea muniţie de luptă talibanilor Ordinului “Omorâţi-l pe Dragnea!”.

Consultarea lansată de președinte are un iz toxic. Învrăjbește lumea. Pentru ca stăpânii lui să-și impună agenda. Principalele probleme ale românilor sunt altele. Dar el insistă, deși știe că pierde. Asta e culmea. Secretul franșizei băgate pe sub ușa alegerilor, numită pompos referendum, stă în nevoia președintelui de a se victimiza. De a apărea ca erou al statului de drept. El nefiind decât un slujbaș al statului drepţi în faţa Noului Reich franco-german. Cu larga susţinere a puterii din umbră care-și vede interesele de supremaţie în dauna puterii alese. Face și desface, prin scorburile palatelor, dar PSD va câștiga din nou. Și asta îl înfurie nespus. Știe că așa e.