„Ma­rie de Ro­u­ma­nie, rei­ne et ar­tis­te“

În ca­drul Se­zo­nu­lui Cul­tu­ral Ro­mânia-Fra­nța, de pe 13 apri­lie, la Pa­lais du Tau, în Reims, Mu­zeul Nați­o­nal de Is­to­rie a Ro­mâni­ei, în co­la­bo­ra­re cu Mu­zeul Nați­o­nal Pe­leș, or­ga­ni­ze­a­ză ex­po­ziția „Ma­rie de Ro­u­ma­nie, rei­ne et ar­tis­te“.

Romania Libera - - Actualitat­e - Ma­ria Ca­pe­los

Ex­po­ziția se des­chi­de la 100 de ani de la vi­zi­ta Re­gi­nei Ma­ria în lo­cul is­to­ric al înco­ro­nă­rii re­gi­lor Fra­nței – Pa­lais du Tau. „Ma­rie de Ro­u­ma­nie, rei­ne et ar­tis­te“pre­zin­tă obi­ec­te din co­le­cția de odi­ni­oa­ră a re­gi­nei, pre­cum bi­ju­te­rii, mo­no­gra­me, cre­ații ar­tis­ti­ce ge­ne­ra­te de lait­mo­ti­vul său, „Per Amo­re ad lu­cem“, re­ga­lia, toa­te pur­tându-ne într-o lu­me a sim­bo­lu­ri­lor su­ve­ra­nei.

Re­gi­na Ma­ria s-a năs­cut pe 29 oc­tom­brie 1875 la Eas­twell Park, în co­mi­ta­tul Kent din Ma­rea Bri­ta­nie, pri­mind nu­me­le Ma­rie Ale­xan­dra Vic­to­ria. Era ne­poa­ta Re­gi­nei Vic­to­ria, ta­tăl fi­ind Du­ce­le Alfred de Edin­bur­gh, iar ma­ma – Du­ce­sa Ma­rie de Edin­bur­gh, fi­i­că a Ța­ru­lui Ale­xan­dru al II-lea al Ru­si­ei. Prin­ci­pe­sa Ma­ria de Edin­bur­gh a co­pi­lă­rit la Eas­twell Park, la Cas­te­lul Win­dsor, apoi la Cla­ren­ce Ho­u­se din Lon­dra, pe­tre­când anii for­ma­tori și la Co­burg (Ger­ma­nia)

sau în Mal­ta. Co­pi­lă­ria la Cur­tea Re­ga­lă bri­ta­ni­că i-a mar­cat per­so­na­li­ta­tea, fi­ind cres­cu­tă și edu­ca­tă în spi­rit vic­to­rian. Ma­ria a par­ti­ci­pat la ce­re­mo­nia­le, a ob­ser­vat re­gu­li­le ce tre­bu­iau res­pec­ta­te cu stric­tețe de că­tre co­pi­ii re­ga­li, a învățat ar­ta co­res­pon­de­nței, pre­cum și a jur­na­le­lor ca­re tre­bu­iau să con­sem­ne­ze prin­ci­pa­le­le eveni­men­te și per­soa­ne întâlni­te.

Că­să­to­ria Ma­ri­ei cu Fer­di­nand, moște­ni­to­rul tro­nu­lui Ro­mâni­ei, năs­cut pri­nț de Ho­hen­zol­lern-Sig­ma­rin­gen, o adu­ce într-o ța­ră a Bal­ca­ni­lor, fapt ce a ne­mu­lțu­mit-o pe Re­gi­na Vic­to­ria, dar și pe ta­tăl ei, Du­ce­le de Edin­bur­gh, ca­re mai de­gra­bă o ve­de­au că­să­to­ri­tă în Anglia cu pri­nțul Ge­or­ge, de­venit mai târziu Re­ge­le Ge­or­ge al V-lea.

În no­ua pa­trie, Ro­mânia, prin­ci­pe­sa Ma­ria avea să de­vi­nă pro­mo­toa­rea sti­lu­lui Art No­u­ve­au, mo­de­lându-și in­te­ri­oa­re­le pa­la­te­lor și chiar re­a­li­zând de­sig­nuri în acest stil. În ace­lași timp, a pro­mo­vat sti­lul ar­hi­tec­tu­ral neo-ro­mânesc, dar și ar­ta et­no­gra­fi­că, ea însăși dând exem­plu prin por­tul ine­dit al cos­tu­me­lor tra­diți­o­na­le ro­mânești.

Ma­ria a fost una din­tre ce­le mai fo­to­gra­fia­te fi­guri re­ga­le, mul­ti­tu­di­nea că­rți­lor poșta­le, a fo­to­gra­fi­i­lor, a gra­vu­ri­lor, a ma­te­ria­le­lor pu­bli­ci­ta­re creând din ea un per­so­naj le­gen­dar. Ea a de­venit cu­nos­cu­tă în epo­că drept prin­ci­pe­sa-ar­tist, re­gi­na-scri­i­tor, re­gi­na-in­fir­mi­er, dar mai ales re­gi­na-di­plo­mat. Con­tri­buția sa a fost ese­nția­lă în su­sți­ne­rea in­tră­rii Ro­mâni­ei în Ma­re­le Răz­boi de par­tea Antan­tei. Apoi, vi­zi­ta in­for­ma­lă la Pa­ris și Lon­dra din pri­mă­va­ra lui 1919, în pe­ri­oa­da Con­fe­ri­nței de Pa­ce, a de­fi­nit-o ca un „am­ba­sa­dor ire­zis­ti­bil“și de­ci­siv al Ro­mâni­ei, având o se­rie de între­ve­deri cu li­deri ai con­fe­ri­nței. Cu 100 de ani în ur­mă, în apri­lie 1919, înain­te de a ple­ca din Fra­nța, Re­gi­na Ma­ria a ți­nut să vi­zi­te­ze Ca­te­dra­la din Reims, mo­ment pe ca­re-l con­si­de­ra­se unul din­tre ce­le mai emoți­o­nan­te, re­la­tând zia­ru­lui „Excel­si­or“: „În Reims, în fața ru­i­ne­lor Fra­nței dis­tru­se, ca­re-mi amin­te­au de Ro­mânia de­vas­ta­tă, cu o ini­mă pli­nă de du­reri ase­mă­nă­toa­re, am con­tem­plat ru­i­ne­le su­bli­me un­de stă­tea ca­te­dra­la mu­ti­la­tă, de nea­tins în fru­mu­sețea sa, ca sim­bol al cre­di­nței că ni­mic nu o poa­te dis­tru­ge“.

