Oas­te de strânsu­ră

Romania Libera - - News - Eu­gen Șer­bă­nes­cu

Ca să nu ră­mâie mai pre­jos față de con­cu­bi­na­jul te­le­ge­nic Ra­reș Bog­dan–PNL, lis­ta PSD la eu­ro­par­la­men­ta­re con­sa­cră con­cu­bi­na­jul Voi­cu­les­cu–PSD, așe­zând pe lo­cul 2 pe dna Car­men Avram, ma­re in­ves­ti­ga­toa­re de ecran mic, un fel de Car­men Du­mi­tres­cu cu „Re­flec­tor“mul­ti-co­man­dă, pe lo­cul 4 pe prea-cu­vi­oșia sa Chris Ter­heș, un fel de po­pa Ta­tu viu, fost la Plum­bu­i­ta, acum în va­rian­tă tran­so­ce­a­ni­că, și pe lo­cul 6 pe Ma­ria Gra­pini, poa­te sin­gu­ra din ace­as­tă li­nie ca­re-și me­ri­tă lo­cul. Se re­mar­că ti­pi­cul pe „fa­mi­glii“, fo­lo­sit și de că­tre PNL, adi­că de­fal­ca­rea pe lo­curi pa­re-im­pa­re, semn că dl Drag­nea a avut obli­gații mari. Se re­mar­că, de ase­me­nea, de­bar­ca­rea ul­ti­mi­lor ede­cari de pe Vol­ga – Ioan Mir­cea Pașcu și Vic­tor Boști­na­ru –, semn că ge­ne­rația lui Ion Ili­es­cu nu mai re­zis­tă. Ne­mai­e­xis­tând Ili­es­cu, nu mai exis­tă nici Co­ri­na Crețu, ca­re,

s-a arun­cat în brațe­le dlui Pon­ta, lă­sând pri­mul loc dnei Plumb, ca­re, la rândul dum­nea­ei, s-a arun­cat în brațe­le dlui Drag­nea, chiar și cu ris­cul de a-i cau­za la co­loa­nă. Ne­mai­fi­ind la mo­dă, dna Da­cia­na Sârbu se re­tra­ge la un ce­ai exo­tic, în spa­te­le Ate­neu­lui, și apar alți ti­neri la mo­dă (ca­re, pes­te ani, se vor de­mo­da și ei, nu-i vor­bă) gen Ne­gres­cu, acum re­e­va­luat. (Dad­dy poa­te să și ier­te, deși, în ge­ne­ral, nu cre­dem că ui­tă ni­mic.) Pe de altă par­te, du­pă cum se ara­tă, dra Ga­bri­e­la Zoa­nă, înfrun­tând tim­pul, va ră­mâne mult timp la mo­dă.

Ști­ind ce tra­ta­ment am­bu­la­to­riu va pri­mi de la Co­tro­ceni când vi­ne vor­ba de re­ma­ni­e­re, dl Drag­nea a fost su­fi­ci­ent de și­ret de a nu ac­cep­ta can­di­da­tu­ri­le a mai mult de doi mi­niștri – Plumb și Into­te­ro. Ul­ti­ma, că­să­to­ri­tă în viața ex­tra-par­tid cu un domn ita­lian cu bani, s-a ocu­pat atât de bi­ne de ro­mânii din străi­nă­ta­te încât aproa­pe toți sunt an­ti-PSD. În ace­lași timp, pe post de dna Ța­par­del a apă­rut dna Ga­vri­liță, toc­mai de la Ti­mișoa­ra, un­de es­te că­să­to­ri­tă cu un domn arab, tot cu bani. Lam­pa lui Ala­din fun­cți­o­nea­ză. Ră­mâne de vă­zut da­că ofer­te­le com­pe­te­nței eu­ro­par­la­men­ta­re se ri­di­că la va­loa­rea ofer­te­lor de spon­so­ri­za­re. La drept vor­bind, ori­ce cam­pa­nie cos­tă. Cu ris­cul ca, la li­ci­tație, să te tre­zești pe pânză cu tot fe­lul de for­me și cu­lori ci­u­da­te, în cheie ab­sur­dă. Da­că îl adău­găm în pic­tu­ră și pe doc­to­rul Ci­u­ho­da­ru, de la Iași, ca­re es­te el însuși un te­zaur (de tra­seism po­li­tic), avem ima­gi­nea unei oști oa­re­cum de strânsu­ră, ca­re nu știm da­că va pu­tea să fa­că echi­li­bris­ti­ca de ri­goa­re între su­ve­ra­nis­mul cu risc de alu­ne­ca­re în nați­o­na­lism al uno­ra și eu­ro­pe­nis­mul deșă­nțat și gon­go­ric al alto­ra – și de la Bu­cu­rești, și de la Bru­xel­les. Grea tre­a­bă, nei­cușo­ru­le!

