Ma­re­le și­re­tlic al dia­vo­lu­lui: mi­tul sal­vă­rii

Romania Libera - - News - Ma­ri­us Ghi­le­zan

Ma­re­le și­re­tlic al dia­vo­lu­lui es­te să se spu­nă des­pre el că nu exis­tă. Pre­cum în scri­e­ri­le sfin­te, așa și pe Pă­mânt, aco­lo un­de ma­le­fi­cul stă­pân al pă­du­ri­lor și al întu­ne­ri­cu­lui a cre­at o alian­ţă an­ti­crești­nă. Pe nu­me­le ei proas­păt de bo­tez: Alian­ţa USR–PLUS.

Fi­ind acu­za­ţi de ne­o­mar­xism, băi­e­ţii din gru­pul așa-ziși­lor „sal­va­tori“au lan­sat în dez­ba­te­re pu­bli­că proi­ec­tul de le­ge pri­vind in­ter­zi­ce­rea par­ti­de­lor și a or­ga­ni­zați­i­lor co­mu­nis­te. Pe­dep­se­le foar­te du­re pre­vă­zu­te în no­ua nor­mă sunt pre­lua­te din le­gi­le în vi­goa­re, ca­re san­cți­o­nea­ză pro­pa­gan­da fas­cis­tă și or­ga­ni­zați­i­le de ex­tre­mă-dre­ap­ta.

Am fost prin­tre pri­mii edi­to­ria­liști ro­mâni ca­re au se­si­zat per­ver­si­ta­tea ma­ni­fes­tă­ri­lor sub cru­cea rup­tă a hașta­gu­lui #re­zist, ni­mic altce­va de­cât o pre­lun­gi­re a mișcă­ri­lor an­ti-Trump din SUA.

Când între­bam de ce la mi­tin­gu­ri­le în ca­re be­cu­li­rea era mai mult un fapt di­vers nu se stri­gă, pre­cum la Re­vo­lu­ţia din 1989, „Exis­tă Dum­ne­zeu!“, mi s-a dat o re­pli­că dem­nă de Co­rul Ro­bi­lor din „Na­buc­co“. În pre­aj­ma Săr­bă­to­ri­lor de Paști s-au adu­nat câţi­va în scua­rul din fa­ţa Gu­ver­nu­lui și au ros­tit „Ta­tăl Nos­tru“. Să ne bu­cu­răm pen­tru îndrep­ta­rea su­fle­te­lor ră­tă­ci­te, am zis atunci.

Dar pro­gre­sis­mul, în esen­ţa sa du­ră, nu ad­mi­te o co­e­xis­ten­ţă pa­triar­ha­lă cu or­to­do­xis­mul.

Pa­vel le scria ro­ma­ni­lor: „Iar Dum­ne­zeul pă­cii va zdro­bi în cu­rând pe sa­tan sub pi­ci­oa­re­le voas­tre“(Ro­mani 16:20).

Dar Dum­ne­zeul pă­cii se la­să aștep­tat, chiar da­că, în Ame­ri­ca, cel acu­zat de bles­te­mă­ţii cu Mos­co­va a fost eli­be­rat prin Ra­por­tul Muel­ler.

Cei ca­re ci­tesc mai mult de­cât ju­de­că, bu­chi­si­to­rii de căr­ţi crești­ne știu că Sa­tan apa­re într-o po­zi­ţie cva­si-dua­lis­tă, în dia­log cu Dum­ne­zeu. În Car­tea So­har, din li­te­ra­tu­ra ka­ba­lis­tă, Sa­tan pur­ta nu­me­le de Sam­ma­el, fi­ind con­si­de­rat Dum­ne­zeul „căii de stânga“.

Dar de ce stânga se pre­zin­tă în de­co­ru­ri­le drep­tei tra­di­ţi­o­na­le?

Aici e per­ver­si­ta­tea unei mișcări po­se­da­te. Re­cent, am pu­bli­cat un stu­diu, re­a­li­zat în SUA, pri­vind ape­ti­tul re­dus al stângiști­lor de a fi nu­mi­ţi so­cia­liști. 70% con­si­de­rau că mai po­tri­vi­tă e lo­ţi­u­nea af­ter-sha­ve: pro­gre­sism.

Ma­re­le și­re­tlic al dia­vo­lu­lui es­te și mi­tul sal­vă­rii. Îi pu­ne pe oa­me­nii ca­re n-au sal­vat ni­mic ni­ci­o­da­tă să fie in­fir­mi­e­rii cau­zei.

