Ce se întâmplă când nu respecţi muntele
În 1973, eram cu tata pe Brâul Mic al Caraimanului. Brâul Mic sau Brâna Mică a Caraimanului e o potecă în stâncă, deasupra unui abrupt de câteva sute sau zeci de metri – în funcţie de punctul de pe traseu. Pe stânga, la urcare, e stâncă dreaptă, câteva sute de metri, până în Vârful Caraiman. Pe dreapta este abruptul Caraimanului. În jos se văd vârfurile brazilor.
Eu și tata eram echipaţi serios. Bocanci, rucsacuri, geacă de vânt, ceva mâncare. Chiar dacă ești copil, cum eram eu, nu e de joacă. Funcţionează aceleași reguli. Oricum, nimerisem pe Brâna Mică a Caraimanului (mai jos este Brâul Mare, care are zone unde chiar poţi să mergi relaxat) din cauza unor bucătărese de la cabana Caraiman care ne-au indicat cum ajungem la Cruce, chiar dacă noi le rugasem să ne spună care e drumul prin spatele Vârfului Caraiman.
Avusesem noroc mare că erau burhaie. Ciobanii numesc astfel norii ce învelesc vârfurile munţilor. Mergeam astfel prin burhaie, știind însă ce e sub noi, pe dreapta, când deodată am auzit, din faţă, voci de bărbaţi și femei. Ceea ce a urmat a fost memorabil.
Două familii (doi bărbaţi și două femei) cu trei copii (o fetiţă și doi băieţei) coborau relaxate, în haine de oraș, de la Cruce. Noi, când ne dădusem seama că suntem pe faţa abruptului Caraimanului, am ales să urcăm în continuare, pentru că Brâna Mică era mai periculoasă, pe piatra umedă, la coborâre.
„Bună ziua!“„Bună ziua!“„De unde veniţi?“„De la Cruce!“„Aveţi și umbrele?“„Da, să nu ne plouă!“„Bună ziua!“„Bună ziua!“. Le-am urat să ajungă la cabana Caraiman cu bine. Cei doi bărbaţi, la costum și pardesiu, aveau pantofi cu talpă de microporos. Femeile – pantofi cu toc și parpalace de piele. Incredibilă inconștienţă!
Mic racursi în actualitate: un turist a murit sâmbăta trecută în Piatra Craiului, conform Agerpres, după ce s-ar fi accidentat lovindu-se
la cap. Pentru salvarea persoanei respective, găsită de alţi turiști în stare de inconștienţă, au intervenit salvamontiștii de la Zărnești și a fost, de asemenea, alertat și elicopterul SMURD de la Târgu Mureș – a informat Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Brașov.
Persoana rănită a fost preluată de elicopterul SMURD în stare de inconștienţă, cu traumatism cranio-cerebral. Medicul de pe elicopter a fost nevoit să declare decesul – a precizat sursa citată. Trupul neînsufleţit al turistului a fost coborât până în zona Plaiul Foii.
Cu muntele nu te joci. Repet pentru a se reţine, acum, când se (între)deschide sezonul. Am avut o colegă de facultate care, de Crăciun, a luat-o razna de exaltare și, de la Crucea Eroilor de pe Caraiman a vrut să coboare pe același Brâu Mic. Au găsit-o moartă, în curs de dezgheţare, prin primăvară, spre fe-martie. Se numea Olaf Editha.
O altă cunoștinţă, după ce a vânturat toţi munţii României, inclusiv Abruptul Negoiului – după părerea mea, unul dintre cele mai periculoase trasee turistice din România, de nivel „cruce roșie“–, a decis să mai facă o ultimă tură în Bucegi, munți pe care-i cunoștea ca pe buzunarul său, apoi să pună bocancii-n cui.
În teribilismul său de montaniard mai mult decât versat, fără colţari, corzi de susţinere și pioleţi, a făcut ce mai făcuse de vreo cinci alte ori: a abordat în coborâre Hornurile Mălăești, pe firul din stânga Turnului Mălăești. Firul din stânga e mai vertical și foarte periculos. L-au găsit și pe acest teribilist, acum câteva primăveri, spre baza Turnului Mălăești.