Mai grea chiar de­cât mu­ta­rea am­ba­sa­dei la Ie­ru­sa­lim. Ca­re mu­ta­re de­o­cam­da­tă nu exis­tă, fi­ind doar o pe­tar­dă. Nu de­ge­a­ba pre­mi­e­rul una a spus în fața unui fo­rum al so­ci­e­tății ci­vi­le, la Was­hin­gton, și alta la te­le­vi­zor, când a pre­tins că a emis o pă­re­re per­so­na­lă (??!!). Toa­tă lu­mea – ana­liști, po­li­ti­ci­eni, bă­gă­tori de se­a­mă – s-a gră­bit să sa­ră în lac. Or, dl Drag­nea, spri­ji­nin­du-se de toia­gul lui de ese­nță ta­re pe nu­me Co­drin, du­pă ce a ce­rut o dis­cuție în CSAT, a punc­tat că ul­ti­ma de­ci­zie es­te a dlui Io­han­nis. Chiar l-a so­mat să dea un răs­puns, ori­ca­re. Apa­re ast­fel ce­ea ce poa­te fi, de fapt, sco­pul pri­mor­dial al re­vi­go­ră­rii te­mei: cap­ca­nă pen­tru preșe­din­te. Acți­u­nea „Amba­sa­da“împușcă mai mu­lți ie­puri din­tr-un foc, din per­spec­ti­va PSD: pe de-o par­te, ne împri­e­te­nește, la ni­vel de­cla­ra­tiv, cu Bi­bi și Do­nald, dar, pe de alta, în sub­si­diar, are sco­pul de a-l de­cre­di­bi­li­za pe preșe­din­te în ochii ace­lo­rași. Prac­tic, prin crește­rea pre­si­u­nii, dna Dăn­ci­lă îl ara­tă cu de­ge­tul: ia­tă ci­ne nu e de acord cu mu­ta­rea am­ba­sa­dei! Preșe­din­te­le ar pu­tea îndulci si­tuația prin nu­mi­rea ur­gen­tă a unui am­ba­sa­dor. De ce întârzie? Să fie oas­te de strânsu­ră și la Co­tro­ceni? Es­te de mi­ra­re, de exem­plu, că dl Bog­dan Au­res­cu – un fel de Le­o­nard Orban 2, ca­re schim­bă, fă­ră an­goa­se exis­te­nția­le, stă­pân du­pă stâpân (mi­nis­tru de Exter­ne al lui Pon­ta, apoi con­si­li­er pre­zi­de­nțial al ad­ver­sa­ru­lui lui Pon­ta) – nu reușește să-l con­vin­gă pe preșe­din­te de im­por­ta­nța stra­te­gi­că, sim­bo­lis­ti­că etc., a nu­mi­rii unui am­ba­sa­dor în Isra­el. Ches­ti­u­nea pa­re mai mult de po­li­ti­că in­ter­nă de­cât de po­li­ti­că ex­ter­nă. Între­ba­rea de prin­ci­piu es­te: când vom opri tra­diția feu­da­lă de a ne ex­ter­na con­flic­te­le in­ter­ne?