Apoi, tur­ne­e­le di­plo­ma­ti­ce din 1924 în fos­te­le sta­te alia­te, ală­turi de Re­ge­le Fer­di­nand, sau vi­zi­ta aces­teia din toam­na lui 1926 în SUA și în Ca­na­da au con­tu­rat per­so­na­li­ta­tea sa ca­ris­ma­ti­că, re­gi­na bu­cu­rându-se de o me­dia­ti­za­re in­ter­nați­o­na­lă de­o­se­bi­tă. Inter­vi­u­ri­le acor­da­te pre­sei de-a lun­gul tim­pu­lui, con­fe­rin­ţe­le de pre­să pe ca­re le or­ga­ni­za­se o înfățișau ca pe un ta­len­tat di­plo­mat ad-hoc, ea reușind să dea o no­uă ima­gi­ne Ro­mâni­ei, pu­nând-o pe har­tă pen­tru mul­ţi din­tre po­li­ti­ci­e­nii și jur­na­liștii vre­mii. În anii 1930 a că­lă­to­rit, a scris, pe­tre­cându-și cea mai ma­re par­te a tim­pu­lui la reșe­di­nțe­le din Bal­cic, Bran sau la Co­tro­ceni. Jur­na­le­le sa­le con­sem­nea­ză de­ta­lii mai puțin ști­u­te din viața pri­va­tă sau ofi­cia­lă, iar ima­gi­nea re­gi­nei s-a po­pu­la­ri­zat prin in­ter­me­di­ul fo­to­gra­fi­i­lor, că­rți­lor poșta­le, ma­te­ria­le­lor pu­bli­ci­ta­re ca­re au fău­rit din ea un per­so­naj le­gen­dar, dar și un mar­tor ve­ri­dic al is­to­ri­ei.

Du­pă o su­fe­ri­nță pre­lun­gi­tă, Re­gi­na Ma­ria moa­re pe 18 iu­lie 1938, la Cas­te­lul Pe­lișor din Si­naia. Pre­sa in­ter­nați­o­na­lă avea să pu­bli­ce cu ra­pi­di­ta­te ști­rea mo­rții ca­ris­ma­ti­cei re­gi­ne, pu­bli­când (în en­gle­ză, fran­ce­ză, spa­ni­o­lă, ger­ma­nă) vi­bran­tul me­saj scris de Re­gi­nă, in­ti­tu­lat „Ță­rii Me­le și Po­po­ru­lui Meu“, ce re­pre­zen­ta in­con­tes­ta­bi­la re­a­li­za­re a iden­ti­tății sa­le nați­o­na­le.

Po­tri­vit ul­ti­mei do­ri­nțe înscri­se în tes­ta­ment, Ma­ria voia ca ini­ma să-i fie scoa­să din pi­ept. Re­gi­na îi lă­sa­se ul­ti­me îndru­mări fi­u­lui ei, Re­ge­le Ca­rol al II-lea, în scri­soa­rea tes­ta­men­ta­ră: „Vre­au ca, du­pă moar­tea mea, ini­ma să-mi fie scoa­să din trup și îngro­pa­tă în ca­pe­la Stel­la Ma­ris. On re­vi­ent to­u­jo­urs à ces

pre­mi­ers amo­urs, așa că m-am reîntors la ma­re, un­de do­resc ca ini­ma mea să fie adu­să… la Stel­la Ma­ris. Am iu­bit lo­cul pe ca­re l-am cre­at, lo­cul pe ca­re l-am clă­dit“. Dru­mul ini­mii timp de 77 de ani a re­pre­zen­tat o har­tă a is­to­ri­ei mo­der­ne a Ro­mâni­ei, de la Bu­cu­rești la Bal­cic, Bran, din nou la Bu­cu­rești, iar din 3 noi­em­brie 2015, pen­tru că Bal­ci­cul nu mai es­te te­ri­to­ri­ul nați­o­nal, s-a de­cis mu­ta­rea aces­teia la Si­naia, în Ca­me­ra de aur a Cas­te­lu­lui Pe­lișor, aco­lo un­de re­gi­na s-a stins din viață.

Cu­ra­to­rul ex­po­ziți­ei es­te dr. Dia­na Man­da­che, cer­ce­tă­tor și is­to­ric la Mu­zeul Nați­o­nal de Is­to­rie a Ro­mâni­ei.

Ex­po­ziția va fi des­chi­să pu­bli­cu­lui în pe­ri­oa­da 13 apri­lie–28 iu­lie 2019.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.