Des­pre „li­be­ra­li­za­rea“avor­tu­ri­lor și su­per­fi­cia­li­ta­te

Romania Libera - - Prima Pagina - Ale­xan­dru Ci­u­rea

Cum răs­pund cei ca­re iau de­ci­zii ma­jo­re pen­tru noi toți? Dar ca­re sunt con­se­ci­nțe­le de­ci­zi­i­lor lua­te? Le-a gândit ci­ne­va în de­ta­liu? Ia­tă o se­rie de între­bări la ca­re răs­pun­su­ri­le sunt ulu­i­toa­re: în ge­ne­ral, toți cei ca­re au con­dus Ro­mânia, in­di­fe­rent de cu­loa­rea lor po­li­ti­că, au luat de­ci­zii im­por­tan­te fă­ră să ai­bă stu­dii pro­fun­de asu­pra con­se­ci­nțe­lor aces­to­ra. Su­per­fi­cia­li­ta­tea și do­ri­nța de a tre­ce din­tr-o zi de suc­ces în alta, dar cu re­zul­ta­te proas­te pe ter­men lung, au mar­cat în ge­ne­ral de­ci­zi­i­le lua­te în so­ci­e­ta­tea ro­mâneas­că.

Am să dau un sin­gur exem­plu de ast­fel de de­ci­zie ma­jo­ră, dar cu re­zul­ta­te ne­fas­te pen­tru ța­ra noas­tră. Să ne întoar­cem în anul 1990. Pri­mul gu­vern de­mo­cra­tic l-a avut în frun­te pe dl Pe­tre Ro­man, iar mi­nis­tru al Să­nă­tății a fost prof. dr. Bog­dan Ma­ri­nes­cu, me­dic pri­mar ob­ste­tri­că-gi­ne­co­lo­gie.

„Li­be­ra­li­za­rea” între­ru­pe­ri­lor de sar­ci­nă a dus la mi­li­oa­ne de avor­turi.

Gu­ver­nul con­dus de Pe­tre Ro­man a luat o se­rie de mă­suri me­ni­te să fa­că tre­ce­rea de la co­mu­nism la ca­pi­ta­lism: s-a ocu­pat de li­be­ra­li­za­rea pi­eței, de res­ti­tu­i­rea pa­rția­lă a pro­pri­e­tăți­lor con­fis­ca­te și a înce­put o re­for­mă ti­mi­dă a me­ca­nis­me­lor de fun­cți­o­na­re a sta­tu­lui. Dar una din­tre mă­su­ri­le ce­le mai im­por­tan­te ale ace­lui timp a fost „li­be­ra­li­za­rea” avor­tu­ri­lor.

Pri­mă­va­ra aces­tei „li­be­ra­li­zări” venea du­pă anii în ca­re între­ru­pe­ri­le de sar­ci­nă fu­se­se­ră in­ter­zi­se. În epo­ca lui Ce­aușes­cu, ori­ce sar­ci­nă era mo­ni­to­ri­za­tă de stat, iar Se­cu­ri­ta­tea avea age­nți pe ho­lu­ri­le ma­ter­ni­tăți­lor.

Chi­u­re­ta­je­le erau ile­ga­le și erau pe­dep­si­te cu închi­soa­rea. Me­dici, asis­ten­te, moașe sau vraci pro­vo­cau între­ru­peri de sar­ci­nă în se­cret, în lo­curi as­cun­se și ade­sea cu un preț tra­gic.

Sta­tis­ti­ci­le ara­tă că între 1958 și 1966, o pe­ri­oa­dă în ca­re între­ru­pe­ri­le de sar­ci­nă la ce­re­re erau per­mi­se, în Ro­mânia au fost înre­gis­tra­te ofi­cial 7.521.100 de ast­fel de in­ter­venții. Adi­că, apro­xi­ma­tiv 940.000 de avor­turi pe an. Du­pă ce­le­brul de­cret de­di­cat crește­rii na­ta­li­tății, între 1967 și 1989 au fost înre­gis­tra­te 6.549.823 de avor­turi. Adi­că, apro­xi­ma­tiv 285.000 de avor­turi pe an, de pa­tru ori mai puți­ne de­cât în pe­ri­oa­da an­te­ri­oa­ră.

Gu­ver­nul Ro­man a con­si­de­rat fi­re­as­că des­pă­rți­rea ime­dia­tă de un tre­cut abu­ziv.