Apro­po de con­flic­te in­ter­ne, pro­ble­ma de fond a PSD-ului, in­clu­siv sau mai ales din per­spec­ti­vă elec­to­ra­lă, ră­mâne schis­ma Drag­nea-Fi­rea, ca­re mi­nea­ză uni­ta­tea tra­diți­o­nal-mo­no­li­ti­că a par­ti­du­lui. De­ja ple­ca­rea lui Pon­ta a pro­dus și va pro­du­ce dau­ne. Prin ali­e­na­rea a cir­ca 7-9 pro­cen­te, Pon­ta di­mi­nue­a­ză poa­te fa­tal ori­ce șan­să a lui Drag­nea la pre­zi­de­nția­le. (Ele se pot re­gă­si însă, în fa­za fi­na­lă, la Tă­ri­ce­a­nu.) Re­veni­rea dnei Fi­rea ar ca­ta­li­za elec­to­ra­tul par­ti­du­lui și poa­te chiar pe alții – ne­ho­tă­râți. Exis­tă în par­tid oa­meni ca­re ar pu­tea să con­tri­bu­ie la reînno­da­rea co­mu­ni­că­rii din­tre cei doi – de exem­plu, dna pro­fe­sor Da­ni­e­la Rai­ciu, vi­ce­preșe­din­ta de la Sec­to­rul 2, ca­re s-a re­mar­cat ca un mo­de­ra­tor efi­ci­ent al șe­di­nțe­lor de vi­es­par ale Con­si­li­u­lui Ge­ne­ral al Ca­pi­ta­lei, or­ga­nis­mul fun­cți­o­nând bi­ne în di­ver­si­ta­tea lui. Pe alt plan, me­ta­fi­zic, nu e ex­clus ca de­păși­rea mo­men­te­lor aproa­pe si­mul­ta­ne în ca­re amândoi li­de­rii au pro­ble­me de să­nă­ta­te – când omul se con­frun­tă mai abi­tir cu el însuși de­cât în alte oca­zii – să fie de na­tu­ră a ne­te­zi dru­mul că­tre o re­con­ci­li­e­re. În ori­ce con­flict dâmbo­vițe­an tre­bu­ie ple­cat de la o pre­mi­să imua­bi­lă: în Ro­mânia n-au exis­tat ni­ci­o­da­tă su­fi­ci­ent de mul­te teci pen­tru atât de mul­te să­bii.

Bu­ta­da se apli­că pes­te tot, în afa­ră de PMP, un­de nu exis­tă de­cât o sa­bie, e-ade­vă­rat cam teșme­ni­tă, cea a dlui Bă­ses­cu. Res­tul lis­tei e chiar oas­te de strânsu­ră. Par­ti­dul ori­cum a fost in­ven­tat pen­tru sal­va­rea po­li­ti­că a fos­tu­lui ma­ri­nar – să ai­bă și omul o ti­mo­nă cât de mi­că de întors și de su­cit, de la iah­tul pre­zi­de­nțial la ca­ta­ma­ra­nul cu nu­feri de Sna­gov. Cir­cul pe ca­re l-a fă­cut cu așa-zi­sa pă­ră­si­re la bă­trânețe a do­mi­ci­li­u­lui con­ju­gal nu mi­ră pe ni­meni, fi­ind spe­cia­li­ta­tea ca­sei. Mai cu­rând, mo­ti­vul întârzi­e­rii a fost spai­ma de a nu atin­ge pra­gul de 5 la su­tă și de a se fa­ce ast­fel de râs. Dar și aici și-a luat mă­suri de pre­ve­de­re. S-a re­tras de mult timp, for­mal, din frun­tea par­ti­du­lui, de­ro­bându-se de răs­pun­de­re. A și aver­ti­zat, deu­nă­zi, că fi­e­ca­re își asu­mă re­zul­ta­te­le scru­ti­nu­lui. Deci, în caz de eșec, To­mac – out. Așa­dar, din nou ale­geri pen­tru bă­trânul șol­ti­car ca­re mai joa­că, încă o da­tă, la ca­ce­al­ma. Da­că ți­ne, bi­ne. Da­că nu, in­tră în PNL și ne tre­zim cu el în Par­la­men­tul din 2020. Nu e ne­bun ăla ca­re ce­re, e ne­bun ăla ca­re dă. Se pu­ne între­ba­rea: du­pă întem­nița­rea dușma­ni­lor ca pe tim­pul lui vo­dă Ca­ra­gea, du­pă pa­tro­na­jul sta­tu­lui ma­fi­ot în sti­lul hai­tian al lui Pa­pa Doc, du­pă tăi­e­rea pen­si­i­lor și sa­la­ri­i­lor ca în timp de răz­boi, du­pă har­po­na­rea în toa­te fe­lu­ri­le a unei țări epu­i­za­te de dez­bi­na­re – toa­te aces­tea întâmpla­te nu în se­co­lul lui Paz­van­te Chi­o­ru, ci doar în ur­mă cu 6-8 ani –, câți am­ne­zo-bă­siști mai sunt to­tuși în Ro­mânia? Vom afla pe 26 mai.