Atunci când mergi pe munte, trebuie să respecţi un set de reguli. Dacă nu o faci, frumosul, fascinantul munte te lovește. Ca să admiri Culmea Dragonului sau Padina Crucii, din proximitatea Muntelui Omu, ori Iezeru – Păpușa, trebuie să fii cu ţiglele pe casă, condiţia fizică și echipamentul la tine.
Oricât de frumoasă e creasta Pietrei Craiului sau chiar o abordare a Pietricicăi, nu oricine poate să o facă și nu în orice condiţii, nici cu orice echipament. Nu degeaba la „Vârful Ascuţit“(Lehman, 2.150 m altitudine) e un refugiu ca în Alpi. Acești munţi sunt extremitatea estică a Alpilor și sunt extrem de periculoși. Ca și Rila – Pirin din Bulgaria. Ca și Olimpul în Grecia.
În primul rând, pentru fiecare tip de traseu există un echipament specific. Dacă faci o plimbare de vară de la Pârâul Rece la cabana Trei Brazi, coborând și apoi urcând prin valea dintre cele două locaţii turistice, o poţi juca din pantofi de sport. Dacă abordezi același traseu iarna, e bine să ai bocanci.
Dacă abordezi Masivul Postăvarului (Cheile Râșnoavei și Vârful Postăvarul), ori Piatra Mare, deja joci în altă ligă. Trebuie să ai echipament. Bocanci. Rucsac mic. Termos cu ceai. În Bucegi, traseele sunt scurte, de cel mult trei ore și jumătate – patru ore. Nu are rost să intri în ascensiune cu un rucsac mare, cu cort, în spinare.
În rucsac trebuie să ai preparate ușor de asimilat de către organism, de tip musli, fructe confiate etc., care dau aport de vitamine și energetic imediat. E bine să ai o butelie de gaz, termos cu apă, lapte praf și niște paste. Oricând dorești să mănânci consistent și să capeţi energie, o cană de paste calde cu lapte e o binefacere. Seara, la cabană, da, are sens să mănânci o ciorbă și o friptură, apoi te culci și peste noapte s-au asimilat, dar dacă le mănânci dimineaţa nu-ţi va fi bine.
Înainte să abordezi un traseu, e bine să dai niște telefoane, să te informezi dacă la cabana unde ajungi la finalul zilei de circuit poţi rezerva o cameră, un pat, dacă ai bucătărie, ce poţi mânca, dacă are căldură, un fier de călcat, un uscător etc. Pe lângă hainele cu Gore Tex și Polar Wear, e bine să ai la tine un izopren și un sac de dormit, care se compactează ușor și nu atârnă în rucsac.
Niciodată nu trebuie să-ţi lipsească o hartă montană cât mai amănunţită cu traseele pe care le vei aborda, care să evidenţieze toate ridurile din traseu, cursurile de apă, stâncile, văile etc., ce reprezintă repere în cazul în care traseul turistic e marcat cu întreruperi.
Nu uita să ai telefonul încărcat și o listă cu numere de telefon esenţiale. La loc de cinste – Salvamontul, telefoanele de la cabanele de pe masivul montan pe care te afli. Este bine să nu te prindă noaptea pe traseu. Un fost coleg de presă, împreună cu prietena lui, a făcut eroarea să înnopteze pe Piatra Craiului. El, foarte experimentat în drumeţii montane, a plecat puţin, prin întuneric, să inspecteze locul. A căzut într-o râpă și a murit acolo, spre dimineaţă.
Vorbim despre Piatra Craiului? Retezat? Parâng? Făgăraș? Iarăși discutăm despre o altă ligă în care trebuie să știi să joci și în care e bine să fii însoţit de un ghid montan sau să mergi în compania altora foarte experimentaţi, care cunosc bine traseul.
Sunt necesare: corzi, pioleţi, colţari și, în general, tot echipamentul specific. Și trebuie să fii pregătit de supravieţuire pe munte în condiţii extreme, pentru care ești antrenat sau nu mai ești. Pentru că, repet, muntele nu iartă. Și dacă faci drumeţie montană, înainte să pleci, treci pe la Salvamont și plătește taxa. E o chestie de bun-simţ. Oamenii aceia sunt cei de care poate depinde viaţa ta.