Mă­su­ra lua­tă de acest gu­vern a pă­rut fi­re­as­că atunci. Pen­tru unii, es­te fi­re­as­că și astă­zi, ten­si­u­nea din­tre gru­pu­ri­le an­tia­vort și ce­le ca­re su­sțin că de­ci­zia unei între­ru­peri de sar­ci­nă apa­rți­ne fe­meii însăr­ci­na­te nu s-a stins nici astă­zi. Nu vre­au să in­tru în vreo po­le­mi­că, edu­cația mea de me­dic și creștin mă fi­xe­a­ză cu lim­pe­zi­me de par­tea vi­eții. Dar te­ma o re­pre­zin­tă con­se­ci­nțe­le ma­ri­lor de­ci­zii, așa încât mă li­mi­tez doar să le pre­zint pe aces­tea.

În pri­mă­va­ra anu­lui 1990, avor­tu­ri­le au ex­plo­dat în Ro­mânia. Sta­tis­tici ne­o­fi­cia­le vor­besc des­pre o ci­fră înfri­coșă­toa­re: pes­te 1,5 mi­li­oa­ne de avor­turi la ce­re­re în 1990. Sta­tis­ti­ci­le ofi­cia­le pre­zin­tă și aces­te da­te tul­bu­ră­toa­re: între anii 19582014 au fost înre­gis­tra­te pes­te 22 de mi­li­oa­ne de avor­turi. Încă o da­tă po­pu­lația României.

Mai mul­te cer­ce­tări ofi­cia­le, re­a­li­za­te atât în Ro­mânia, cât și în străi­nă­ta­te, in­di­că fap­tul că din 1990 până în 2014 în Ro­mânia au fost înre­gis­tra­te 7.883.735 de între­ru­peri vo­lun­ta­re de sar­ci­nă. Pes­te 328.000 de avor­turi pe an.

În 2012, Orga­ni­zația Mon­dia­lă a Să­nă­tății ară­ta că Ro­mânia are cea mai ri­di­ca­tă ra­tă de avort din Eu­ro­pa: 480 de avor­turi la 1.000 de nașteri. Aces­tor ci­fre li se

adau­gă un nu­măr ne­de­cla­rat de ast­fel de in­ter­venții, su­ma fi­ind mult mai ma­re.

Con­se­ci­nțe­le ca­re nu au fost cal­cu­la­te sunt mai mult de­cât gra­ve.

„Pri­mă­va­ra” de du­pă de­cem­brie 1989 a in­sti­tuți­o­na­li­zat li­ber­ta­tea fă­ră răs­pun­de­re. Exem­plul aces­ta al „li­be­ra­li­ză­rii” între­ru­pe­ri­lor de sar­ci­nă es­te eloc­vent: din­co­lo de scă­de­rea nu­mă­ru­lui po­pu­lați­ei, efec­te­le aces­tei de­ci­zii pe ter­men lung se văd și în gra­dul de ocu­pa­re al re­sur­sei uma­ne, dar și în scă­de­rea nu­mă­ru­lui de ele­vi și stu­de­nți. Lu­cru ca­re du­ce și la scă­de­rea nu­mă­ru­lui de pro­fe­sori. De­cli­nul de­mo­gra­fic du­ce și la scă­de­rea fon­du­ri­lor de asi­gu­rări so­cia­le și de

pen­sii. Ge­ne­rația nu­me­roa­să a „de­creței­lor” se va con­frun­ta, când va ajun­ge la vârsta pen­si­o­nă­rii, cu o ma­re pro­ble­mă le­ga­tă de pla­ta pen­si­i­lor. Și așa mai de­par­te.

O să mă între­bați da­că se pu­tea fa­ce altce­va, alt­fel? Bi­neînțe­les! O ast­fel de mă­su­ră ar fi tre­bu­it gândi­tă și ana­li­za­tă pro­fund și însoți­tă de o se­rie de alte mă­suri: de la edu­cație se­xua­lă și edu­cație des­pre va­lori până la ac­ce­sul li­ber al ti­ne­ri­lor la mă­suri de con­tra­ce­pție.

Su­per­fi­cia­li­ta­tea ani­lor de du­pă Re­vo­luția din 1989 se ve­de, din pă­ca­te, pes­te tot: de la lip­sa au­tos­tră­zi­lor la de­zas­trul de pe căi­le fe­ra­te, de la că­de­rea unor fa­brici ca­re pu­te­au fi

mo­der­ni­za­te la ma­neaua ca­re se au­de tot mai ta­re din bo­li­zii de mâna a do­ua con­duși cu vi­te­ză de șo­feri

pre­o­cu­pați doar de zi­ua de azi. Mâi­ne cui ră­mâne? Cui apa­rți­ne vi­i­to­rul României?

FOTO: SHUTTERSTO­CK

ALE­XAN­DRU VLAD CI­U­REA

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.