Până atunci, cam­pa­nia de­bu­te­a­ză în fo­rță. Din ci­clul „Co­mici ves­tiți ai ecra­nu­lui“, sem­na­lăm pre­ze­nța la Mi­la­no a ma­eștri­lor de ope­re­tă Ra­reș și Ores­te, un cu­plu de po­ves­te. În sti­lul lui exal­tat, când pa­re că vor­bește gu­ra fă­ră el,

și-a dat din nou în pe­tec, in­sti­gându-i pe ro­mânii pre­ze­nți la întâlni­re nici mai mult, nici mai puțin de­cât să-și șan­ta­je­ze – prin te­le­fon sau prin viu grai, când or ajun­ge în ța­ră, de exem­plu, de Paști – apa­rți­nă­to­rii (pă­ri­nți, frați, ru­de), fo­lo­sind pârghi­i­le tor­tu­rii psi­hi­ce cum că nu vor mai pri­mi bani din străi­nă­ta­te și nu-i vor mai ve­dea pe cei dra­gi da­că nu vo­te­a­ză într-un anu­mit fel. Ca și când cei din ța­ră ar fi re­tar­dați min­tal și n-ar ști să ju­de­ce cu ca­pul lor. Un îndemn ab­so­lut pros­tesc, o ga­fă de un di­le­tan­tism imens, dez­vă­lu­ind însă o stra­te­gie de cam­pa­nie mur­da­ră (cu ca­re – de­si­gur – nici Co­tro­ce­ni­ul, nici PNL-ul nu pot fi de acord): ane­xa­rea fă­ră scru­pu­le și tran­sfor­ma­rea co­mu­ni­tăți­lor de ro­mâni din străi­nă­ta­te în ma­să de ma­ne­vră ca­pa­bi­lă să de­ter­mi­ne re­zul­ta­tul ale­ge­ri­lor. Si­tuația are ce­va lu­gu­bru, de când unii deți­nuți erau fo­rțați să-i „con­vin­gă“prin tor­tu­ră pe cei­la­lți deți­nuți să măr­tu­ri­se­as­că ce­ea ce și ei măr­tu­ri­si­se­ră mai înain­te, sub tor­tu­ra apli­ca­tă de di­ri­gu­i­to­rii închi­so­rii. Ai închi­so­rii imen­se, a po­poa­re­lor, ca­re a fost co­mu­nis­mul. A pre­lua din pa­no­plia de­gra­dan­tă a ce­lor ca­re pro­po­vă­du­iau im­pu­ne­rea fe­ri­ci­rii uto­pi­ce prin te­roa­re es­te la fel de de­gra­dant, astă­zi, pen­tru achi­zi­to­rii ace­lo­rași mij­loa­ce, ca­re pro­po­vă­du­i­esc, for­năind pe nări, fe­ri­ci­rea și sal­va­rea Ro­mâni­ei. Ră­mâne de vă­zut în ce mă­su­ră ro­mânii din străi­nă­ta­te (dar și cei din ța­ră) mai ac­cep­tă – du­pă ex­pe­ri­e­nțe­le ra­ta­te din anii tre­cuți – să fie tra­tați din nou ca o oas­te de strânsu­ră...

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.