Mu­lți ale­gă­tori au înce­put să înțe­le­a­gă un­de se cu­i­bă­rește (neo)mar­xis­mul – su­sți­ne pe pa­gi­na sa de Fa­ce­book fos­tul li­der al stu­de­nți­lor din Piața Uni­ver­si­tății, Ma­rian Mun­te­a­nu. Fos­tul li­der al Pi­e­ţei Uni­ver­si­tă­ţii le dă mas­ca jos. El con­si­de­ră, la fel ca mul­ţi din­tre noi, că e acți­u­ne de pro­pa­gan­dă, fi­in­dcă o iniția­ti­vă iden­ti­că a fost res­pin­să în 2016 chiar de Da­cian Ci­o­loș, prim-mi­nis­tru pe atunci.

Ho­pa!

Acți­u­ni­le de tip „Hoțul stri­gă hoții“de­vin tot mai jal­ni­ce, mai sus­ţi­ne Mun­te­a­nu.

Alian­ţa USR–Plus nu ni se adre­se­a­ză no­uă, ce­lor nes­pă­la­ţi pe crei­er, ca­re știm că dia­vo­lul se ta­tue­a­ză și își schim­bă de­mo­ni­ca făp­tu­ră pes­te noap­te. Ci cor­po­ra­tiști­lor pen­tru ca­re no­ţi­u­nea de ide­o­lo­gie și de lua­re în po­se­sie de tar­to­rii aces­teia le e străi­nă. Dia­vo­lul se îmbra­că în cur­cu­beu, își dă cu par­fu­muri ca­pi­ta­lis­te, dar el e împo­tri­va li­ber­tă­ţi­lor uma­ne și a pro­pri­e­tă­ţi­lor sti­pu­la­te în Bi­blie. A se ve­dea de­cla­ra­ţia re­cen­tă a ia­co­bi­nei din Plus, pe post de con­si­li­e­ră a asis­ta­tu­lui so­cial eu­ro­pe­an ce vin­de go­goși pli­ne de E-uri unei po­pu­la­ţii trau­ma­ti­za­te de o su­me­de­nie de pre­ju­de­că­ţi.

Am mai spus-o: frus­tra­ţii so­cial sunt ţin­te­le op­ti­me ale lui Sa­tan. Pen­tru că știe cum să tros­neas­că, le dă cu­vin­te sim­ple, as­pre și as­cu­ţi­te, ca ar­me de lup­tă. Co­mu­niștii! – stri­gă ju­ve­ţii ce mes­te­că ci­un­gă și bu­to­nea­ză. Au ei timp să as­cul­te de la cei mai cu­nos­că­tori că, de fapt, ei fac jo­cul per­vers al noi­lor co­mu­niști?

Și-a schim­bat lu­pul bla­na, dar nă­ra­vul ba, spu­ne o vor­bă neaoșă ro­mâneas­că.

Da­că atunci când era prim-mi­nis­tru scria, în ex­pu­ne­rea de mo­ti­ve pri­vind res­pin­ge­rea proi­ec­tu­lui de le­ge, cu ace­lași azi­mut, că nu se jus­ti­fi­că o ase­me­nea abor­da­re, Ju­li­en, li­de­rul te­le­ghi­dat, știe că me­mo­ria co­lec­ti­vă e scur­tă. Acum o dă că e în fa­voa­re, ui­tând că în ur­mă cu trei ani era împo­tri­vă.

Ăsta e sti­lul. Per­ver­si­ta­tea unui sis­tem e lim­pe­de. Băi­e­ţii cre­a­ţi în la­bo­ra­toa­re­le so­cia­le se îmbra­că în ţoa­le ca­pi­ta­lis­te, dar ur­lă împo­tri­va ca­pi­ta­lu­lui.

În tim­pul re­vo­lu­ţi­ei din 1989 am avut o pre­mo­ni­ţie sum­bră. Ce ne vom fa­ce da­că du­pă 50 de ani, ge­ne­ra­ţi­i­le vi­i­toa­re îl vor re­pu­ne pe Marx pe so­clu? Nu sun­tem de­par­te de acea zi. Sfin­ţii închi­so­ri­lor sunt da­ţi jos de pe so­cluri prin no­ua co­rec­ti­tu­di­ne po­li­ti­că.

Ce ur­mă­resc, de fapt, pro­gre­siștii? Să ia în stă­pâni­re o lu­me ca­re se dam­bla­gește din cau­za fru­it­ful-mind-uri­lor elec­tro­ni­ce. Împi­e­li­ţa­tul pre­gă­tește te­re­nul.

To­tuși, mai exis­tă o spe­ran­ţă. Ca oa­me­nii să-și dea se­a­ma de ma­re­le și­re­tlic al dia­vo­lu­lui.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.